Prin mila
lui Dumnezeu și nemărginita Lui purtare de grijă, cartea despre rolul lui J. H.
Rushbrooke în obținerea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din
România între anii 1907-1947, a ajuns în micul sat, Rohia.
Baptiștii au
fost la Marele Război, au dezertat din armata austro-ungară și s-au înscris voluntari
în armata română, au donat bani în timpul războiului „Crucii Roșii”, pentru
salvarea de vieți omenești. Baptiștii au fost la Marea Unire cu îsuflețire,
crezând în acele ideialuri ce erau fluturate cu mare emfază cu acea ocazie, dar
au intrat cu o viteză uimitoare într-un zid de cremene, care era cât pe ce să-i
spulbere.
Poporul baptist
nu a putut fi spulberat, pentru că această lucrare venea de la Dumnezeu, care
avea oameni pregătiți să intervină. Dr. Rushbrooke a fost unul dintre ei.
Citind
cartea, o să vedeți luptele ce au continuat după Unire, pentru că autoritățile
de la București, îndemnate de mai marii Bisericii Ortodoxe, nu au vrut să
recunoască Cultul Creștin Baptist, care în Ungaria se bucura de această
recunoaștere din 1905. Autoritățile de la București, în anul 1928 au recunoscut
prin lege statutul Cultului Baptist și
baptiștii trebuiau să se bucure de libertate, dar de fapt se bucurau de faptul
că erau învredniciți să sufere pentru credință.
Dr. Rushbrooke
a fost unul care nu s-a lăsat dus dus de valul propagandei de la București, ci a intervenit cu autoritateaa ce o avea pe
plan internațional.
Multe lucruri
nebănuite, neștiute, le va găsi cel ce va citi cartea, lucruri la care ne vine
greu să ne gândim că s-ar fi putut întâmpla pe pământ românesc, unde sunt cei
mai buni oameni de pe pământ.