Baptiștii în timpul Marelui Război 1914-1918 - interpretări, comentarii și fapte

I

Baptiștii au interpretat încă din fașa lui, Primul Război Mondial, au comentat, dar au trecut la fapte și au sprijinit din puținul lor, chiar și „Crucea Roșie”. Ei au văzut lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu și interpretarea dată nu străpungea planul lui Dumnezeu cu oamenii, ci încadra totul sub voia lui Dumnezeu.

Vasile Berbecar, în primul număr al revistei „Adevărul”, pe care o scotea lună de lună,  din anul  1908, face urarea de an nou în felul următor:

„Cetitorilor „Adevărului” dorim an nou fericit!”

Pune apoi două referințe din Psalmi, dar eu postez versetele care au următorul mesaj:

„Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine! (Psalmii 84:12)

Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El şi îndurarea Lui, pentru copiii copiilor lor, (Psalmii 103:17)”

Ce poate fi mai frumos să știi că Domnul oștirilor poate să confere fericirea vremelnică și eternă. Un Dumnezeu bun, poate oferi doar bunătate, dacă te apropii de El.

După această urare este scris primul articol legat tot de Dumnezeu:

„Mare este credincioșia ta!”

Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! (Plângerile 3:22-23)

Iată câteva idei din cuprinsul articolului:

„..Atunci ne șoptește cel rău la ureche: „Unde-i deci Dumnezeul tău?” Dar dacă luăm telescopul credinței, atunci privim noi un cer luminos semănat cu stele și ca cu litere uriașă înfocate stă scris: „Credincioșia Ta este mare!”

1. O inimă credincioasă – Dumnezeu nu poate nici când rău cugeta.

2. O gură credincioasă  - ea  ține ce făgăduiește.

3. O ureche credincioasă – El ascultă pe ai săi.

4. Un ochi credincios – El vede ce ție-ți lipsește.

5. Credincioasă este mâna, care vrea să te conducă singur.”

Cu aceste cuvinte pline de speranță, alături de un Dumnezeu atotputernic, frații pășesc în anul 1914 fără să știe ce va aduce acest an.

A trecut cu bine iarna și primăvara, dar vara anului 1914, în luna august, revista „Adevărul” are un articol zguduitor încadrat în chenar de doliu:

„Cazul cel îngrozitor din Sarajeva”

Se comunică că pe date de 28 iunie 1914, orele 10, Arhiducele Francisc Ferdinand, moștenitorul tronului de la Viena și soția, ducesa Sofia, au fost asasinați.

Articolul explică amănunțit ce și cum s-a întâmplat.

Autorul articolului aruncă o privire asupra oamenilor și trage concluzia că cei ce răspândesc starea păcătoasă și imorală în societate sunt lăsați în pace și chiar încurajați. Tristețea este că acei care contribuie la îmbunătățirea morală a societății sunt pedepsiți. Se dau două exemple, prin care se arată că autoritățile Imperiului Austro-ungar, a pedepsit cu 25 de coroane pe câțiva oameni, care s-au adunat pentru a citi din Biblie și a se ruga. Un alt caz, în Austria, un colportor de Biblii, a fost aspru pedepsit pentru că a îndrăznit să vândă un Nou Testament.

Autorul articolului completează: „Arhiducele cu soția sa sunt o victimă a urii,  care din lipsa Evangheliei, crește”. Biblia, Evanghelia trebuie dată la popor, pentru ca iubirea să se valorifice în om. Concluzia finală: „Întoarcerea cea adevărată către Dumnezeu, credința cea vie în Cristos, caracterul lui Cristos. Dați Evanghelia la popor!”    

Marile puteri au intervenit pentru a împăca Viena și Belgradul, dar nu au dat rezultatele scontate și așa s-a declanșat ceea ce a rămas în istorie, Războiul cel Mare, care a adus la sfârșit multe schimbări.

Baptiștii români din Ungaria  au următorul îndemn:

„A noastră îndemnare este în aceste zile grele către toți frații și adunările noastre, ca să se facă rugăciuni mijlocitoare pentru iubitul nostru Rege și armata noastră, ca ei să aibă un progres bun, prin care numele înduratului Dumnezeu să fie onorat și mărit, chiar și în Serbia cea întunecată și înstreinată de Dumnezeu, ca să poată pătrunde Evanghelia  gloriosului nostru Mântuitor,  Isus Cristos, care este Rege al regilor, și Domn al domnilor”.

Va urma.

 Surse:

Alexandru Terlea

Stoica Daniel

Adevărul

Arhive Cluj

O chemare la a scrie istorie

Preaiubiți și mult respectabili păstori, prezbiteri, învățători, membrii din comitet, frați și surori, cu drag vă salut de la Rohia, Maramureș.

Dumnezeu în planul Său, ne-a așezat pe vatra străbună a pământului nostru strămoșesc. Pe lângă acest privilegiu, ne-a făcut părtași Centenarului Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1918, care acum este istorie. Unii l-au ignorat, alții și-au amintit în treacăt, alții au organizat o sărbătoare pentru a împleti unirea unui popor, cu unirea pe care o dorește Dumnezeu ca omul să fie una în El. Fiecare a lucrat după propria conștiință și este corect cum s-a procedat.

Frații noștri păstori, predicatori, frați, surori, tineri și copii mai mari care erau în anul 1918, au luat cu asalt câmpia Romanilor de lângă Alba Iulia și au participat la Marea Unire,  gest de mare responsabilitate, demnitate și onoare. Azi, noi putem să prezentăm neamului de oameni în care trăim, că baptiștii sunt oameni ai țării în care trăiesc, sunt patrioți, iubesc neamul românesc prin cuvânt și faptă.

Acum, după ce Centenarul este istorie, chem pe acei dintre baptiști care au ținut cont de acest eveniment, care poate au înălțat o rugăciune, sau au amintit la un program din biserică sau au ținut cont de îndemnul Uniunii și pe 2 decembrie biserica s-a rugat sau poate un eveniment special  sau poate altceva, vă rog să îmi trimiteți și să lăsăm o pagină generației viitoare despre acțiunea noastră baptistă.

Ar fi frumos să lăsăm ca amintire demersurile noastre de unitate cu poporul în care ne-am născut, crescut, învățat și format ca om al neamului nostru românesc.

Aștept informații și când voi considera că nu mai am de unde să îmi vină,  voi publica cu ajutorul Domnului toate demersurile. Până atunci voi mai publica pe unde am fost eu.

Cu mult drag și recunoștință pentru frățietatea noastră baptistă de limbă română.

Mulțumesc pentru recenzie, Conf. dr. Mihaela Bucin

Dumnezeu a făcut posibil ca doamna  Conf. dr. Mihaela Bucin, de la Universitatea din Seghedin, să se ridice și să fie o voce românească între românii noștri rămași cu satele lor după Marea Unire, în Ungaria. Dânsa vede și simte durerea românilor din Ungaria, care se luptă pentru a-și păstra cultura și limba.

Domnia sa a publicat în revista „Foaia românească”, săptămânal al românilor din Ungaria, un articol cu numele:

„De Centenar, cercetări despre baptiştii români şi Unirea din 1918”  

Aici face recenzie la două cărți apărute cu ocazia centenarului:

„Baptiştii si Marea Unire din 1918 – adevăruri și fapte - de Vasile Bel şi Daniel Stoica şi Biserica Baptistă Golgota din București și Marea Unire a Românilor, de Teodor Ioan Colda.”

Îi mulțumesc pentru ce face și scrie, pentru atenția ce o dă Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu și pentru vocea dumneaei, care răsună pentru slava Domnului.

AICI poți citi articolul. Deschide și citește pentru că va fi și o alinare pentru cei care conduc revista, văzând interes din partea românilor din România, pentru românii din Ungaria, care nu s-au putut bucura de Marea Unire din 1918, de la Alba Iulia.

Mulțumesc mult, sora Mihaela Bucin și Domnul să vă binecuvinteze!

 

 

 

Mulțumim regizorului și istoricului Radu Găină!

După 100 de ani, baptiștii au primit o recunoaștere oficială și publică a participării lor la Marea Unire de la Alba Iulia.

Dumnezeu a făcut dreptate prin cunoscutul realizator, regizor și istoric Radu Găină de la TVR, care a realizat 6 filme documentare despre Marea Unire a românilor. Ultimul episod se ocupă de unirea Transilvaniei cu România și se numește:

„Unirile Românilor, episodul 6 - Marea Unire” .

În acest film, de la minutul 28:53-58 se afirmă: „Cei mai mulți dintre românii participanți la Marea Adunare de la Alba Iulia aparțineau confesiunilor ortodoxă și greco-catolică, dar au ajuns pe platoul roman și reprezentanți ai comunității baptiste din Transilvania.”

Mulțumim, domnule Radu Găină!

Vizionare plăcută!

Atitudine frumoasă față de un popor frumos, binecuvântat de Dumnezeu

Ce este mai frumos pe lumea asta, decât să fii binecuvântatul Domnului, dar și cel binecuvântat trebuie să se întoarcă cu fața spre Dumnezeu ca să-L binecuvânteze.

1. Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2. Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
(Psalmii 103:1-2, VDCC)

Este acțiunea Liceului Teologic Baptist „Emanuel”, din Oradea, care are un frumos eveniment găzduit de  Biserica Baptistă „Emanuel”, din Oradea.

Evenimentul lor are un motto foarte   înalt:

„Binecuvântează Doamne, România!”

Ce este mai binevenit, decât să fii binecuvântat de Dumnezeul care face istoria și ne-a pus și pe noi să fim un mic picur de rouă, în spectrul ansamblului  Său istoric.

Frații noștri baptiști, au pornit cu căruțele, pe jos sau cu trenul și au participat la Unirea Cea Mare.

„La data de 30 noiembrie 1918, s-au adunat la Alba Iulia, în cartierul Partoş, în casa cetățeanului Roşca Avram, unde era şi casa de rugăciune a localnicilor baptişti.

Aici au ţinut o oră de rugăciune şi un serviciu divin, unde fratele Ştefan Ignea a mulţumit lui Dumnezeu, care a ajutat neamul românesc să-şi făurească visul milenar: acela de a se vedea toţi românii într-o ţară unită, care este a lor şi în care jugul stăpânirilor străine a fost sfărâmat. S-au rugat pentru conducătorii ţării şi pentru reuşita sărbătorii la care urmau să participe a doua zi. După serviciul divin, a urmat o agapă frăţească, în curtea casei fratelui Avram Roşca.”

Azi la 100 de ani, e frumos, e plăcut și se cuvine să ne amintim de acest mare eveniment, pe care Dumnezeul cel mare și sfânt, l-a adus la împlinire.

Ar fi frumos, ca organizatorii să-l pună public, ca să-l vedem și să ne bucurăm.

Felicitări organizatorilor și bunei lor gazde!  

AICI poate viziona un cântec.

Surse:

Doru Hnatiuc

Sebastian Văduva

Paul Bărbătei

                                                                                       Cor de copii - Binecuvântează, Doamne, România!