Prezint o scurtă biografie a fratelui Ioan Chișmorie, care a
avut dar mare de la Dumnezeu în domeniul muzicii. A compus multe cântări de
mare profunzime, cântări care se cântă în unele biserici și azi.
A fost un om dăruit lui Dumnezeu și numele Lui l-a înălțat. A compus, a scris, a cântat, a învățat pe alții,
a muncit pentru slava Domnului.
Biografia completă,
făcută de Saintclaire Chișmorie, o puteți vedea AICI, iar multe poze frumoase,
dar și de suflet, puteți vedea AICI. Se poate asculta AICI muzică de fratele Ioan
Chișmorie. Vedeți și AICI. Vezi și AICI la RoEvanghelica.
Fratele Ioan Chișmorie se naște pe 29 ianuarie 1904, în
familia lui George și Ana din Măderat, jud. Arad.
A făcut 6 clase primare în satul natal Măderat, unde a
descoperit darul pe care Dumnezeu i l-a dat.
În anul 1917 este atras de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu,
primind botezul și face parte din Biserica Baptistă din Măderat.
În anul 1918 participă în comuna Șiria la un curs de muzică.
În ziua de 21 iunie 1923, dirijează corurile din Seleuș și
Gurba, la un botez oficiat de fr. Ioan Socaciu,
în apa Crișului Alb.[1]
În 1922 se înscrie la Conservatorul Municipal din Timişoara,
pe care în anul al doilea îl abandonează din cauza neînţelegerii cu conducerea.
În ziua de 2 februarie 1926 participă cu corul din Măderat,
la o căsătorie în Biserica Baptistă din Mâsca. Ceremonia a fost oficiată de fr.
Ioan Ungurean, păstorul Bisericii Baptiste din Curtici.
Participă la toate serbările şi congresele acelor timpuri.
La Congresul Tineretului Baptist de la Buteni în 1925, îl întâlneşte pe Gill
Everett, cel ce din anul 1933 până în 1938 avea să fie directorul Seminarului
Baptist din Bucureşti.
În 1928, la Congresul
de la Curtici, leagă relaţii de prietenie cu Dr. Rushbrooke, care mai târziu a
ajuns preşedintele Alianţei Mondiale Baptiste, care a intervenit nu o dată pe
lângă autorităţile din România, pentru drepturile religioase.
La 33 de ani, în 1937, publică prima carte de cântări
„Cântările Armoniei”, cu 64 de cântări. Continuă să compună cântări tot mai
complexe, în ideea de a publica volumul II al „Cântărilor Armoniei”, dar
evenimentele politice ce au avut loc în acea vreme, s-au dovedit a fi mai
vitrege decât dorinţa autorului.
Între anii 1941 – 1944, este mobilizat și dus la Războiul
Mondial, dar Domnul l-a ocrotit și s-a întors acasă, în familie.
La Congresul Cultului Baptist din Buteni, ținut în zilele 23-24 octombrie 1948, fr. Chismorie participă cu corul din Măderat,
alături de alte coruri din țară.
În 1950 se căsătoreşte cu Maria Chirla din Tulca şi împreună
au avut 4 copii: Stelian, Felix, Saintclaire, Eleonora. Continuă şi după aceea
să călătorească prin toată ţara, vizitând aproape toate bisericile
neoprotestante, organizează cursuri de 20-25 de zile de cor, de fanfară şi
orchestre, făcea cursuri de dirijori, învăţând pe toţi care doreau să exceleze
în organizarea de coruri. În afară de compoziţii, mai scrie piese religioase,
poezii, nuvele, epigrame, rugăciuni şi un oratoriu, „Iosif în Egipt”.
Prigoana şi hărţuirile securităţii din acea vreme s-au accentuat
tot mai mult în ultimii ani de viaţă ai compozitorului. După avertizări
multiple şi ameninţări, i s-a interzis să mai organizeze cursuri de orchestre,
fanfare sau coruri cu tinerii din bisericile neoprotestante. A fost acuzat de
mobilizare în masă a tineretului şi nu de puţine ori şi-a petrecut nopţile pe
la posturile de miliţie.
În dimineaţa zilei de 25 aprilie 1973, Dumnezeu a hotărât să
îşi cheme acasă robul care i-a fost bun şi credincios până la capăt.
Surse:
Saintclaire Chișmorie
Farul Mântuirei
Alexa Popovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu