Formarea baptiștilor în Spania - de Rev. Juan Uhr

 

Numai în două centre importante s-a menținut activitatea baptistă. Cea mai timpurie lucrare a fost începută de Dr. Knapp, din cadrul American Baptist Missionary Union, în Madrid, însă, după scurt timp, aceasta a fost întreruptă. Cele două centre în care lucrarea există încă sunt Catalonia și Valencia, aflate, respectiv, sub coordonarea A.B.M.U. și a Misiunii Baptiste Suedeze.

Fondatorul misiunii din Catalonia, în anul 1879, a fost Dr. E. Lund, care mai târziu a devenit cunoscut drept „Apostolul Filipinelor”. După ce a petrecut un timp ca misionar în Galicia, el și-a început lucrarea în Catalonia, la Figueras. Când a apărut o bază solidă pentru desfășurarea lucrării, misiunea a fost încredințată unui spaniol, iar Dr. Lund s-a mutat la Barcelona. Din nefericire, omul lăsat responsabil la Figueras a căzut într-un păcat lipsit de rușine, iar lucrarea de acolo a fost ruinată.

Cu mult înainte ca Dr. Lund să fi avut bucuria de a vedea convertiri la Barcelona, a fost formată o mică biserică. El avea un dar evanghelistic deosebit și, prin urmare, a părăsit Barcelona, lăsând lucrarea în seama unui spaniol, Señor Marin și s-a dedicat unor eforturi energice de evanghelizare în provincia Gerona. Împreună cu trei convertiți, a plecat să predice timp de câteva luni consecutiv, în săli închiriate din diferite localități, iar biserici baptiste au fost înființate. Numeroase sate au fost evanghelizate și, în câțiva ani, în provincie existau nu mai puțin de zece biserici mici.

Acest progres a stârnit opoziție, iar o persecuție aprigă a izbucnit. Misionarii au considerat necesar să suspende pentru o vreme evanghelizarea și să țină doar adunări particulare pentru convertiți.

Lucrarea din Catalonia era cu adevărat înfloritoare, dar întâmpina și dificultăți. Reverendul Juan Uhr a trebuit să plece prea devreme din Sabadell, unde biserica avea patruzeci de membri; un alt lucrător suedez din nordul Geronei a murit; Dr. Lund a fost chemat în Filipine, iar, din lipsă de lucrători, bisericile aproape că au dispărut.

Lucrarea din Barcelona a fost continuată din anul 1902 de Señor Gabriel Anglada, până când sănătatea sa a fost afectată de detenția într-o închisoare murdară, iar conducerea se află acum în mâinile unui tânăr spaniol, Ambrisio Celmá. Misiunea din Barcelona stârnește un interes mai mare ca niciodată, iar școlile duminicale sunt frecventate în mod deosebit de bine.

Lucrarea din Valencia este mai recentă decât cea din Catalonia, însă biserica baptistă din Valencia și-a sărbătorit, în septembrie 1913, cea de-a douăzeci și cincea aniversare, după o perioadă de binecuvântare neîntreruptă.

Lucrarea a fost începută în 1885 de C. A. Haglund, care se alăturase anterior lui Dr. Lund în Catalonia. După trei ani, el a reușit să formeze o biserică formată din opt credincioși. Domnul Haglund era neobosit; în două sate au fost înființate biserici mici, însă el nu și-a limitat activitatea la Valencia. În timp ce sprijinea o misiune în Murcia, s-a îmbolnăvit de tifos și a murit în anul 1895. Moartea sa a fost o pierdere grea.

În perioada acestei crize, doctorul Lund a venit la Valencia, intenționând să-l ajute pe domnul Haglund în evanghelizarea provinciei. Pentru o vreme, el a preluat conducerea și spera să întemeieze o misiune la Burjasot, un sat aflat în apropiere de Valencia, unde a început o lucrare remarcabilă. Dar doctorul Lund nu a putut rămâne mult timp, iar reverendul Juan Uhr a fost chemat să preia conducerea lucrării din Valencia.

Prin urmare, el a părăsit Sabadell, unde petrecuse cinci ani. La Valencia, în pofida unei puternice opoziții din partea Bisericii Romano-Catolice, Dumnezeu a acordat o asemenea prosperitate lucrării, încât Biserica Baptistă a dobândit un anumit prestigiu.

Numeroase sate s-au deschis [pentru Evanghelie], deși, din cauza lipsei de oameni și de resurse, lucrarea a fost prea adesea paralizată. Recent, baptiștii au început lucrarea în două sate noi, ai căror locuitori au cerut să audă Evanghelia.

Unul dintre acestea este Sumacárcel, unde oamenii au fost câștigați pentru prietenie prin exemplul izbitor al iertării manifestate de un convertit față de un frate care îi făcuse o nedreptate. Ei nu mai văzuseră niciodată ceva asemănător, iar prejudecățile lor au fost zdruncinate.

Mai mult de doisprezece oameni din acel sat au fost botezați. Un alt loc în care s-au făcut progrese rapide este Paterna, în apropiere de Valencia, unde cincisprezece persoane au fost botezate.

În Carlet și Alginet, baptiștii au lucrat mulți ani, iar convertiții au oferit o bună mărturie, impresionând chiar și pe cei care nu erau de partea lor. Numărul celor botezați în provincia Valencia este de aproximativ 350.

Există o activitate regulată în cinci sate, desfășurată în săli închiriate; iar la Valencia există o capelă care a costat 1.350 de lire sterline, în care au loc adunări numeroase în fiecare duminică. În aceeași clădire funcționează și o școală de zi pentru fete.

Există școli duminicale în Valencia și în două sate, iar frecvența medie este de aproximativ 125–150 de persoane.

La început, domnul Uhr a fost singurul lucrător de aici, însă, după câțiva ani, domnul V. Mateu a fost angajat ca evanghelist. Acum există și un suedez, domnul Bengtsson, care ajută în principal la lucrarea din sate.

O casă destinată membrilor vârstnici ai bisericii va servi, de asemenea, drept un modest spital pentru baptiști în caz de boală, pentru a-i scuti de necesitatea de a apela la spitalul general, unde cei care sunt evanghelici sunt tratați foarte rău de către călugărițe.

În comparație cu celelalte denominațiuni care lucrează în Spania, baptiștii sunt puțini ca număr, însă lucrarea lor nu este mai prejos. Ei au avut mai puțini lucrători și mai puține resurse, dar, poate, au cele mai încurajatoare perspective.

Trebuie adăugat că, în partea a doua a anului 1913, reverendul P. J. Buffard, după încheierea studiilor sale la Regent’s Park College, a plecat ca misionar în Spania. Susținerea sa a fost asumată de un comitet de voluntari din Anglia. Primele luni ale domnului Buffard în Spania au fost dedicate în principal lucrării itinerante și cercetării situației existente.

Surse:

J. H. Rushbrooke (ed.), The Baptist Movement in the Continent of Europe: A Contribution to Modern History (London: The Carey Press, 19 Furnival Street, E.C.; The Kingsgate Press, 4 Southampton Row, W.C., 1915. (J. H. Rushbrooke (ed.), Mișcarea baptistă pe continentul Europei: O contribuție la istoria modernă (Londra: The Carey Press, 19 Furnival Street, E.C.; The Kingsgate Press, 4 Southampton Row, W.C., 1915.) paginile 137–140.

 

 

Juan Uhr 1858 - 1922

Pastorul baptist suedez și misionarul Jan Uhr s-a născut la Rättvik (Suedia) pe 13 iunie 1858. A studiat teologia la Seminarul Baptist Bethel din Stockholm. La vârsta de 28 de ani a fost chemat de Eric Lund, tot suedez, care lucra în Spania, să-l ajute în această țară, să întărească comunitățile catalane, în special pe cea din Sabadell. Timp de trei ani a susținut bisericile catalane și s-a întors în țara sa pentru a-și pregăti venirea definitivă în Spania.

În 1886, a luat legătura inițială cu un grup protestant din Sabadell, care se întâlnea din 1873, deși nu va prelua conducerea bisericii ca pastor decât în ​​1889. Timp de trei ani, a oferit sprijin bisericilor catalane, apoi s-a întors în țara sa pentru a se pregăti pentru sosirea sa definitivă în Spania. Uhr s-a căsătorit cu Cecilia Wisquist Larson în Suedia pe 29 iunie 1889 și ulterior s-a întors la Sabadell pentru a conduce comunitatea baptistă a orașului.

În 1895, liderul bisericii din Valencia, Karl Haglund, tot suedez, a murit, iar apoi Jan Uhr a fost numit în această funcție, pe care a deținut-o până la moartea sa. Când a ajuns în Valencia, a obținut un nou spațiu pentru biserica din Calle del Pilar. Uhr a fost susținut în orașul Turia de tânărul Vicente Mateu, sufletul baptiștilor valencieni, și împreună au făcut misiune în orașe precum Burjassot, Sumacàrcer, Carlet, Alcasser și altele.

Soția lui Uhr, Cecilia, a murit în 1900, iar în 1902 s-a recăsătorit cu compatriota ei Leonor Lindström. Au fost înființate societăți de tineret de "Efort Creștin", iar biserica din Valencia a fost responsabilă cu organizarea Convenției din 1911. A condus Școala Evanghelică pentru fete din Valencia, ajutat de Vicente Mateu. Activitatea școlii menționate anterior a fost remarcabilă, fiind sub auspiciile Federației Spaniole a Școlilor Duminicale, a cărei funcție de secretar a revenit menționatului Vicente Mateu. Din 1912 a editat revista "Hojas dominicales", un ziar pentru copii. A murit la Valencia pe 9 iulie 1922, după o scurtă boală.