Primul document baptist, pe care poți pune mâna, are 118 ani

Cine putea găsi un așa document? Un document baptist , scris în românește, dar trebuie să gândești ce scrie. Crezi că putea fi altul, decât Daniel  Stoica, un cercetător care găsește comori spirituale, de care am scris AICI. L-a găsit în ziua de  20 septembrie 2018 și unde zici că l-a găsit? În leagănul baptismului, într-o bibliotecă cu mari comori baptiste, este răspunsul. Problema este că acea comoară este pecetluită până la o vreme, an, zi și ceas. Dumnezeu ne dă posibilitatea să descoperim comori la vremea hotărâtă de El și este  un lucru minunat.

Daniel însă l-a văzut, l-a luat în mână, l-a fotografiat și mi l-a trimis mie, ca la un prieten și eu vi-l trimit ca la adevărați prieteni și iubitori de istorie baptistă.

Problema este că noi nu-l putem analiza cu mâna noastră, să-l vedem cu ochii noștri, doar virtual ne putem bucura de el și așa este bine, zic eu.

Și care e documentul, ce ne tot ții așa? „Adevărul”, da baptiștii, promovează adevărul Scripturii, așa cum este scris. Daniel a găsit cel mai vechi document baptist român și se numește „Adevărul”. Este vorba de o singură foaie din revista „Adevărul”, despre care am scris AICI, ea este din primul număr al revistei ”Adevărul”, pagina 5 și 6.

Are valoare, că este un document material, noi am vorbit despre ceva ce am găsit scris și din poză acum putem pune mâna pe el și să credem precum Toma odinioară.

Are valoare pentru că atestă activitatea noastră culturală. Baptiștii au început să apară de prin 1866 în Ardeal și în 1900 să le apară prima revistă.

Are și o valoare sentimentală, pentru că este lucrul fratelui meu, înaintașului meu, care a făcut ceva concret pentru a răspândi Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.

Întrebarea retorică: ce fac eu pentru răspândirea Evangheliei? Nu vom putea scoate o revistă, nici nu se mai citesc reviste acum. Atunci? Să fim noi toți o revistă, în care să citească oamenii și să găsească în filele ei, numai lucruri bune pentru slava Domnului.

Mulțumim Domnului pentru document, fratelui ce l-a păstrat, lui Daniel și  dumneavoastră, cei care citiți.

Mai jos, vezi documentul pe ambele fețe.

Danoiu Vasile (leprosul) din Tichilești

Conjunctura, necazul, boala sau alte evenimente plăcute sau neplăcute, nu sunt motive să te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu. Frumusețea lui Dumnezeu stă în aprecierea diferită față de noi, a valorilor. Dumnezeu primește la sânul Lui un om, care în această lume era plin de bube și respinge pe un om îmbrăcat strălucitor. De ce? Pentru că unul s-a pocăit și altul, nu.

Fr. Danoiu Vasile, știm că și-a încetat activitatea pe acest pământ în anul 1973, dar nu avem alte date despre dumnealui. A fost bolnav de lepră și locuia la Tichilești. Aici aude Cuvântul Domnului predicat de frații: Gheorghe Madan, Teodor Cenușă, Maxim Oniscenco din Ismail și Bolșacov din Isaccea. Nu se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu pentru boala lui, ci primește Cuvântul în inimă și este botezat. Nu știm anul când s-a botezat, știm doar că în anul 1938 este activ prin ce scrie.

Știm că în anul 1937 s-a oficiat primul botez în leprozeria din Tichilești.

Fratele  Danoiu Vasile în anul 1938, scrie o scrisoare către redacția revistei „Farul Creștin”,  prin care își exprimă mulțumirea față de Dumnezeu și Cuvântul său și față de baptiștii care îi vizitează. Iată ce scrie în revistă:

„SCRISOARE DE LA FRAŢII LEPROŞI.

Fraţii leproşi ne scris următoarele:

„Mul­ţumiri fie Domnului Isus că lucrul Său merge bine între noi, leproşii. Ne vizi­tează fraţii din când în când. Mai ales fratele Petre Stamate din Satul Nou, a stat opt zile între noi. Ne-a învăţat no­tele, pentru cântece în cor şi trei din Cântările Sionului. A făcut evanghelizări, dimineaţa şi seara, întotdeauna aproape până la orele unu noaptea. Domnul ad­ministrator i-a dat o cameră din clădirile stalului şi e foarte bucuros de vizita fraţilor. Tot în aceste zile, a venit la noi şi fratele Teodor Cenuşă din Tulcea. Au avut o marc bucurie, când s-au întâlnit amândoi. Fratele Cenuşă ne-a împărţit Cina Domnului. Am luat cu toţii parte la Masa Domnului.” Vasile Dănoiu”

Sub caldele raze de soare ale duminicii din 18 noiembrie 1973, s-a oficiat slujba de înmormântare a rămăşiţelor pământești ale celui care a fost VASILE DANOIU, diaconul Bise­ricii Creştine Baptiste din Tichileşti, jud. Tul­cea, care după o grea şi îndelungată suferinţă a încetat din viaţă la data de 14 noiem­brie 1973.

Serviciul de înmormântare a fost condus de fr. Dinu Ioan, pastorul Bisericii Baptiste din Tulcea şi Tichileşti, ajutat de fr. Cenuşe Teodor, care a fost primul păstor al Bisericii Baptiste din Tichileşti, iar din partea Comunităţii Baptiste Bucureşti, a luat parte fr. Bolea Ioan, secretar, care a adus un omagiu cald celui trecut în veşnicie, precum şi cuvinte de mângâiere şi îmbărbătare în nu­mele Domnului Isus, pentru cei prezenţi. A mai luat cuvântul fr. Cristodoru Nicolae, din partea Bisericii din Tulcea şi fr. Pleşoianu Petre, din partea Bisericii Baptiste din Galaţi.

Datorită vieţii predate pe deplin în mâna Domnului Isus, fr. Dănoiu a fost înzestrat cu calităţi deosebite, în raport cu majoritatea se­menilor săi.

Fr. Dănoiu se bucură acum în sfera cerească, în locul pregătit de către Mântuitorul nostru, Isus Hristos.

Surse:

Alexa Popovici

Boldea Ioan

Stoica Daniel

Călăuza

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Mariș Ilie, 1860 – 1932, din Curtici

Fratele Mariș Ilie s-a născut în localitatea Curtici, jud. Arad.

Fr. Mariș Ilie este botezat la primul botez ce se ține în Curtici, în anul 1892, oficiat de fr. Cornea Mihai.

Fr. Mariș Ilie a fost păstor la Biserica Baptistă din Curtici între anii 1900 – 1919. În această perioadă s-a construit și clădirea Bisericii Baptiste din Curtici.

A fost mobilizat și dus în Războiul Mondial și Domnul, prin puterea Lui, l-a păzit și s-a întors în sânul familiei și al bisericii.

Între anii 1932 – 1935, a păstorit Biserica Baptistă din Arad Micalaca.

A fost implicat în lucrarea de răspândire a Evanghelie și a participat la evenimentele importante ale Poporului Baptist. De asemenea, avut curaj să se adreseze autorităților atunci când a fost nevoie.

Domnul l-a chemat acasă la El în anul 1932. Anunțul plecării fratelui este următorul:

„În ziua de 16 August 1932, a avut loc în Curtici înmormântarea presbiterului baptist llie Mariş. La serviciul de înmormântare au participat, pe lângă păstorul bisericii, şi fraţii bătrâni Gheorghe Varşandan şi Mihai Muntean.”

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Emanuel Jurcoi

Glasul Adevărului

Farul Mântuirii

1922

Rista Igrişan 1872 – 1948, din Pecica

                       

                           

Fr. Rista Igrişan s-a născut în 23 martie 1872 la Pecica, jud. Arad.

În anul 1895 se căsătorește cu Floare, o tânără din Pecica.

În anul 1898 aude Evanghelia în Biserica Baptistă din Pecica și rămâne străpuns de Cuvântul Domnului și primește să fie botezat împreună cu soția lui.

În anul 1903 este ales ca misionar în Bisericile Baptiste din Jurul Aradului.

În 1905 a fost ales şi ordinat păstor evanghelist.

 În  1908 pleacă în America, ca să-şi câştige cu cele două mâini, bani să-şi poată cumpăra o casă. Fraţii îl dojenesc, de ce lasă lucrul Evangheliei ce i s-a încredinţat. Nu ştiau nici ei, nici Rista Igrişan, că aici era un plan divin, mai bun decât al lor. Ajuns în America a început lucrul în fabrică şi duminica şi în timpul liber, predica Evanghelia între români. Grupul de fraţi români l-au iubit ca pe un tată bun. Duminica după masă, ţineau serviciu divin în Biserica Baptistă din Lincoln Park. Mutaţi în noul loc şi organizaţi, românii ţin peste săptămână două ore de rugăciune şi duminica trei servicii divine, oră de rugăciune şi şcoală duminicală.

Rista Igrişan a fost ales păstor de la început. Lucrul Evangheliei mergea foarte frumos.

Fr. Rista Igrişan a păstorit Biserica Baptistă Română din Statul Ohio, din 1910 – 1917, când s-a mutat la Detroit.

La Detroit a slujit ca păstor din anul 1917- 1941, când s-a retras.

În ziua de 11 ianuarie 1948, fr. Rista Igrişan pleacă la odihna veșnică, să fie cu Domnul pentru totdeauna.

Fratele Rista Igrişan nu a uitat de baptiștii din România și necazurile lor și din America le-a venit în ajutor, atât moral, cât și material.

Surse:

Alexa Popovici

Farul Mântuirii