Acest
adevăr se desprinde din interviul dat în anul 1911 de către un misionar baptist
unui jurnalist care l-a întrebat: „Este adevărat că predicați în interesul
maghiarilor?”
Apariția poporului baptist este discutată,
criticată în multe feluri și chipuri, este analizată pe toate fețele încă de la
apariția lui, se credea că are interese obscure, distrugerea neamului și multe
alte de acest fel, dar găsim că nu este chiar așa.
Deși
mulți gazetari, parlamentari, oameni de cultură, istorici au criticat poporul
baptist, l-au ridiculizat, unii i-au cântat prohodul, iar alții au avut cuvinte
de scădere, au fost totuși alții care au judecat drept, au văzut corect cum
stau lucrurile.
Problema apare în Parlament încă prin anul 1862 și nu de la orice parlamentar, ci de la Barbu Katargiu, cu ocazia ședinței de la 2 iunie 1862 când se discuta Legea Rurală în al doilea discurs: „Ce au produs aceste societăți ale Dulcerienilor, Tertulienilor, Anabaptiștilor, atât de bizare în numirea lor, cât și de năprasnice în principiile lor? Ce au produs?”[1]
Ziarul
„Amiculu Familiei” din 1890 anunță o răspândire rapidă și dinamică a
baptiștilor din Ungaria.
„Baptiștii începu a se spori și întări în Ungaria. Așa în Budapesta sunt organizați deplinu și au casă de rogațiune (rugăciune) propriă. Tot asemenea voiescu acum a se organiza și în Pojoniu.”[2]
Douăzeci
de ani mai târziu, altă gazetă publica că sunt 1000 de baptiști români.[3]
Din acest articol deslușim mai multe lucruri interesante; iată articolul în
întregime:
„Știam, că în comitatul Cojocnei, pe satele de pe la Huedin se răspândesc și printre țăranii români învățăturile sectei baptiste. Știam, că aceste învățături au molipsit ici colea câte un Român, sporadic, fără ca masele să fie atinse de ele și să le urmeze.Acum ziarul „Ujság”, din Cluj în nr. său din 14 Iulie c. publică un articol, în care se arată, că mișcarea baptistă ia o dimensiune mare între Români din munți, fiind convertiți la această sectă la 1000 de Români.Lăsând la o parte aberațiile șoviniste ale lui „Ujság” de cari acest ziar nu poate să se lipsească de câte ori este vorba de Români, iată ce spune despre lățirea baptismului: „În comunele munților din apropiere – zice „Ujság” – se poate vedea o schimbare mare. Spune apoi că au venit între popor trei „misionari” trei baptiști simpli, și au început să convertească poporul cu sutele, băgând în groază pe popii valahi.În octombrie 1910 s-au ivit trei „misionari” baptiști în ținutul satului Bărești. Unul este Iosif Wetana, un dulgher din Budapesta, altul e Toma Duteanu, un Român și în fine Ilie Vilig. Toți trei vorbesc bine românește, ba cei doi din urmă aveau port românesc. Ei agrăiau pe oameni și-i prosteau cu întrebări de felul acesta: „Sunteți mulțumit de preotul dumneavoastră? Nu cer prea mult preoții? etc. La început a mers greu cu convertirea, dar azi sunt în Bărești și în jur la 186 de anabaptiști români. Cei trei misionari în decembrie și-au început activitatea pe la Beliu, Corbești și Măgura. Aici de asemenea au succese, așa că acum în unele ținuturi ale comitatului Bihorului și Cojocnei sunt mulți anabaptiști români. Vor fi la o mie de suflete. Cei trei misionari s-au depărtat acum din ținuturile amintite mai sus. Cică este lipsă de ei în alte părți. Propaganda o fac acum cei convertiți și se spune că cu bune succese.„Misionarul” Vetana a fost întrebat de corespondentul „Ujság” referitor la propagandă:- Cum v-au primit Românii? l-a întrebat corespondentul.- La început a fost greu – a zis Vetana. Am suferit multe. Nu aveau încredere. Preoții ne prigoneau.- Acum nu vă retrageți de prigoniri?- Nu. Noi stăm față prigonitorilor. Dar este lipsă de noi în alte părți.- Este adevărat că predicați în interesul maghiarilor?- Noi nu predicăm, noi nu facem altceva decât propovăduim dreptatea cerească. Toate popoarele ne sunt frați, Ungurii, ca și Slovacii și Românii. Fiecare laudă în limba sa pe Dumnezeu…”Redacția ziarului simte nevoia să vină cu unele lămuriri pe care le prezint:„Aceste sunt informațiile ziarului „Ujság” . E întrebare, că întrucât sunt exacte și nu sunt exagerate succesele „misionarilor”? Și dacă propaganda în adevăr ia întindere mare, ce măsuri ia preoțimea noastră pentru zădărnicia ei?La aceste întrebări rugăm să răspundă preoțimea noastră din acele părți, între care avem și câțiva corespondenți.E necesar, ca publicul să fie exact informat despre starea reală a propagandei.”
Vedem
între altele și că scopul urmărit de baptiști este să-l laude pe Dumnezeu în
limba maternă.
Domnul
să ne ajute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu