I
Baptiștii au interpretat
încă din fașa lui, Primul Război Mondial, au comentat, dar au trecut la fapte
și au sprijinit din puținul lor, chiar și „Crucea Roșie”. Ei au văzut lucrurile
din perspectiva lui Dumnezeu și interpretarea dată nu străpungea planul lui
Dumnezeu cu oamenii, ci încadra totul sub voia lui Dumnezeu.
Vasile Berbecar, în primul
număr al revistei „Adevărul”, pe care o scotea lună de lună, din anul 1908, face urarea de an nou în felul următor:
„Cetitorilor
„Adevărului” dorim an nou fericit!”
Pune apoi două referințe din
Psalmi, dar eu postez versetele care au următorul mesaj:
„Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede
în Tine! (Psalmii 84:12)
Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se
tem de El şi îndurarea Lui, pentru copiii copiilor lor, (Psalmii 103:17)”
Ce poate fi mai frumos să știi că Domnul oștirilor
poate să confere fericirea vremelnică și eternă. Un Dumnezeu bun, poate oferi
doar bunătate, dacă te apropii de El.
După această urare este scris primul articol legat tot
de Dumnezeu:
„Mare este credincioșia ta!”
Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu
sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este
atât de mare! (Plângerile 3:22-23)
Iată câteva idei din cuprinsul articolului:
„..Atunci ne șoptește cel rău la ureche: „Unde-i deci
Dumnezeul tău?” Dar dacă luăm telescopul credinței, atunci privim noi un cer
luminos semănat cu stele și ca cu litere uriașă înfocate stă scris:
„Credincioșia Ta este mare!”
1. O inimă credincioasă – Dumnezeu nu poate nici când
rău cugeta.
2. O gură credincioasă
- ea ține ce făgăduiește.
3. O ureche credincioasă – El ascultă pe ai săi.
4. Un ochi credincios – El vede ce ție-ți lipsește.
5. Credincioasă este mâna, care vrea să te conducă
singur.”
Cu aceste cuvinte pline de speranță, alături de un Dumnezeu
atotputernic, frații pășesc în anul 1914 fără să știe ce va aduce acest an.
A trecut cu bine iarna și primăvara, dar vara anului
1914, în luna august, revista „Adevărul” are un articol zguduitor încadrat în
chenar de doliu:
„Cazul cel îngrozitor din Sarajeva”
Se comunică că pe date de 28 iunie 1914, orele 10, Arhiducele
Francisc Ferdinand, moștenitorul tronului de la Viena și soția, ducesa Sofia,
au fost asasinați.
Articolul explică amănunțit ce și cum s-a întâmplat.
Autorul articolului aruncă o privire asupra oamenilor și
trage concluzia că cei ce răspândesc starea păcătoasă și imorală în societate
sunt lăsați în pace și chiar încurajați. Tristețea este că acei care contribuie
la îmbunătățirea morală a societății sunt pedepsiți. Se dau două exemple, prin
care se arată că autoritățile Imperiului Austro-ungar, a pedepsit cu 25 de
coroane pe câțiva oameni, care s-au adunat pentru a citi din Biblie și a se
ruga. Un alt caz, în Austria, un colportor de Biblii, a fost aspru pedepsit
pentru că a îndrăznit să vândă un Nou Testament.
Autorul articolului completează: „Arhiducele cu soția
sa sunt o victimă a urii, care din lipsa
Evangheliei, crește”. Biblia, Evanghelia trebuie dată la popor, pentru ca iubirea
să se valorifice în om. Concluzia finală: „Întoarcerea cea adevărată către
Dumnezeu, credința cea vie în Cristos, caracterul lui Cristos. Dați Evanghelia
la popor!”
Marile puteri au intervenit pentru a împăca Viena și Belgradul,
dar nu au dat rezultatele scontate și așa s-a declanșat ceea ce a rămas în
istorie, Războiul cel Mare, care a adus la sfârșit multe schimbări.
Baptiștii români din Ungaria au următorul îndemn:
„A noastră îndemnare este în aceste zile grele către
toți frații și adunările noastre, ca să se facă rugăciuni mijlocitoare pentru
iubitul nostru Rege și armata noastră, ca ei să aibă un progres bun, prin care
numele înduratului Dumnezeu să fie onorat și mărit, chiar și în Serbia cea
întunecată și înstreinată de Dumnezeu, ca să poată pătrunde Evanghelia gloriosului nostru Mântuitor, Isus Cristos, care este Rege al regilor, și
Domn al domnilor”.
Va urma.
Surse:
Alexandru Terlea
Stoica Daniel
Adevărul
Arhive Cluj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu