Leon Averbuch 1885 - 1941

 

Aș dori să aduc în atenția prietenilor mei internauți, un frate lucrător baptist de naționalitate evreiască, poate că unii frați nu au auzit de el și care a activat printre frații români iar Dumnezeu l-a folosit cu mare putere. A fost reprezentantul organizației ,,Mildmay Mission to the Jews” (Societate engleză pentru răspândirea creștinismului printre evrei) cetățean al orașului Chișinău,  unde a avut o bogată și intensă activitate: a ținut cursuri, a organizat coruri, a predicat Evanghelia, a inițiat conferințe în centrele evreiești din Basarabia. În 1913, Lev s-a alăturat organizației engleze Mildmay Mission împreună cu soția lui, Maria.[1] A fost unul dintre pastorii Biserici Creștine din Chișinău înainte să deschida propria biserica a Israelitilor Noului Testament numita Mishkan, să evita probleme cu autoritatile antisemite si antisectare și să nu faca mai multe probleme biserici Baptiste din Chișinău.

Fratele Averbuch s-a născut pe 31 iulie 1885 în Podolia la Jabocrîci [Жабокрич], un sat din raionul Vinița situat la vreo 60 kilometri de orașul basarabean Soroca. Pe numele său adevărat Leib Srul Averbuch, acesta provenea dintr-o familie destul de înstărită cu opt copii, părinții lui fiind Iacov și Haia Averbuch. Făcând parte dintr-o familie care a dat comunității mulți rabini, după Bar Mițva acesta a fost trimis să studieze la o ieșiva, cu scopul de a deveni rabin.

În anul 1908 devine profesor de muzică la Grodno, azi în Belarus, unde a primit un Nou Testament de la un credincios ortodox. Studiul acestuia și interacțiunea cu alți credincioși l-au făcut să ajungă la o concluzie care îi va schimba viața pentru totdeauna și anume credința că Isus este Mesia. Leon Averbuch este botezat în anul 1910 de către Leon Rosenberg

S-a căsătorit cu evreica de origine germană, Maria Konrad. Maria a murit la Londra la 3 februarie 1946. Împreună au călătorit în diverse locuri din Rusia și Țările Baltice, unde au fondat câteva coruri și s-au implicat în evanghelizare.

În timpul Primului Război Mondial, Averbuch a lucrat ca asistent sanitar al Crucii Roșii, fiind staționat mai mult la Kiev. Lăsat la vatră din cauza unei probleme cu vederea, în vara anului 1916 s-a întors la Odesa, unde și-a continuat lucrarea cu Mildmay. La începutul anului 1918, soții Averbuch lucrau la Moscova cu aceeași organizație. În august 1918, cei doi au intrat în România prin punctul de frontieră Tighina, cu pașapoarte ucrainene.

În septembrie 1917, în timp ce se afla la Odesa, Lev a scris despre o mai mare libertate în Republica Rusia după Revoluția din februarie 1917 în comparație cu conducerea țaristă anterioară și a sperat că evreii de credință creștină nu vor mai „suferi atât de pe urma opresiunii autorităților, cât și din absenţa bunătăţii creştine între tovarăşii de credinţă.[2]

La Chișinău, Averbuch a fost cooptat imediat, alături de Ivanov și Hijneacov, ca pastor al bisericii baptiste.

Deși a fost denigrat în multe feluri, fratele și-a văzut de lucrarea sfântă ce o făcea pentru Domnul.

Articolul despre Leon Averbuch scris de dr. Iemima Ploscariu puteți citi AICI.

„Capitolul VI tratează despre alte 5 secte: 1. Secta creştinilor după Evanghelie (adusă de vreo 20 ani în ţară; în Ardeal o propagă Victor Kolle, iar în regat un ceasornicar cu numele Constantinescu); 2. Teodoriştii (mişcare pornită la a. 1919 de Teodor Popescu, fostul preot de la biserica „Cuibu-cu-barză" din Bucureşti); 3. Stundiştii (Sectă propagată în Basarabia de evreii Rabinovici şi Averbuch); 4. Duhoborţii (sectă ivită pe la 1750 în Rusia); 5. Molocanii (sectă

rusească ivită în Basarabia la a. 1811)”.[3]

„Apostolii baptismului. Şeful suprem al baptiştilor din Basarabia e un oarecare domn Averbuch delegat de alt domn Vilchensohn!?

Numele acestor „apostoli" ne vorbesc îndeajuns pentru ca să nu mai recurgem la comentarii. E semnificativ că dlui Averbuch i s-a admis nu de mult intrarea în ţara noastră în anumite condiţii şi anume: pentru a ţine un rând de conferinţe religioase în centrele populației evreieşti din Basarabia. Nu ştim cum s-a întâmplat că acest domn s-a aclimatizat la noi definitiv, devenind şeful suprem al baptiştilor din Basarabia. Desigur că masele evreieşti, fiind mai stabile în concepţiile lor religioase, resping categoric încercările acestui „apostol" de a le „încreștina" şi dl „misionar" Averbuch s-a pus pe „păstorit" între masele creştine, făcând astfel tulburări în Basarabia. Gândul lor ascuns îl înţelege oricine, că nu este de natură religioasă, ci curat politică. Autorităţile basarabene ar avea datoria să ia măsurile cuvenite faţă de aceşti domni”.[4]

Ovreul (Evreul) pocăit. În Basarabia a intrat nu de mult un Misionar evreu din Rusia, Averbuch, sub cuvânt că propovăduiește între Evrei credința nouă: baptismul. Dregătoriile române l-au lăsat să intre. A vorbit Averbuch în vreo 2 adunări de Evrei, — dar niciuna nu l-a urmat. Ei îşi ţin legea cu tărie! Atunci vicleanul s-a îndreptat spre . . . oile pierdute ale Moldovenilor, şi acum ţine adunări cu Moldovenii şi-i învaţă pe ei a-și părăsi legea străbună şi a trece la pocăiţi, că şi el e „pocăit" . . . Un tovarăş al lui, tot evreu, l-a dat însă de gol spunând: „D-ta crezi că Averbuch s-a lăsat de legea evreiască ? Tare te înşeli. Mănâncă şi el o bucată de pâine şi încă o pâine bună, dată de proştii voştri de Români”.[5]

„Dacă ei nu înţeleg ceva din Sf. Scriptură, nu le trebuie tălmăcirea lui loan Gură-de-Aur, care a trăit aproape de Hristos, ci se iau după jidovul Averbuch din Basarabia, care nu ştie ce să mai facă cu dolarii”.[6]

„Este stabilit că în special acţiunea sectei baptiste se desfăşoară unitar pe întreaga ţară; dovadă avem la Arad pe basarabeanul Sesonov ca predicator, iar în Chişinău acţionează englezul născut în Rusia Leon Averbuch, care a propovăduit baptismul şi pe la Arad”.[7]

     „Încă un semn baptist. - La toate acestea să mai punem şi aceea că în Basarabia jidovii botezaţi Gotlieb Schreiber şi Leon Averbuch propagă baptismul. Fraţi Români!! Vă întreb, oare aceşti domni voiesc binele poporului românesc?

D-l Averbuch are în Chişinău şi o foaie: Luminătorul, care apare în limba rusă. Acest domn, după sursele mele, aproape în fiecare an merge în America, de unde — aşa zice el — se întoarce cu buzunarele goale! Baptiştii străini vin adeseori la el cu cecuri și sume frumuşele”!!![8]

Aici, episcopul greșește pentru că fratele scotea o revistă care se numea „Binevestitorul” despre care am scris AICI. ,,Luminătorul” era revista fraților din America. Dacă această informație o scrie eronat, oare cum scrie celelalte informații despre misionarul englez Leon Averbuch?

„Golul numeric al delegaţilor comunităţilor baptiste din ţară, l-au umplut cu câteva duzine de croitori, pantofari şi șomeri din Bucureşti, Cluj şi de aiurea. Iar unica lor podoabă a fost evreul Moise Richter şi Averbuch din Basarabia şi Gill din America”.[9]

„La baptişti sunt evreii Rabinovici cu Leon Averbuch, ungurii M. Kormai, E. Mnyer, şi americanii E. Gill, D. T. Harley şi Mac Neil, I. H. Rushbrooke, Rockfeler".[10] Autorul nu este familiarizat cu numele baptiștilor.

„Cât priveşte sentimentele naţionale ale baptiştilor e deajuns să Ie cunoaştem citind numai numele conducătorilor lor. Baptiştii au de conducători pe evreii: Rabinovici cu Leon Averbuch, ungurii: M. Kormai, E. Mayer, americanii: E. Ghil, D. T. Harley, Mac Neil, I. H. Rushbrooke, Rokfele,r, etc”.[11]

„Evreii o duc „ca acasă" sub noua stăpânire. Iar Leo Averbuch, jidov sadea şi şef al baptiştilor din Basarabia, tot aşa. Casa de rugăciuni, din Chişinău, a acestor sectari, şi-a înlocuit firma cu alta mai arătoasă”.[12] Redacția scrie despre Averbuch, în contextul „stării actuale din ținuturile răpite de Rusia sovietică” starea în care se găsește populația românescă care este deportată și Biserica Ortodoxă care are o situație destul de grea. Mitropolia din Chișinău, după ce i s-au îndepărtat turnurile a fost prefăcută în casă a armatei roșii.

„Peste Prut, sectele distrugătoare ale unității sufletești și ocrotite ca și în restul țării de favorurile din Londra, erau conduse de evrei așa zicând încreștinați, cum era vestitul Averbuch, șeful baptiștilor”.[13]

„Există o prevedere a Constituţiei staliniste din 1936 care garantează tuturor cetăţenilor URSS-ului libertatea de conştiinţă. Aşadar, şi puterea de-a exercita actele de cult prescrise de confesiunea căreia-i aparţine un ins sau altul. Informaţiile de provenienţă felurită pe care le posedăm, par a nu mai lăsa nicio umbră de îndoială asupra respectării scrupuloase a acestei prevederi, dar numai în beneficiul cultului mozaic şi al atâtor bisericuţe sectare, fie acestea

aşa numita „Biserică vie", adventiştii de ziua a şaptea sau de altă specie, fie baptiştii basarabeni ai jidovului cu mai multe feţe — (două îi erau prea puţin!) — Leo Averbuch, care şi-au exercitat oneroasele târgueli de natură religioasă, sub vremelnica ocupaţie rusească a nefericitei provincii dintre Prut şi Nistru, mai neted decât sub stăpânirea românească”.[14]

Este greu de înțeles, atitudinea răutăcioasă a reprezentaților Bisericii Ortodoxe de la București care nu înțeleg mersul vremurilor și intenționat omit persecuția cruntă care a venit peste baptiștii din Chișinău și zona ocupată de ruși la acea vreme.

Uită să-i menționeze pe cei care au suferit din cauza regimului nemilos, cum ar fi: Boris Bușilă – deportat care a murit în Siberia și despre care am scris AICI. Lidia Căldăraru – deportată despre care am scris AICI.

În vara anului 1941, în aceeași lună în care s-a născut, respectiv luna iulie, Leon Averbuch lucrătorul credincios din via Domnului este chemat acasă de Dumnezeu, ca să se odihnească de toată truda lui de sub soare.

---

[1] Iemima Ploscariu, „Dumnezeu este împotriva naționalismului”: Averbuch și creștinii evrei din România interbelică Publicat online de Cambridge University Press:  08 noiembrie 2022. https://www.cambridge.org/core/journals/contemporary-european-history/article/god-is-against-nationalism-averbuch-and-the-jewish-christians-of-interwar-romania/BFE50A2141D1448DFE9E82F8D1665493

[2] Iemima Ploscariu, informație preluată din Averbuch, „Scrisori”, TT , 23, 9 (15 sept. 1917), 69.

[3]Foaie Diecezană, Anul XL, Nr. 32, Caransebeș, 9 august 1925, p. 4. Reclamă la cartea Călăuza cunoaşterii şi combaterii sectelor de Diaconul GHEORGHE COMŞA, Doctor în teologie şi drept, ales Episcop al Aradului. Editura Nouei Reviste Bisericeşti. Tipografia Bisericească din Sf.-ta Mănăstire Cernica, 1925. Pag. 128. Lei 25.

[4] Renașterea, Anul IV, Nr. 49, Cluj, 5 decembrie 1926,  P. 6. ORGANUL OFICIAL AL EPARHIEI ORTODOXE ROMÂNE A VADULUI, FELEACULUI, GEOAGIULUI ŞI CLUJULUI

[5] Renașterea, Anul IV, Nr. 5, Cluj, 30 ianuarie 1927,  P. 8.

[6] Biseriaca și școala. Anul LII, Nr. 20, Arad, 13 mai 1928, p. 3. Din articolul „Primejtia Baptismului” de Grigorie episcop ortodix al Aradului.

[7] Biseriaca și școala. Anul LIII, Nr. 13, Arad, 13 martie 1929, p. 3. Din articolul „Sectele religioasă răstoarnă autoritatea și unitatea neamului” de D. I. Atanasiu.

[8] Biseriaca și școala. Anul LIV, Nr. 38, Arad, 21 septembrie 1930, p. 1. Articol „Cheia sectelor religioase din România de dr. Grigore Gh. Comșa, episcopul Aradului.

[9] Biseriaca și școala. Anul LV, Nr. 38, Arad, 20 septembrie 1931, p. 5. Din articolul „Congresul tineretului baptist din Buteni”,  de Ureche

[10] Foaie Diecezană, Anul LII, Nr. 11, Caransebeș, 14 martie 1937, p. 4. Articol „Sectarii și Conducătorii lor de Pr. Dimitrie Blidariu.

[11] Foaie Diecezană, Anul LV, Nr. 9, Caransebeș, 3 martie 1940, p. 4. Articol „Baptiști și Statulul lor de Pr. Dimitrie Blidariu.

[12] Revista Teologică, Anul XXX, Nr. 11 – 12, noiembrie – decembrie 1940, P. 65. Scris în Note și Informații

[13] Revista Fundațiilor Regale, Anul VIII, Nr. 8 – 9, 1 august – 1 septembrie 1941, p. 96.

[14] Revista Teologică, Anul XXXIII, Nr. 9 – 10, septembrie – octombrie 1943, P. 75.