Cam prin anul 1988 când eram la Seminarul Teologic Baptist din București la un curs și mă uitam la Biserica Ortodoxă „Cuibul cu Barză”, s-a apropiat de mine un frate păstor și îmi spune arătând spre biserică: „aceștia s-ar fi întors la Dumnezeu venind la baptiști, dar aceștia (arătând cu capul spre seminar) s-au temut de scaunele lor. Pe mine m-au supărat aceste cuvinte și am zis: „nu cred”, dar atâta a fost discuția. Este vorba despre preotul acestei biserici Tudor Popescu și cântărețul acestuia, Dumitru Cornilescu, care au fost promotorii unei treziri spirituale autentice. Biserica și Seminarul aveau clădirile una lângă alta.
A venit o zi, la 35 de ani de la acea discuție și la peste o sută de ani de la petrecerea acestor evenimente și s-a dovedit printr-un simplu document, că cei de Seminar nu și-au temut scaunele și Dumitru Cornilescu, după traducerea și tipărirea Bibliei, ajunge în anul 1922 să fie profesor la Seminarul vecin cu „Biserica Cuibul cu barză”.A doua
lămurire este acum a fi o certitudine că traducătorul Bibliei, așa cum spunea
fratele păstor Friedrich W. Schuller de la Biserica Creștină Baptistă Germană din
București, la moartea fratelui Constantin Adorian: „Adorian câștigase pe profesorul Cornilescu, traducătorul
Bibliei în românește, care
preluase să predea diferite materii”.
Lucrurile se păreau imposibile și nu
erau chiar crezute pe deplin, dar după ce s-au descoperit două documente din anul 1922
în arhiva personală a fratelui profesor dr. Ioan Bunaciu, acest lucru devine
certitudine.
Din cartea: „Cum m-am întors la
Dumnezeu și cum am spus și altora,” de Dumitru Cornilescu, înțeleg că s-a
întors la Dumnezeu prin lucrarea ce o făcea, înțelegând mai bine despre păcat
și în urma câtorva experiențe. În acest timp Cornilescu coresponda cu preotul Tudor
Popescu de la București, dar acesta nu a înțeles despre acea întoarcere și
predare Domnului. Tupă terminarea traducerii Bibliei, Cornilescu vine la
București să se ocupe de tipărirea Bibliei și reia legăturile cu preotul de la „Cuibul
cu Barză” și se produce o trezire important, ce a atras excluderea (caterisirea)
preotului. Cornilescu a trebuit să plece forțat din cauza
patriarhului Miron Cristea. Pentru trezirea ce a avut loc preotul Tudor Popescu,
îndemnat de Dumitru Cornilescu, a chemat acasă pe unii credincioși mai interesați,
unde făceau adunare, studiu și se predau lui Dumnezeu.
Din cele două documente reiese că
Dumitru Cornilescu a predat și în primăvara anului 1922 până la încheierea
cursurilor, dar și din toamna aceluiași
an.
Mulțumim Domnului și fratelui profesor
dr. Otniel Bunaciu, pentru că ne-a dat voie să cercetăm bogata arhivă a tatălui
său.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu