Bokor Barnaba 1911 – 1966 din Secuieni

Fratele Bokor Barnaba a fost pastor la bisericile baptiste maghiare din București, Cluj și Oradea.

S-a născut la data de 7 februarie 1911, în comuna Secueni.

A făcut şcoala elementară  urmând cursurile la Liceul Gojdu din Oradea şi apoi la Colegiul reformat din Cluj.

În anul 1926 a fost botezat de către pasto­rul Karol Molnar, după care simţind chemarea Domnului Isus Hristos pentru slujba Evan­gheliei s-a predat în lucrarea lui Dumnezeu.

În anul 1935 este ales ca păstor la Biserica Baptistă Maghiară din București.

În anul 1936 a fost ordinat ca pastor de către fraţii : Lucaşa Sezonov, Lakatos Ludovic şi Laszlo Iosif, în timp ce păstorea Biserica Creş­tină Baptistă de limbă maghiară din Bucureşti. Tot în acest an fratele a avut și un  botez.

Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti l-a absolvit în anul 1937 şi curând după aceasta s-a căsătorit cu sora Lakatos Iuliana, în care a găsit nu numai o soţie bună, ci şi un bun ajutor în lucrarea sfântă.

Începând cu anul 1937 a fost chemat pentru păs­torirea Bisericii Creştine Baptiste de limbă maghiară din Cluj, unde a lucrat până în anul 1940.

În ziua de 30 iulie 1939 participă alături de alți frați păstori la un botez în Cluj unde are un cuvânt din partea Domnului.

În luna august a venit în țara noastră un grup de frați din Anglia, care au făcut un turneu prin mai multe localități. La Oradea în ziua de 6 august 1939 a fost zi de mare sărbătoare și frații s-au întrunit în „Sala Cercului Catolic din Oradea”. Au participat ascultători din oraș și din țară. Au fost prezenți și frați din partea Uniunii Bisericilor Baptiste printre care și fratele Bokor Barnaba ,care a avut un mesaj în programul de după masă. La încheiere, fratele a avut cuvântul de mulțumire.

În anul 1940, a preluat pastoratul Bisericii Creştine Baptiste din Oradea. În această biserică a pus în slujba Domnului tot talentul şi toată puterea sa spirituală şi fizică. De la amvonul bisericii, a vestit cu toată cre­dinţa pe Domnul Isus Hristos cel răstignit şi înviat. Deşi a avut o inimă în permanenţă bolnavă, a împărţit la toţi şi pretutindeni mângâiere, îmbărbătare şi bucurie, prin tot ceea ce a făcut în mijlocul frăţietăţii.

În anul 1951 este ales ca vicepreședinte al Cultului Creștin Baptist. Timp de 15 ani a fost şi vice­preşedinte al Uniunii Comunităţilor Creştine.

În anul 1965 a avut bucuria să sărbătorească în mijlocul bisericii aniversarea a 25 de ani în slujba de pastor al Bisericii Creştine Baptiste nr. 1 din Oradea.

Timp de 15 ani a fost preşedintele Comuni­tăţii Creştine Baptiste de limbă maghiară din Oradea, iar după unificarea celor două comu­nităţi a rămas în funcţia de vicepreşedinte, pe care a îndeplinit-o până la trecerea din viaţa pământească.

Mulţi ani la rând a fost şi profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti.

A lucrat mult împreună cu bisericile baptiste de limbă română și cu  pastori baptiști români.

În plină maturitate spirituală, fr. Bokor Bar­naba a fost chemat acasă la Domnul său, deși bisericile, comunitatea şi Uniunea mai aveau încă nevoie de el. Dar la porunca divină el s-a supus şi a plecat.

În ziua de 9 aprilie 1966, pe patul unui spi­tal din Cluj, unde a fost internat pentru trata­ment, a trecut în veşnicie, mutându-se acasă la Domnul, fratele Bokor Barnaba, pastor al Bisericii creştine Baptiste din Oradea, vicepre­şedinte al Comunităţii Creştine Baptiste din Oradea şi vicepreşedinte al Uniunii Comuni­tăţilor Creştine Baptiste din Republica Socia­listă România.

Vestea neaşteptată a încetării din viaţă a fratelui Bokor Barnaba a umplut de o adâncă durere inimile întregii noastre frăţietăţi din ţară.

 Marţi, 12 aprilie a.c. la orele 16, la Capela cimitirului Rulicovski din Oradea, a avut loc, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, serviciul divin de înmormântare.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Sînt baptist! Voi merge la Referendum! de Prof. univ. dr. Marius David Cruceru

Am avut în plan să scriu și eu poziția mea, referitor  la referendumul de sâmbătă și duminică, 6 și 7, octombrie 2018,  dar nu am reușit din cauza timpului. În istoria omenirii, au intervenit evenimente foarte importante, care au rămas repere în istorie. Pe vremea lui Neemia, evreii întorși din robie, au zidit zidul Ierusalimului, dar  o grupare a fost împotrivă. Versetul de mai jos, arată cum au rămas ei în istorie.

„alături de ei au lucrat tecoiţii, ai căror fruntaşi nu s-au supus în slujba Domnului.” (Neemia 3:5)

În anul 1918, a avut loc Marea Unire. Un grup de pastori și-au luat enoriașii și în ziua Unirii au fost prezenți la Alba Iulia. Unii au zis că e politică, la ce să mergem, alții au zis, ce mai osteneală. Dar când s-a votat în Parlamentul României Legea Cultelor, Comitetul Uniunii din anul 1928, a putut spune clar: „Baptiștii au fost la Unire”. Prin acest demers li s-a închis gura acelor voci care spuneau despre baptiști că sunt agenți ai străinătății și nu sunt buni români.
Vine acest referendum, va trece, istoria va consemna acțiunea baptiștilor față de acest eveniment. Eu cred că mai marii poporului baptist, acționează corect și de aceea, vom vota DA.

 Fratele Marius David Cruceru, are un articol de bună calitate pe „Știri pe surse”, adică AICI, vă invit să-l citiți, acesta este și punctul meu de vedere.
Este redat cu aprobarea autorului așa cum apare pe „Știri pe surse.”

„S-a scris și s-a vorbit foarte mult despre acest eveniment democratic unic. Valurile de opinii au venit din diferite părți: persone publice, formatori de opinii, asociații, reprezentanți ai unor culte religioase, unii legitimi, alții nelegitimabili. Unii dintre coreligionarii mei s-au hotărît să nu meargă la Referendum și încearcă să viralizeze mesajele lor pe rețelele de socializare, încercînd să se afișeze drept reprezentanți ai baptiștilor ”luminați”. Ba chiar unii dintre români au început să creadă că o bună parte a baptiștilor, protestanții în general, vor boicota referendumul.
Sînt baptist din tată în fiu. Baptiștii sînt creștini protestanți, care mărturisesc Dumnezeul Treimic și dubla natură a Domnului Isus Cristos. Sîntem niceeni și calcedonieni. Credem în revelația ajunsă la noi prin Sfintele Scripturi și credem în ineranța și inailibilitatea Bibliei.

Dacă pornim de la acest dat, ca baptiști români ne înscriem într-o tradiție comună cu alte confesiuni conservatoare în cele privitoare la familie. Sîntem monogami și credem în faptul că familia este instituită de Dumnezeu și își capătă legitimitate doar atunci cînd este formată dintr-un singur bărbat și o singură femeie pentru toată viața, pînă cînd moartea îi desparte pe aceștia doi.
Baptiștii, în marea lor majoritate încă de la primele lor mărturisiri de credință, au fost pentru separarea Bisericii de Stat, dar întotdeauna au fost interesați de drepturile omului, de bunul mers al cetății, au fost supuși rînduielilor sociale și politice, pînă cînd acestea au intrat în conflict cu a lor conștiință.
Din această pricină sîntem interesați să avem legi drepte și corecte într-un stat laic, legi care să protejeze modul în care noi credem că Dumnezeu a instituit familia. Sîntem interesați de un climat sănătos social și politic în care să ne putem crește copiii și nepoții.
Credem în inițiativa cetățenească și nu sîntem nepăsători de bunul mers al societății, practicînd o segregare și o separare față de viața comunității în care Dumnezeu ne-a așezat, doar atunci cînd cetatea devine represivă și agresivă față de persoană.
Din această pricină am fost activi la adunarea celor 3 milioane de semnături. Din această pricină am fost activi în promovarea tuturor pașilor necesari pentru a avea acest referendum.
Din aceste motive eu, apropiații mei, baptișii în marea lor majoritate (trebuie notat că unii dintre cei care sînt ”voci” antireferendum fie AU FOST baptiști și s-au retras din cult, fie sînt excluși din cult!) vom merge la vot și vom vota DA pentru familie, așa cum este aceasta definită de Sfintele Scripturi.
Pe de altă parte sîntem foarte conștienți că o ștampilă pe o foaie nu va rezolva toate problemele familiei din România. Da, este adevărat! Tocmai pentru asta, ne vom încuraja unii pe ceilalți să petrecem timp cu ai noștri și după referendum, încercînd să refacem altarele familiei, să ne păstrăm tezaurul comuniunii și al valorilor pe care le vom fi pierdut în ultimul timp.
De asemenea, date fiind vremurile și contextul, știm că aceasta va fi ultima ocazie de acest fel. Niciodată, din cîte se pare, în generațiile următoare, românii nu vor mai avea ocazia să introducă definiția familiiei în acest fel în legea fundamnetală a țării.
Așadar, să nu ne trezim că ne ascundem în filozofări inutile și retorici deșarte în încercarea de a fi mai cu moț cu orice preț. Acest referendum nu este și nu poate fi confiscabil de niciun partid politic, de nicio persoană publică, oricît de celebră și puternică va fi fost aceea, acest referendum este al nostru, al românilor care încă mai credem în valorile tradiționale și biblice, este și al nostru, al baptiștilor români.
Ieșiți la vot! Votați în conformitate cu legea divină și cu cea a conștiinței voastre!
Prof. Univ. dr. Marius David Cruceru”

Baptiștii. Repere Istorice și Identitare, de Sorin Bădrăgan

Lucrarea conferențiarului universitar Sorin Bădrăgan, decan al Institutului Teologic Baptist din București și pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Providența” din București, a apărut mai demult, cartea a ajuns la Rohia, tot mai demult, dar cu mii de scuze, acum o prezint. Prezint cu drag cartea, pentru că este încă o cărămidă pusă la istoria poporului baptist din România.

Pe autorul cărții îl puteți cunoașteți AICI, cereți prietenia, fratele este prietenos din fire.

Fr. Marius Silveșan, pe blogul dumnealui, a prezentat ceva mai mult, vedeți AICI.

Cartea este scrisă la nivel academic, dar spune autorul: „Sunt recunoscător lui Dumnezeu” și asta i-a fața oricărei minți sclipitoare. Apreciez smerenia autorului și buna dumnealui conduită. În adevăr, doar lui Dumnezeu trebuie să îi dăm întâietate în toate.

Cartea face și o inventariere a moștenirii „credinței date sfinților”.

Această carte ajută la o înțelegere mai bună a credinței pe care o au baptiștii.

Cartea costă 25 de lei și se găsește spre vânzare la Institutul Teologic Baptist din București.

 „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.” (Apocalipsa 1:11)

Fassiunea credinței (Mărturisirea de credinţă) 1905 tradusă de Georgiu Slăvu

Dumnezeul cel mare și atotputernic, i-a dat preaiubitului Daniel Stoica un document important pentru poporul baptist  român. Documentul se numește: „Fassiunea credinței”, este vorba de Mărturisirea de credință a baptiștilor. Și ca să o vedem cu toții, a ajuns documentul la alt frate,  Alexandru Terlea, să o posteze frumos pe „Publicații Baptiste”, adică AICI.

Avem două cuvinte mai de neînțeles, pe graiul nostru, „Fassiune” și „Încheietură”.

Pentru a nu greși în interpretare, am rugat-o pe Conf.dr. Mihaela Bucin,  şef de catedră Catedra de Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász Gyula, să ne deslușească în mod profesional traducerea celor 2 cuvinte.

”Fassiune, am găsit că înseamnă "declarație". Se folosea în Transilvania, de exemplu, la procese. Cred că Mărturisirea de credinţă este firesc să spunem, aşa e cunoscut acest document.

Încheietură înseamnă într-adevăr capitol. Dar în vremea aceea, cuvântul nu era încă prezent în limba română.”

Se poate citi acum un document oficial din 1905, având vechimea de 113 ani, prin care se pot dovedi mai multe lucruri.

1. Baptiștii s-au despărțit scriptic în 1904 și fiecare își făcea documentația pe limba lui. Conferința de la Șiria din 8-10 noiembrie 1904, a hotărât printre altele: „Toți românii baptiști din țară, vor fi una. Întotdeauna vor avea conferință comună.”

2. Statutul este de netăgăduit că s-a tradus și el atunci, dar Dumnezeu nu ni l-a dat încă. Statutul care credem că este din 1905, este tipărit după anul 1918, anul Unirii. Se vede de la nota de subsol, de la pag. 3, dar cel mai grăitor este limbajul; trebuie mărturisirea să semene cu statutul în limbaj.

Vă dorim interes în a citi acest document.

Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia. (Deuteronomul 29:29)

.

Partituri și un articol din 1924, semnat Chișmorie

AICI sunt resurse pentru fr. Ioan Chișmorie

Un mare dar mi-a dat mie fr. Nelu Aliman,  păstrătorul literaturii baptiste, vezi-l AICI, pe când mă aflam în vizită la Arad. Este un maestru al muzicii corale un dirijor vioi, cu dar de la Dumnezeu de bună calitate, ce promovează muzica de cor.

Este vorba de partitura cu cântarea. „La altarul de sub cruce”, semnată Chișmorie, data este greu de descifrat. Știm sigur ziua și luna, 23 august, anul poate fi 1971. Partitura fiind scrisă cu creionul, este cam șters anul scris, doar din două numere 71, cred. Am vorbit cu fr. Saintclaire Chișmorie și spune că piesa ar fi compusă în jurul anului 1950. 

O altă partitură a postat-o fr. Saintclaire Chișmorie pe internet,  cu un mic, foarte mic mesaj, dar de mare valoare pentru noi. Este un  crâmpei  din viața de compozitor al fr. Ioan Chișmorie , văzut și povestit de fiul acestuia fr. Saintclaire Chișmorie, când vorbește despre partituri:

„Așa arată partiturile  originale ale cântărilor compuse . de Ioan Chismorie..........copii fiind adormeam seara, dar el la lumina lampei cu petrol (pt. ca la noi în Maderat curentul s-a instalat abia în 1960) rămânea până noaptea târziu să-și traseze portativele sau de multe ori se ridica din pat, aprindea lampa și se punea să scrie ..... De ce te-ai trezit astă- noapte îl întreba mama?  Ooo zicea el ... Uită aicea dragă ce inspirație am avut ....... și ne arăta ce a scris ......... M-am întrebat de multe ori și mă mai întreb și îmi zic : ce ușor i-ar fi fost dacă existau pe atunci computerele, ca să-i alinieze portativele, să-i  cânte melodia, să-i spună unde greșește, ....dar Slavă Domnului că a compus din și prin inspirația primita de Sus.”

Era și mai frumos de scria mai mult. Poate va scrie într-o zi.

Redau mai jos articolul scris pentru Revista Cultului Creștin Baptist „Farul Mântuirii”. Mesajul acesta este atât de actual, că nu îți vine să crezi, dar nu mă crede, citește-l.

„Lăsaţi copiii să vină la Mine. .

Marcu  10, 14

Ar fi bine dacă ne-am aminti mai des despre aceste cuvinte sublime ale Mântuitorului nostru: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine”.

În timpul misiunii Sale pe pământ, într-o zi s-a adunat împrejurul Lui mult popor. Unele femei veniră şi cu copiii la Isus, ca să le împărtășească din bogata Lui binecuvântare. Însă apostolii, mustrau pe cei cari aduceau copiii la El, invocând poate motivul că con­turbă liniştea.

Dar Isus văzând aceasta s-a mâniat si a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei!” (Marcu 10:14)

Acest Isus este acelaşi şi astăzi. Cuvintele Lui ră­sună tot aşa de frumos ca şi atunci, numai dacă noi voim,  să le dăm atenţie. El și astăzi  invită pe mame ca să aducă copilaşii la El, ca să-i binecuvânteze. Cine aude însă glasul Lui? Câte mame sunt cari își  aduc copiii la Isus? Puţine, foarte puţine. Multe mame, în loc  să-şi aducă copiii duminica la casa lui Dumnezeu, îi trimet la jocuri, teatre, cinematografe, baluri etc, unde nici nu se pomeneşte de numele lui Dumnezeu. La biserică se duc unii din când în când , de formă şi sunt mulţumiți cu aceasta. O. Dumnezeu nu  vrea aceasta. El vrea ca copiii noştri să-i aducem de mici în casa de rugăciune, unde 'pot să înveţe temerea de Dumnezeu, ca la timp cuvenit  să-i poată întrebuinţa în opera Evangheliei Sale.

Mamelor, cari cunoaşteţi chemarea lui Isus și ați auzi glasul Lui ce-l blând, mu mai lăsaţi copiii voştri să umble în rătăcirea căilor lor, ci aduceţi-i la Isus, ca odată să moştenească împărăția Sa cea eternă. Nu-i mai lăsaţi să înveţe lucruri nefolositoare, după cum am văzut că unii copii ştiu să înjure şi să facă unele lucruri rele, de care te îngrozeşti, ci mai bine aduceți-i la picioarele Mântuitorului.

Mama este în primul rând educatorul copilului. Dacă astăzi unii oameni au ajuns în pozițiuni înalte, nu se datorește decât numai mamelor cari au ştiut să le dea o educaţie bună. Sunt însă din acele mame care cum am spus mai sus, își lasă copiii în voia lor şi dacă astăzi întâlnim mulți tineri și tinere într-o stare de plâns, vina este numai a mamei care nu s-a îngrijit de viitorul lor.

Dacă noi aducem copiii noștri de mici la picioa­rele lui Isus, vom crea bărbaţi cari vor fi  de folos fa­miliei, societăţii şi patriei, la care Dumnezeu să ne ajute.”

IOAN CHIȘMORIE,  Măderat.