Leon Averbuch 1885 - 1941

 

Aș dori să aduc în atenția prietenilor mei internauți, un frate lucrător baptist de naționalitate evreiască, poate că unii frați nu au auzit de el și care a activat printre frații români iar Dumnezeu l-a folosit cu mare putere. A fost reprezentantul organizației ,,Mildmay Mission to the Jews” (Societate engleză pentru răspândirea creștinismului printre evrei) cetățean al orașului Chișinău,  unde a avut o bogată și intensă activitate: a ținut cursuri, a organizat coruri, a predicat Evanghelia, a inițiat conferințe în centrele evreiești din Basarabia. În 1913, Lev s-a alăturat organizației engleze Mildmay Mission împreună cu soția lui, Maria.[1] A fost unul dintre pastorii Biserici Creștine din Chișinău înainte să deschida propria biserica a Israelitilor Noului Testament numita Mishkan, să evita probleme cu autoritatile antisemite si antisectare și să nu faca mai multe probleme biserici Baptiste din Chișinău.

Fratele Averbuch s-a născut pe 31 iulie 1885 în Podolia la Jabocrîci [Жабокрич], un sat din raionul Vinița situat la vreo 60 kilometri de orașul basarabean Soroca. Pe numele său adevărat Leib Srul Averbuch, acesta provenea dintr-o familie destul de înstărită cu opt copii, părinții lui fiind Iacov și Haia Averbuch. Făcând parte dintr-o familie care a dat comunității mulți rabini, după Bar Mițva acesta a fost trimis să studieze la o ieșiva, cu scopul de a deveni rabin.

În anul 1908 devine profesor de muzică la Grodno, azi în Belarus, unde a primit un Nou Testament de la un credincios ortodox. Studiul acestuia și interacțiunea cu alți credincioși l-au făcut să ajungă la o concluzie care îi va schimba viața pentru totdeauna și anume credința că Isus este Mesia. Leon Averbuch este botezat în anul 1910 de către Leon Rosenberg

S-a căsătorit cu evreica de origine germană, Maria Konrad. Maria a murit la Londra la 3 februarie 1946. Împreună au călătorit în diverse locuri din Rusia și Țările Baltice, unde au fondat câteva coruri și s-au implicat în evanghelizare.

În timpul Primului Război Mondial, Averbuch a lucrat ca asistent sanitar al Crucii Roșii, fiind staționat mai mult la Kiev. Lăsat la vatră din cauza unei probleme cu vederea, în vara anului 1916 s-a întors la Odesa, unde și-a continuat lucrarea cu Mildmay. La începutul anului 1918, soții Averbuch lucrau la Moscova cu aceeași organizație. În august 1918, cei doi au intrat în România prin punctul de frontieră Tighina, cu pașapoarte ucrainene.

În septembrie 1917, în timp ce se afla la Odesa, Lev a scris despre o mai mare libertate în Republica Rusia după Revoluția din februarie 1917 în comparație cu conducerea țaristă anterioară și a sperat că evreii de credință creștină nu vor mai „suferi atât de pe urma opresiunii autorităților, cât și din absenţa bunătăţii creştine între tovarăşii de credinţă.[2]

La Chișinău, Averbuch a fost cooptat imediat, alături de Ivanov și Hijneacov, ca pastor al bisericii baptiste.

Deși a fost denigrat în multe feluri, fratele și-a văzut de lucrarea sfântă ce o făcea pentru Domnul.

Articolul despre Leon Averbuch scris de dr. Iemima Ploscariu puteți citi AICI.

„Capitolul VI tratează despre alte 5 secte: 1. Secta creştinilor după Evanghelie (adusă de vreo 20 ani în ţară; în Ardeal o propagă Victor Kolle, iar în regat un ceasornicar cu numele Constantinescu); 2. Teodoriştii (mişcare pornită la a. 1919 de Teodor Popescu, fostul preot de la biserica „Cuibu-cu-barză" din Bucureşti); 3. Stundiştii (Sectă propagată în Basarabia de evreii Rabinovici şi Averbuch); 4. Duhoborţii (sectă ivită pe la 1750 în Rusia); 5. Molocanii (sectă

rusească ivită în Basarabia la a. 1811)”.[3]

„Apostolii baptismului. Şeful suprem al baptiştilor din Basarabia e un oarecare domn Averbuch delegat de alt domn Vilchensohn!?

Numele acestor „apostoli" ne vorbesc îndeajuns pentru ca să nu mai recurgem la comentarii. E semnificativ că dlui Averbuch i s-a admis nu de mult intrarea în ţara noastră în anumite condiţii şi anume: pentru a ţine un rând de conferinţe religioase în centrele populației evreieşti din Basarabia. Nu ştim cum s-a întâmplat că acest domn s-a aclimatizat la noi definitiv, devenind şeful suprem al baptiştilor din Basarabia. Desigur că masele evreieşti, fiind mai stabile în concepţiile lor religioase, resping categoric încercările acestui „apostol" de a le „încreștina" şi dl „misionar" Averbuch s-a pus pe „păstorit" între masele creştine, făcând astfel tulburări în Basarabia. Gândul lor ascuns îl înţelege oricine, că nu este de natură religioasă, ci curat politică. Autorităţile basarabene ar avea datoria să ia măsurile cuvenite faţă de aceşti domni”.[4]

Ovreul (Evreul) pocăit. În Basarabia a intrat nu de mult un Misionar evreu din Rusia, Averbuch, sub cuvânt că propovăduiește între Evrei credința nouă: baptismul. Dregătoriile române l-au lăsat să intre. A vorbit Averbuch în vreo 2 adunări de Evrei, — dar niciuna nu l-a urmat. Ei îşi ţin legea cu tărie! Atunci vicleanul s-a îndreptat spre . . . oile pierdute ale Moldovenilor, şi acum ţine adunări cu Moldovenii şi-i învaţă pe ei a-și părăsi legea străbună şi a trece la pocăiţi, că şi el e „pocăit" . . . Un tovarăş al lui, tot evreu, l-a dat însă de gol spunând: „D-ta crezi că Averbuch s-a lăsat de legea evreiască ? Tare te înşeli. Mănâncă şi el o bucată de pâine şi încă o pâine bună, dată de proştii voştri de Români”.[5]

„Dacă ei nu înţeleg ceva din Sf. Scriptură, nu le trebuie tălmăcirea lui loan Gură-de-Aur, care a trăit aproape de Hristos, ci se iau după jidovul Averbuch din Basarabia, care nu ştie ce să mai facă cu dolarii”.[6]

„Este stabilit că în special acţiunea sectei baptiste se desfăşoară unitar pe întreaga ţară; dovadă avem la Arad pe basarabeanul Sesonov ca predicator, iar în Chişinău acţionează englezul născut în Rusia Leon Averbuch, care a propovăduit baptismul şi pe la Arad”.[7]

     „Încă un semn baptist. - La toate acestea să mai punem şi aceea că în Basarabia jidovii botezaţi Gotlieb Schreiber şi Leon Averbuch propagă baptismul. Fraţi Români!! Vă întreb, oare aceşti domni voiesc binele poporului românesc?

D-l Averbuch are în Chişinău şi o foaie: Luminătorul, care apare în limba rusă. Acest domn, după sursele mele, aproape în fiecare an merge în America, de unde — aşa zice el — se întoarce cu buzunarele goale! Baptiştii străini vin adeseori la el cu cecuri și sume frumuşele”!!![8]

Aici, episcopul greșește pentru că fratele scotea o revistă care se numea „Binevestitorul” despre care am scris AICI. ,,Luminătorul” era revista fraților din America. Dacă această informație o scrie eronat, oare cum scrie celelalte informații despre misionarul englez Leon Averbuch?

„Golul numeric al delegaţilor comunităţilor baptiste din ţară, l-au umplut cu câteva duzine de croitori, pantofari şi șomeri din Bucureşti, Cluj şi de aiurea. Iar unica lor podoabă a fost evreul Moise Richter şi Averbuch din Basarabia şi Gill din America”.[9]

„La baptişti sunt evreii Rabinovici cu Leon Averbuch, ungurii M. Kormai, E. Mnyer, şi americanii E. Gill, D. T. Harley şi Mac Neil, I. H. Rushbrooke, Rockfeler".[10] Autorul nu este familiarizat cu numele baptiștilor.

„Cât priveşte sentimentele naţionale ale baptiştilor e deajuns să Ie cunoaştem citind numai numele conducătorilor lor. Baptiştii au de conducători pe evreii: Rabinovici cu Leon Averbuch, ungurii: M. Kormai, E. Mayer, americanii: E. Ghil, D. T. Harley, Mac Neil, I. H. Rushbrooke, Rokfele,r, etc”.[11]

„Evreii o duc „ca acasă" sub noua stăpânire. Iar Leo Averbuch, jidov sadea şi şef al baptiştilor din Basarabia, tot aşa. Casa de rugăciuni, din Chişinău, a acestor sectari, şi-a înlocuit firma cu alta mai arătoasă”.[12] Redacția scrie despre Averbuch, în contextul „stării actuale din ținuturile răpite de Rusia sovietică” starea în care se găsește populația românescă care este deportată și Biserica Ortodoxă care are o situație destul de grea. Mitropolia din Chișinău, după ce i s-au îndepărtat turnurile a fost prefăcută în casă a armatei roșii.

„Peste Prut, sectele distrugătoare ale unității sufletești și ocrotite ca și în restul țării de favorurile din Londra, erau conduse de evrei așa zicând încreștinați, cum era vestitul Averbuch, șeful baptiștilor”.[13]

„Există o prevedere a Constituţiei staliniste din 1936 care garantează tuturor cetăţenilor URSS-ului libertatea de conştiinţă. Aşadar, şi puterea de-a exercita actele de cult prescrise de confesiunea căreia-i aparţine un ins sau altul. Informaţiile de provenienţă felurită pe care le posedăm, par a nu mai lăsa nicio umbră de îndoială asupra respectării scrupuloase a acestei prevederi, dar numai în beneficiul cultului mozaic şi al atâtor bisericuţe sectare, fie acestea

aşa numita „Biserică vie", adventiştii de ziua a şaptea sau de altă specie, fie baptiştii basarabeni ai jidovului cu mai multe feţe — (două îi erau prea puţin!) — Leo Averbuch, care şi-au exercitat oneroasele târgueli de natură religioasă, sub vremelnica ocupaţie rusească a nefericitei provincii dintre Prut şi Nistru, mai neted decât sub stăpânirea românească”.[14]

Este greu de înțeles, atitudinea răutăcioasă a reprezentaților Bisericii Ortodoxe de la București care nu înțeleg mersul vremurilor și intenționat omit persecuția cruntă care a venit peste baptiștii din Chișinău și zona ocupată de ruși la acea vreme.

Uită să-i menționeze pe cei care au suferit din cauza regimului nemilos, cum ar fi: Boris Bușilă – deportat care a murit în Siberia și despre care am scris AICI. Lidia Căldăraru – deportată despre care am scris AICI.

În vara anului 1941, în aceeași lună în care s-a născut, respectiv luna iulie, Leon Averbuch lucrătorul credincios din via Domnului este chemat acasă de Dumnezeu, ca să se odihnească de toată truda lui de sub soare.

---

[1] Iemima Ploscariu, „Dumnezeu este împotriva naționalismului”: Averbuch și creștinii evrei din România interbelică Publicat online de Cambridge University Press:  08 noiembrie 2022. https://www.cambridge.org/core/journals/contemporary-european-history/article/god-is-against-nationalism-averbuch-and-the-jewish-christians-of-interwar-romania/BFE50A2141D1448DFE9E82F8D1665493

[2] Iemima Ploscariu, informație preluată din Averbuch, „Scrisori”, TT , 23, 9 (15 sept. 1917), 69.

[3]Foaie Diecezană, Anul XL, Nr. 32, Caransebeș, 9 august 1925, p. 4. Reclamă la cartea Călăuza cunoaşterii şi combaterii sectelor de Diaconul GHEORGHE COMŞA, Doctor în teologie şi drept, ales Episcop al Aradului. Editura Nouei Reviste Bisericeşti. Tipografia Bisericească din Sf.-ta Mănăstire Cernica, 1925. Pag. 128. Lei 25.

[4] Renașterea, Anul IV, Nr. 49, Cluj, 5 decembrie 1926,  P. 6. ORGANUL OFICIAL AL EPARHIEI ORTODOXE ROMÂNE A VADULUI, FELEACULUI, GEOAGIULUI ŞI CLUJULUI

[5] Renașterea, Anul IV, Nr. 5, Cluj, 30 ianuarie 1927,  P. 8.

[6] Biseriaca și școala. Anul LII, Nr. 20, Arad, 13 mai 1928, p. 3. Din articolul „Primejtia Baptismului” de Grigorie episcop ortodix al Aradului.

[7] Biseriaca și școala. Anul LIII, Nr. 13, Arad, 13 martie 1929, p. 3. Din articolul „Sectele religioasă răstoarnă autoritatea și unitatea neamului” de D. I. Atanasiu.

[8] Biseriaca și școala. Anul LIV, Nr. 38, Arad, 21 septembrie 1930, p. 1. Articol „Cheia sectelor religioase din România de dr. Grigore Gh. Comșa, episcopul Aradului.

[9] Biseriaca și școala. Anul LV, Nr. 38, Arad, 20 septembrie 1931, p. 5. Din articolul „Congresul tineretului baptist din Buteni”,  de Ureche

[10] Foaie Diecezană, Anul LII, Nr. 11, Caransebeș, 14 martie 1937, p. 4. Articol „Sectarii și Conducătorii lor de Pr. Dimitrie Blidariu.

[11] Foaie Diecezană, Anul LV, Nr. 9, Caransebeș, 3 martie 1940, p. 4. Articol „Baptiști și Statulul lor de Pr. Dimitrie Blidariu.

[12] Revista Teologică, Anul XXX, Nr. 11 – 12, noiembrie – decembrie 1940, P. 65. Scris în Note și Informații

[13] Revista Fundațiilor Regale, Anul VIII, Nr. 8 – 9, 1 august – 1 septembrie 1941, p. 96.

[14] Revista Teologică, Anul XXXIII, Nr. 9 – 10, septembrie – octombrie 1943, P. 75.

100 de ani de la apariția revistei Binevestitorul de la Chișinău

 

Revista „Binevestitorul” de la Chișinău apare sub directa patronare a Misiunii  Engleze „Miidmay“, directorul misiunii fiind Samuel H. Wilkinson, iar  L. Averbuch cu soția sa, o familie baptistă, redactor responsabil al revistei, un misionar baptist. Revista era tipărită în trei limbi: românește, evreiește și rusește.

Inginerul Marcu F.Tarlev cu soţia, au fost redactorul părţii româneşti al revistei „Binevestitorul“,  I. Trachtmann, colaboratorul revistei „Binevestitorul”.

Un abonament pe anul 1933 costa la români 18 lei, în limba rusă 20 lei, evreiește 14 lei, iar în străinătate 0,20 dolari. Adresa: Domnului Marcu Tarlev, Mildmay Mission, str. Vlad. Herţa, 10. Chişinău, Basarabia, Romania.

Articole din revista „Binevestitorul” erau preluate și în alte reviste precum „Luminătorul” din Detroit, mai 1930, iulie 1930 și octombrie 1930.

Revista a apărut și în anul 1938 și a fost împărțită la botezul ținut în Biserica Creștină Baptistă din Gătaia în ziua de 7 august 1938.[1] Revista s-ar fi putut să apară până în anul 1942.[2] Lucrul acesta nu este sigur, dat fiind situația din Republica Moldova.

La Biblioteca Central Universitară Cluj se găsesc 81 de revite, pe care le poți citi. https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/143052

Mai jos redau un articol scris în luna ianuarie 1934 care serbează 10 ani de existență.

„Jubileul de 10 ani al revistei „Binevestitorul”

„Zece ani au trecut de la apariţia revistei noastre „Binevestitorul“. Pe atunci el a luat locul predecesorului său, revistei „Prietenul”, care a fost prima revistă cu conţinut Evanghelic, editat dupa război, în anul 1920. „Prietenul“ era ca „un frate în nenorocire“ (Prov. 17, 17). Oamenii erau apăsați de urgia timpului" (războiul şi revoluția) şi sfaturile sincere, semănate de „Prietenul”, erau bine nimerite (Pr. 29 9) îndreptând privirea multor cetitori la adevarata lumină, la Isus Hristos Mântuitorul, „Prietenul vameşilor şi al păcătoşilor“ (Mal. 11.19).

În anul 1923 revista „Prietenul“ a încetat de a mai apare. Cauza n-a fost a noastră. În Ianuarie 1924 a apărut „Binevestitorul“, având spiritul şi scopul predecesorului său.

„Binevestitorul“ îşi are deviza sa biblică, cuvintele proorocului Isaia (52. 7): „a vesti pacea, a aduce veşti bune, a vesti mântuirea“, a spune Sionului (lui Israel): „Dumnezeul tău împățrăţeşte!”

Multe greutăți şi piedici a întâmpinat „Binevestitorul“ în timpul celor 10 ani trecuți, dar totuşi, Atotputernicul a învins toate şi mica noastră revistă duce vestea cea bună a lui Hristos în multe colțuri ale țării noastre şi prin munţi şi dealuri, prin mări şi oceane a pătruns în pământurile depărtate ale Americii, Africii şi Australiei.

Cu toate că „Binevestitorul" nostru nu poate concura cu uriaşii Iiteraturii lumii acesteia, totuşi, ajutat de Dumnezeu, el îşi îndeplineşte lucrarea sa modestă. Despre el putem repeta cuvintele ap. Pavel: „suntem săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi“ (2 Cor 6. 10). Aceasta se dovedeşte prin faptul că numărul abonaţilor creşte atât în țară, cât şi în străinătate.

O deosebită bucurie ne-a adus comunicarea unor fraţi, că „Binevestitorul“ a servit la întoarcerea la Hristos a unor suflete şi unii din copiii  lui Dumnezeu prin „Bineveslitorul” s'au întărit în credinţă.

Mulţumim lui Dumnezeu că putem continua şi în viitor tipărirea „Binevestitorului" în evreieşte, româneşte şi rusește şi ne rugăm lui Dumnezeu pentru revărsarea binecuvântării Sale asupra cetitorilor noştri.

Simt responsibilitatea înaintea lui Dumnezeu pentru redactarea revistei şi de aceea rog pe toți copiii lui Dumnezeu a se ruga pentru mine şi conlucrătorii noştri, cari de asemenea doresc cu iubire să slujească Domnului.”

Redactor L. Avevbuch.

---

[1] Luminătorul, octombrie 1938, p.17.

[2] Dorin Dobrincu, Dănuț Mănăstireanu, Omul Evanghelic – O explorare a comunități protestante românești, editura Polirom, 2018, București, 99.

Apostolii în ziua învierii l-au căutat pe Isus, ce vom căuta noi în ziua învierii?

După ce ai postit și te-ai curățit trupește, rămâi sub cupola sfințirii, fără să slăbești în a căuta voia Sfântă a lui Dumnezeu.

Căutări veșnic valabile

După un post sever de 40 de zile, căutările noastre se îndreaptă spre bucatele pregătite și se dezlănțuie îmbuibarea, dezmățul și după cele spuse la televizor mulți oameni sfârșesc în camera de gardă a spitalului cel mai apropiat. Să fie aceasta o sărbătoare plăcută Domnului? NU! Citiți că Domnul Isus după post a fost ispitit Matei 4: 1 – 11. Așa suntem și noi ispitiți, numai că stăm slab cu biruința. 1 Petru 5:8 Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.

Moise pe munte nu a mâncat 40 de zile și nopți, la sfârșit aceeași luptă cu păcatul Exodul 34: 28 și urgia păcatului Ex. 32: 1 – 35

Promisiunea Domnului Isus cel viu este că dacă cauți, găsești:

Matei 7:7-8 Cereți , și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.
8. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide.

Mai este un adevăr:  ce cauți aceea găsești.

Eclesiastul 12:10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului.
Ce cuvinte ai găsit, pline de Duh sau cuvinte nedemne de Numele lui Dumnezeu?

I.Primul lucru care trebuie căutat astăzi și întotdeauna este:

Matei 6:33 Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Ai găsit-o? Ești  în împărăția Lui? Veselia, jocul, beția, sunt lucruri din afara Împărăției Lui.

II.Dumnezeu ne poruncește să căutăm Fața Lui.

Psalmii 27:8 Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Fața Mea!” Și Fața Ta, Doamne, o caut!
Fața Domnului este locul cel mai sigur din acest Univers. Aici nu poți păcătui pentru că știI că ești văzut de El. De aici diavolul nu te poate smulge să te ispitească. OameniI lui Dumnezeu au căutat să rămână în fața lui Dumnezeu. Dacă nu știI cum se caută fața Domnului, Biblia ne ajută să o găsim.  

III. Caută azi să te împaci cu pârâșul tău.

Matei 5:25 Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniță.
Nu căuta să stai cât mai departe de dușman, de cel care ți-a greșit ori te-a supărat, ci caută să te împaci cu el.

IV. Caută să ai un comportament demn de un copil al lui Dumnezeu.

1 Timotei 4:7-8 Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios.
8. Căci deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.

1 Timotei 6:11 Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.

2 Timotei 2:15 Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului.

Aceste calități aparțin roadei Duhului Sfânt și-l caracterizează pe acel om născut din Dumnezeu, prin nașterea din nou în apa botezului.

Pe lângă căutarea mea zilnică, mă caută diavolul ca să-mi influiențeze căutarea. Diavolul caută cum a căutat la Moise și la Domnul Isus să ne ispitească și să nu mai facem voia sfântă a lui Dumnezeu, dar nu te lăsa înșelat de el.

Căutările din ziua învierii ale apostolilor și femeilor credincioase Domnului, au produs bucurie mare și așa vor produce bucurie și în viața noastră.

Evrei 4:15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.

Evrei 2:18 Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.

În ajun de Paște, 2024 - Din suferință, pentru marea suferință a Domnului Isus

 

  

Nu sunt bigot, nici mânat de bigotism sau fanatic, sunt doar plin de respect față de Dumnezeu, Fiul Său, Domnul Isus Cristos și Duhul Sfânt, pe care Domnul Isus L-a trimis după înălțarea Sa, ca să ne învețe lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

Suntem în Săptămâna Mare, săptămână în care ne pregătim să sărbătorim Paștele, Moartea și Învierea Domnului Isus. Ca o sărbătoare să fie plăcută lui Dumnezeu și ca să beneficiem de utilitatea ei, trebuie să citim instrucțiunile date de Cel pe care trebuie  să-L sărbătorim. Dacă nu citim instrucțiunile, vom constata că ceea ce am vrut să fie o sărbătoare, se va întoarce împotriva noastră ca un blestem. 

Maria Magdalena a petrecut toată ziua Învierii căutând un Isus mort și l-a găsit pe Isus cel Viu. Ce vei căuta în ziua Învierii, aceea vei găsi. Consecințele vor fi diferite, viață veșnică sau moarte veșnică.

1.Prima poruncă este să sărbătorim în cinstea lui Dumnezeu.

Ex. 23:14  De trei ori pe an să prăznuiești sărbători în cinstea Mea.

2.Aceste sărbători sunt ale lui Dumnezeu și sunt sfinte.

Leviticul 23:2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:

3.Sărbătoarea este despre Domnul Isus și să vorbim despre El și patimile Lui.

Luca 22:19 Apoi a luat pâine și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

4.Sărbătorile creștine sunt ținute pentru Domnul.

Romani 14:6-9 Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu.
7. În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine.
8. Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9. Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii.

Aici Pavel ne dă drum liber să ținem cum vrem, dar la urmă vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

Domnul Isus a intrat în Ierusalim și în Templul lui Dumnezeu.

Ce a spus de Ierusalim?

Luca 13:34-35 Ierusalime , Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!
35. Iată că vi se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veți mai vedea până veți zice: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!’”

Ce a spus de Templul lui Dumnezeu?

Matei 21:12-13 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei
13. și le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.”

Va deveni casa noastră în ziua Învierii un loc al neascultării și o peșteră de tâlhari?

Televiziunea, mass-media, noi, fiecare prin postări cu ouă încondeiate frumos, cozonaci frământați cu mare grijă și copți în cuptor, o adevărată delicatesă, prăjituri, ne iau privirea de la lucrurile care nu se văd și ni le concentrează cu mare forță pe lucrurile care se văd, care izbesc ochii.  Dumnezeu ne spune că El se uită la inimă și nu la ce izbește ochii; la inimă să vadă dacă este a Lui în întregime.

Ai postit tot postul, 40 de zile încheiate, servești paștile și apoi te dezlănțui asupra bucatelor, apoi o țuică, o bere și degenerează totul în îmbuibare deșănțată și apoi totul duce în păcat. În Evanghelie ni se spune că și  oamenii care-L iubeau pe Domnul Isus, tot de El au vorbit și au avut bucuria întâlnirii cu El.

După noaptea Învierii și dimineața devreme, cu cine ne întâlnim? Rămânem la Cuvântul lui Dumnezeu  sau uităm că ziua Învierii este tot despre Cuvânt, Dumnezeu, Isus Cristos?

Maria Magdalena a petrecut toată ziua Învierii căutând un Isus mort și l-a găsit pe Isus cel Viu.

Ioan 20:15-18 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau.”
16. Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!”, adică „Învățătorule!”
17. „Nu mă ține”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.”
18. Maria Magdalena s-a dus și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.
Cristos a înviat! Adevărat a înviat![1]

 

 

 

 

 

---

[1] Scris de pe patul de spital, azi, 28 aprilie 2024 – Pentru iubitorii de Dumnezeu și pentru cine vrea mântuirea Lui.

Clipe într-un veac - de Corina Brumaru

 

Cartea „Clipe într-un veac”, scrisă de dr. Corina Brumaru din localitatea pitorească Sângeorgiu de Meseș, prinde într-o prezentare scrisă cu minuțiozitate viața lui Vasile L. Popa, (1860 - 1830) o mare personalitate care a militat până la moartea sa pentru educația românilor din punct de vedere spiritual, dar și cultural-național și economic.

Dr. Corina Brumaru cu darul dumneaiei de povestitor, apropiindu-se de marele nostru povestitor Ion Creangă, deapănă povestea fir cu fir de la sosirea cărturarului în localitate, primirea sătenilor și trecând apoi la viața și activitatea neobosită a eroului său.

Darul de povestitor se vede din primul rând din carte și continuă de-a lungul celor 152 de pagini prezente în carte. Ilustrez acest dar al scriitoarei de lectură istorică prin următorul pasaj de la pagina 10:

„Pe 6 septembrie 1896, satul se trezește sub o cupolă de nori argintii, care aruncă o lumină difuză asupra întregii așezări. Razele timide ale soarelui încearcă să se strecoare printre nori, lăsând o urmă caldă și nostalgică pe dealurile acoperite de verdeață în culorile toamnei.

În această dimineață, sătenii se adună încet în jurul școlii, care servește drept loc de întâlnire pentru adunările importante ale comunității. Oamenii sosesc de pe drumurile bătătorite, îmbrăcați în hainele lor de duminică, purtând pălării cu boruri largi, pentru a se proteja de razele arzătoare ale soarelui.

În jur, frunzele arămii cad încet din copaci, lăsând să se simtă mirosul pământului ud. Un vânt ușor adie, purtând cu el zvonurile toamnei. Sunetul clopotului bisericii înalță în aer, anunțând începutul adunării. Sătenii, cu priviri pline de speranță și așteptare, se așează în băncile din sala de clasă. Atmosfera este plină de emoție și de dorința de a participa la luarea deciziilor importante pentru viitorul comunității lor.

Vasile Pop stă în fața adunării, cu privirea sa blândă îndreptată spre cei prezenți. Împreună cu el, se află și câțiva membri ai consiliului bisericesc și ai comitetului școlar, pregătiți să înceapă lucrările adunării curatoratului.”

    Autoarea prezintă în cartea sa, greutățile unui om ce vrea să facă bine comunității sale și să cultive o stare de moralitate de conduită înaltă. Trece apoi în revistă greutățile construirii unui local de cult din piatră. Apoi prinde dureroasa veste și cum au primit oamenii din sat începutul Primului Război Mondial, mobilizarea la război a celor ce îndeplinesc condițiile.

Trecând peste ani grei ai războiului, ajunge la bucuria frenetică a eliberării de sub o ocupație străină și alipirea de țara mamă România, a teritoriilor românești din Ardeal și Banat. Bucuria, scrie autoarea repede, a fost înlocuită cu o temere și o stare de neliniște. Unii oameni au încercat să-și facă singuri  dreptate și starea aceasta de neliniște și incertitudine a durat o vreme, aproape trei luni, când Armata Română preia controlul.

Mulțumim dr. Corina Brumaru pentru opera frumoasă și consistentă pusă la dispoziția publicului dornic de istorie. Istoria are multe comori închise în cufărul timpului ce a trecut peste poporul nostru și peste omenire.

Recomand cu mare plăcere această carte tuturor cititorilor mei, pentru că este o parte din viața trăită de români pe meleagurile frumoase ale Sălajului. Cartea este captivantă și ușor de citit.

Felicitări autoarei!

Interviu cu păstorul baptist Gigi Cosman despre înaintașii lui, păstori

Acest interviu a fost realizat în Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Baia Mare, păstor Vasile Paul. După ce s-a încheiat Conferința:

“Închinarea și slujirea lui Hristos într-un legământ nou, al Duhului”

Fratele păstor Gigi Cosman a vorbit cu dăruire și într-o detașare senină și plină de dragoste despre bunicul său, pastorul Gheorghe Cozman (1885 – 1969) despre care puteți citi AICI. Apoi a vorbit despe un alt pionier al credinței baptiste, fratele Ioan Dan (1898 – 1983) despre care puteți citi AICI. A vorbit despre fratele Mihai Hușan, păstor la Biserica Creștină Baptistă Cluj-Mănștur, despre care puteți citi AICI, Nagy Ștefan 1923 – 2016, păstor și tatăl socru al fratelui Gigi, despre care puteți citi AICI.

Fratele păstor Gigi Cosman a observat în viața acestor frați o bună sensibilitate, dragoste pentru Dumnezeu, oameni deschiși ca să promoveze tineri în lucrarea Domnului, devotați lucrării Domnului, neobosiți pe ogorul de lucru, mergînd iarna sau vara pe ploaie sau soare, pe jos, cu bicicleta, cu autobuzul sau tren și nu osteneau.

Acești frați, ca și toți lucrătorii baptiști, mergeau de la biserică la biserică pentru că aveau multe biserici de slujit și nu se punea problema să nu le viziteze, să le ducă Cina Domnului, să oficieze botez, căsătorii, binecuvântări și alte lucrări sau să se sfătuiască cum să lucreze mai bine pentru slava Domnului.

Mulțumesc frate păstor Gigi Cosman pentru informațiile de mare valoare pe care ni le-ați oferit.

Vizionare plăcută!