Husar Alexandru 1953 - 2025 din Suatu

 

Fratele Alexandru Husar s-a născut în ziua de 30 septembrie 1953 în Suatu, județul Cluj. Părinții se numeau Ioan și Ana.

A terminat școala generală din satul natal, unde a copilărit alături de frații lui.

S-a căsătorit cu Livia și Domnul le-a dat trei copii: Călin, Fania și Morica.

În anul 1993, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, se hotărăște să-L urmeze și este botezat. Dând dovadă de credincioșie și pasiune spirituală, Biserica Creștină Baptisistă din Suatu l-a ordinat ca păstor și lucrător în zonă. A lucrat și în localitățile Uioara, Lunca Mureș, Silivaș,  Găbud, Tăureni, Miheș și Veseuș.

A fost ajutat în această lucrare de către Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste de Cluj, dar și de unele  biserici mai mari din Comunitate.

Lucrarea dumnealui a fost complexă, pe o întindere mai mare, dar a lucrat fără șovăire cu credincioșie. A fost un frate care l-a iubit pe Domnul Isus, a iubit oamenii păcătoși din juru lui, la care le-a vestit Evanghelia.

În ziua de 21 septembrie 2025 Domnul și-a chemat slujitorul său la odihna Sa veșnică.

Daniel 12:13 Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”

Surse:

Familia

Aurel Boșca

Vasile Tămaș

August Eisemann 1876 – 1956 din Hofnungsfeld zona Odesa

 

August Eisemann s-a născut în ziua de 5 martie 1876 la Hofnungsfeld, azi Nadejdivka, raionul Arciz, Odesa, pe Marea Neagră, în familia lui Friedrich și Katherina Eisemann. Părinții săi au fondat colonia germană Hoffhungstal în 1856. Această colonie avea propriile origini religioase Heimatbuch der Deutschen aus RuBland, Kalender 1856.

După terminarea școlii elementare, a urmat școala privată sub îndrumarea pastorului Henschke în Hoffhungstal, urmând programa Wemer Sarataer. Apoi a intrat în serviciul școlii elementare în coloniile germane din zona Odesa și Crimeea, unde locuiau baptiști și creștini separați.

A auzit Evanghelia, și-a deschis inima și a fost botezat pe 7 mai 1895 în Matzkuli-Odessa, de către C. Fiillbrandt Sr.

S-a  căsătorit în ziua de 31 decembrie 1900 cu Rosina Ruff, cu care a avut opt copii: patru băieți și 4 fete. Fiul cel mare, Jakob Eisemann, a devenit predicator al congregației Dchankoi din Crimeea.

August Eisemann a urmat cursuri biblice predate de C. Fiillbrandt Sen. și a intrat în slujirea parohială ca predicator pe 13 septembrie 1906, locuind în Tarutino, Basarabia. A fost numit funcționar de stare civilă la Chișinău pe 4 noiembrie 1908.

A fost ordinat ca pastor pe 22 noiembrie 1909 la Tarutino.

 În anul 1908 a fost construită la Tarutino o capelă pentru biserică. Eisemann a fost instruit pentru lucrare în cadrul cursurilor pentru lucrători și lideri, inițiate de August Liebig și Karl Ondra și continuate sub coordonarea lui Pritzkau.

A fost pastor. Dacă unul dintre membri săi lipsea de la o slujbă, îl întreba imediat și îl vizita. Era un maestru în consolare, mustrare și încurajare. În predicile sale, găsea întotdeauna cuvintele potrivite, fie la conferințe, întâlniri congregaționale, nunți, înmormântări sau celebrări. Putea conduce la înălțimi spirituale. Discursurile sale erau edificatoare, încurajatoare, instructive și relatau din bogatele experiențe ale vieții sale. Înainte de predică, conversa cu maestrul său și memora ideile principale ale predicii sale. O tăcere solemnă domnea în congregație. Astfel, putea vorbi liber și cu entuziasm despre Cuvânt.

Numeroasele botezuri din timpul său, mărturisesc binecuvântarea pe care au lăsat-o în urmă astfel de ore. El era sub porunca Domnului său, care a spus: „După mine, vorbește Hristos, eroul nostru!” O astfel de comandă cerea curaj și el și-a menținut calmul. El a proclamat fără griji mesajul lui Isus Hristos, fie printre învățați sau laici, fie că îl asculta o societate rafinată sau masele.

Această slujire nu era confortabilă. El vorbea cu cuvinte simple, dar cu autoritatea Duhului și a puterii. Din astfel de ore, ascultătorii săi se întorceau la viața lor de zi cu zi îmbogățiți interior.

Cea mai mare problemă a vremii era lipsa transportului. Erau forțați să călătorească cu căruțe de fermă sau cu sănii pe drumuri proaste. Pentru a ajunge în comunități îndepărtate, trebuia să fie plecat de acasă săptămâni întregi. Iată un episod dintr-una dintre călătoriile sale. „Am luat trenul spre Oravița. Orașul este departe de gară, iar membri locuiau în afara orașului, în direcția opusă. Am închiriat o trăsură care ne-a dus prin tot orașul.

Ori de câte ori trecea cineva, garda era înștiințată. „Scoateți puștile!”, striga santinela. Fratele Eisemann fusese confundat cu generalul inspector. „Dacă ar fi știut cine suntem, ar fi trimis jandarmii după noi. Dar, așa cum stăteau lucrurile, trebuiau să le aducă bravilor soldați ai lui Isus Hristos onoarea pe care o meritau.”

Casa lui era deschisă tuturor, unde erau primiți cu dragoste și distrați. O masă era pregătită rapid, chiar dacă nu era belșug în casă, lucru pe care oaspeții nu l-au observat. Soția sa, Rosina, a împlinit 75 de ani pe 17 martie 1956. A fost alături de soțul ei timp de 56 de ani și a împărtășit totul cu el. Domnul îi recunoscuse slujirea. Casa era mică, dar exista o atmosferă plină de viață și veselă, datorită celor opt copii. Cu vitejie, singura vacă îi ajuta să-i hrănească pe cei flămânzi.

Gospodina era o femeie pioasă și liniștită, care știa să profite la maximum de viață. Anii de greutăți nu o făcuseră amară sau zgârcită. Se comporta ca o mamă alături de soțul ei. „O soție virtuoasă este coroana soțului ei.”

La fondarea Asociației Baptiștilor Germani din România în 1919, A. Eisemann a fost ales președinte. A slujit cu prudență și zel până la strămutarea generală a tuturor germanilor în Germania în 1940. Odată cu aceasta, munca comunitară din Basarabia a încetat. Din toamna anului 1940 până în vara anului 1942, el și familia sa au trecut prin opt lagăre de strămutare. Pe 20 august 1942, s-a stabilit în Schoningen, Braunschweig. A continuat să slujească în parohie până în 1946 și a trăit retras de atunci încolo.

Pe 5 martie 1956, și-a sărbătorit cea de-a 80-a aniversare, apoi Domnul l-a chemat la Sine.

Surse:

Friedrich Georg Teulsch

Arhive

Credinciosul este cumpărat de Dumnezeu și trebuie să-L slăvească

 

1 Corinteni 6:19-20 Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?
20. Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
1 Corinteni 7:23 Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor.
La 2000 de ani de la încheierea scrierii Bibliei, care este Cuvântul scris al lui Dumnezeu prin oameni care au fost îndemnați și călăuziți de Duhul Sfânt, creștinii se îndepărtează tot mai mult de ea, de Cuvântul inspirat și își fac ei propriile lor reguli. Dumnezeu însă nu s-a schimbat și nu a schimbat planul Lui de mântuire. Mântuirea este doar prin sângele Domnului Isus, prin care Dumnezeu ne-a cumpărat să fim a-i Lui și noi să-L proslăvim.

Suntem noi conștienți ce ne cere Dumnezeu ca să fim mântuiți?

Prin creație toți oamenii sunt ai lui Dumnezeu,

Geneza 1:27-29 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.
28. Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”
29. Și Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră.
-Suntem făcuți de Dumnezeu și așezați în grădina Edenului ca să o întreținem.

-În grădină venea în răcoarea zilei și Dumnezeu se întâlnea cu omul, având părtășie.

-În grădină nu erau spini și buruieni, era o armonie perfectă.

Prin neascultare de Dumnezeu, omul a devenit rob al celui rău, păcatului și diavolului.

Romani 6:16 Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
-Omul ispitit de diavol a hotărâ să nu asculte de Dumnezeu, ci de cel rău și a atras blestemul asupra lui.

-Armonia și frumusețea din grădină s-au transformat în spini și sudoare a frunții.

-Izgonit din Eden, omul a fost obligat să lucreze un pământ blestemat, în care răul s-a înmulțit nespus, ajugându-se la crimă, răutate, pedepsite de Dumnezeu prin potop.

-Potrivit cu dreptatea lui Dumnezeu, omul era condamnat pentru totdeauna la moarte veșnică.

Prin jertfa Domnului, Dumnezeu ne-a cumpărat să fim ai Lui pentru eternitate.

1 Petru 1:18-19 căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.
-Dumnezeu în dreptatea Lui și în dragostea Sa, a găsit soluția prin care fiecare om să aleagă între moarte și viață, ca să nu mai dăm vina pe Adam.

-Dumnezeu nu a dat bani, aur sau materiale foarte scumpe din această lume.

-Dumnezeu l-a dat pe Domnul Isus ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre, ale tuturor.

-Prin sâmgele scump al Domnului orice om poate fi curățit de păcatele sale prin credință.

Prin Domnul Isus, Dumnezeu a plătit prețul dreptății Sale, ca noi să ieșim de sub blestemul care aducea moartea eternă pentru om.

-Acum nu mai suntem osândiți datorită lui Adam care a păcătuit.

-Acum noi suntem responsabili de viața noastră, dacă vrem să fim mântuiți.

-Acum fiecare om matur alege dacă vrea mânduirea lui Dumnezeu sau nu.

Desprinde-te de mersul oficial al lumii care zace în păcat și acceptă că ai fost cumpărat de Dumnezeu să fii al Lui și să-L slăvești pentru marea Sa dragoste și bunătate.

Cosma Miron 1959 – 2025 - meseriașul priceput al satului nostru Rohia, a plecat în veșnicie

 

Mă aplec cu durere să scriu aceste rânduri acum când domnul Miron ne-a părăsit. Acum când vom pleca la prăvălie sau în sat, nu îl vom întâlni pe acest om senin, blând, care aprecia oamenii și îi iubea, cu care puteai comunica tot timpul, nu era stresat s-au grăbit și răspundea la orice întrebare.

După noi a plecat cam repede, acum când să se bucure de aceasă nobilă parte a vieții, de a fi bunic care îți dă aripi când vezi pe cei mici care strigă: „bunicule”, dar Bunul Dumnezeu așa a hotărât să plece în veșnicie și să lase multă durere și suferință în familie, dar și între noi consătenii care îl mai sunam zicând: „domnu Miron mi-ar trebui aia sau am putea face aceea”? Domnia sa cu bucurie zicea: „om face cumva” și făcea, nu zicea că este ocupat sau nu are timp.

Era un bun credincios tăcut și zâmbitor. Odată mi-a spus: „măi cum să nu crezi în Dumnezeu când El m-a ocrotit în timpul vieții și ne ocrotește mereu”.

Mi-a spus cum mâna lui Dumnezeu l-a ocrotit pe când era în armată la construcția Canalului Dunărea - Marea Neagră.

„Eram pe o mare plasă de fier beton gros și sudam barele deolaltă. Plasa era pe malul de pământ care era foarte înalt și abrupt. Trece cineva pe mal și zice: ai grijă, să nu se surpe malul,  iar Miron îi răspunde: Cum să se surpe? Omul a plecat, dar prin ființa lui Miron a trecut un fior și uitându-se la mal că era înalt și abrupt, s-a gândit: măi, se poate și a căutat să părăsească locul și când s-a îndepărtat, malul s-a surpat. Și a zis Doamne îți mulțumesc!”

Am fost prieteni apropiați și mi-a făcut multe lucruri și când vedea că sunt sceptic zicea cu zâmbetul pe buze: „eu garantez” și tot ce a garantat a ieșit bine. Cetrala termică el mi-a   făcut-o, am fost destul de îndoit dacă va fi suficientă să încălzească casa. Dar zice: dacă vrei să ți-o zidesc eu este garantată 100% și în adevăr a fost o lucrare de bună calitate care ține de mulți ani.

Nu ne vom mai întâlni aici pe pământ împreună, dar multe lucruri ce le-a făcut pe la noi oamenii din sat, dar nu numai, ne va aduce aminte că a fost un om bun, meseriaș de excepție și iscusit în multe lucruri, care le făcea cu drag și iubire.

Dorim din suflet ca Bunul Dumnezeu să bineuvânteze pe soția dumnealui Marcela, pe cele două fiice, Anca și Mirela și nepoții care nu-l vor avea pe bunicul să se joace și să se bucure împreună.

Daniel 12:13, VDCC Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”

Dărău Ioan 1903 - 1983 din Tisa

 

Fratele Ioan Dărău s-a năcut în ziua de 24 septembrie 1903 în localitatea Tisa, județul Arad. Părinții se numeau Gheorghie și Carolina, de credință greco-ortodocși și etnie română.

Face clasele primare și două clase de seminar.

Este contigentul militar 1925, este încorporat la Arad, Regimentul 1 Artilerie Regele Carol I și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Auzind Cuvântul Domnului se hotărăște să-l primească în inimă, fiind botezat în anul 1923 de fratele predicator Vasile Vanciu.

În ziua de 6 ianuarie 1929 este ordinat ca predicator în Biserica Creștină Baptistă din Aciuța, pentru Comunitatea Buteni. Comisia de ordinare a fost compusă din frații predicatori: Vasile Vanci, Bălc Ioan și Budea I. și Farcaș Ioan.  

În ziua de 23 mai 1932 se căsătorește în localitatea Zimbru județul Arad, cu Floare și au un copil, Emilian, născut în ziua de 11 octombria 1935.

Fratele Ioan Dărău a condus și lucrarea tineretului baptist. A slujit cu credincioșie și devotament în Comitetul Comunității din Arad.

În anul 1945 îl găsim activ la datorie în lucrarea Domnului, slujind cu bucurie. În anul 1947 predică la un botez ținut în râul Criș.

În luna octombrie 1983 a plecat acasă la Domnul.

Colţea Gavril 1919 – 1979 din Josani

 

Fratele Colţea Gavril s-a născut în ziua de 4 ianuarie 1919 în localitatea Josani, județul Bihor. Fiul lui Dumitru și Ana, plugari, de etnie română.

Domnul îi vorbește și își dă inima Lui, fiind botezat în ziua de 21 iulie 1936 în localitatea Gătaia, județul Timiș, de către fratele predicator Pașcu Atanasie.

A fost anul III la Seminarul Teologic Baptist din Bucureși în promoția 1939/1940. În acest an Seminarul se închide până în anul 1946.

Este recrutat în ziua de 9 mai 1941 la Grăniceri și rămâne la vatră în 1943.

În ziua de 22 februarie 1942 este ordinat pentru Biserica Creștină Baptistă din Josani, județul Bihor, ca predicator. Comisia de ordinare a fost compusă din frații predicatori: Nicolae Covaci, Mihai Vicaș și Ionescu Teodor.

În anul 1945 obține Cetificat de Absolvire a cursului secundar teoretic inferior, clasa a IV-a de la Liceul de băieți din Sighet, județul Maramureș.

Comunitatea Bisericească Baptistă Română din Oradea, str. Simion Bărnuțiu nr. 35, certifică în ziua de 27 februarie 1946 pe fratele Colţea Gavril din localitatea Josani, județul Bihor, ca angajat al Comunității ca predicator misionar pe raza Comunității.

În ziua de 2 ianuarie 1947 se căsătorește la Valcăul de Jos, județul Sălaj, cu Victoria și Domnul le-a dat doi copii: Viorel, născut în anul 1948 și Lucian, născut în anul 1949.

A fost activ în bisericile din: Marca, Cosniciu de jos, Pericei, Șumal, Biserica nr. 4 „Sion” din Oradea, desprinsă din Biserica Creștină Baptistă nr. 2.

A plecat la Domnul în anul 1979 după o lucrare în slujba Lui.

Efimii Gavaziuc 1900 - ? din Lincouți

 

Fratele Efimii Gavaziuc s-a născut în ziua de 24 decembrie 1900 în localitatea Lincouți, județul Hotin. Părinții se numeau Gheorghi și Achlina, de confesiune baptistă și etnie ucrainiană, naționalitate română.

Face trei clase primare.

Este contigentul militar 1922 la Regimentul 16 Infanterie și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 4 februarie 1924 se căsătorește cu Irina, născută în ziua de 22 aprilie 1896 și Domnul i-a binecuvântat cu 5 copii, 3 băieți și 2 fete.

În anul 1927 aude Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu și îl primește cu bucurie, fiind botezat.

În anul 1934 este ordinat ca predicator la cinci biserici baptiste din județul Bălți. A locuit în localitatea Zazuleni-noi, oficiul Pârlița, județul Bălți.

Despre persecuțiile îndurate de fratele Efimii Gavaziuc și unii din credincioșii baptisti din satul Zazuleni-noi, scrie  istoricul Viorel Achim în cartea domniei sale „Politica Regimului Antonescu față de Cultele Neoprotestante”.

„În satul Zazulenii-Noi, comuna Coșeni, județul Bălți, predicatorul Efimii Gavaziuc a fost scos de la moarte de către învățătoarea satului, altfel era împușcat de șeful de post Bulete, pe motivul că de ce este baptist. Acest șef,  împreună cu subofițerul Dumitrescu, a bătut pe șapte credincioși din același sat, până la sânge, cu ciomegele. De trei ori au fost bătuți: pe data de 31 august 1941, la 13 Ianuarie a.c. și la 17 Ianuarie a.c.; așa de crunt și de neomenește au fost bătuți, încât asta se poate vedea din certificate medicale eliberate de medicul de la circa 8, Cornești, jududețul Bălți, care certificate, împreună cu cererea, s-au înaintat Parchetului Bălți, pe data de 23 Ianuarie a.c., însă până în prezent nu s-a luat nicio măsură contra jandarmilor, ba mai mult; când erau arestați credincioșii din sus numitul sat, erau și trei credincioase. Subofițerul Dumitrescu a propus ca ele să se culce cu el, îndeosebi a forțat pe tânăra Efrosina Gavaziuc, de 19 ani, însă ea s-a luptat cu dânsul și văzând că nu-i poate face nimic, a chemat doi jandarmi s-o ție, iar el îi turna vin pe gură ca s-o îmbete și totuși să se culce cu el. Văzând că nu reușește, a început să le bată fără milă.

Noaptea târziu au fost cu toții, în număr de șapte, scoși la marginea satului, ca să fie împușcați. Văzând că ei sunt hotărâți să moară pentru credința în Christos, i-au dus din nou la post și punându-i jos, îi călcă fără milă cu picioarele, lovindu-i cu ciomagul unde nimereau”.

Țon Iosif 1934 - 2025 din Gârbovița

 

Fratele Iosif Țon s-a născut în ziua de 30 septembrie 1935 în localitatea Gârbovița, județul Alba. PărințiI săi erau credincioși baptiști și se numeau Ioan și Irina.

În anul 1941 familia sa se mută la Aiud, unde face școala primară și liceul.

La sfârșitul anului 1950 se hotărăște să-L urmeze pe Domnul Isus și este botezat în ziua 27 iulie 1951 de către fratele Toderaș de la Cluj.

Între anii 1951-1955 studiază la Facultatea de Limbă și Literatură Română din Cluj.

Între anii 1955-1957 studiază la Seminarul Teologic Baptist din București.

În ziua de 7 septembrie 1959 se căsătorește cu sora Elisabeta și au o fetiță, Dorotea.

Între anii 1958-1968 lucrează ca profesor de limba și literatura română.

Între anii 1969-1972 studiază la Universitatea din Oxford, Anglia, de aici fratele Iosif Țon devine din ce în ce mai cunoscut și lumea l-a perceput ca pe un om deosebit.

Între anii 1973-1974 a fost profesor la Seminarul Teologic Baptist din București.

Între anii 1974-1977 a fost pastor la Biserica Creștină Baptistă din Ploiești. Impactul cel mai mare de unde a primit o aprobare masivă publică, a fost primăvara anului 1977 la înmormântarea fratelui seminarist Nelu Rusu de la Cluj, care a fost strivit sub dărâmături la cutremurul din 4 martie 1977. Acolo s-au înregistat predicile fratelui Iosif Țon și fratelui Liviu Olah, care apoi s-au multiplicat în toată țara .

Între anii 1977-1981 este pastor la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea, de aici fratele Iosif Țon țâșnește cu abundență în inima credincioșilor creștini baptiști și a mii de oameni care îl ascultau. A devenit un fenomen în mai multe direcții. Era un om care inspira multă încredere tinerilor care în vremea comunistă erau umiliți, nu aveau șanse egale cum flutura steagul comunist, dar fratele Iosif Țon a fost omul care a dat speranță miilor de tineri. Mi-au spus unii frați care erau interogați de miliție, că o să-i spună lui Țon ce i se întâmplă și fratele a fost lăsat în pace.

În timp ce era păstor la Oradea, avea o zi pe săptămână studiu pentru tineret la Biserica Creștină Baptistă Iris din Cluj, unde era păstor fratele Vasile Vădan. La aceste studii veneau mulți studenți pentru că auzeau ceva nou, iar unii și-au predat viața Domnului.

La serile de evanghelizare unde mergea în țară, venea foarte multă lume să-l asculte și au fost oameni care la prima predică s-au hotărât să-și predea viața Domnului.

Între anii 1973 și 1981 este arestat de mai multe ori, anchetat și mai ales când a fost pastor la Ploiești, dar Domnul l-a trecut cu bine prin toate.

În toată această perioadă a avut și unele neplăceri cu conducrea Cultului și cu uniI frați, dar în general a mers înainte, fiind iubit de popor.

În anul 1981 împreună cu familia, este obligat să părăsească România și se stabilește în Wheaton, IL., S.U.A.

În 1982 devine președintele Societății Misionare Române (Romanian Missionary Society). Traduce cărți de teologie, imprimă și le introduce în România, pe ascuns. De asemenea, predică la Radio Europa Liberă. Aceste predici erau ascultate de mii de oameni de toate confesiunile, pentru că vorbea deosebit din toată inima.

În 1990 se reîntoarce în România.

Pe 1 octombrie 1990 încep cursurile Institutului Biblic din Oradea. În același an se înființează Editura "Cartea Creștină".

În 1996 își susține teza de doctorat la Facultatea Evanghelică din Heverlee, Belgia. Teza de doctorat se intitulează "Suferința, martiraj și răsplătire în cer".

În 1996 demisionează din funcția de pastor al Bisericii "Emanuel" și se dedică cursurilor de viață spirituală în diferite biserici din țară. Aceste cursuri sunt cunoscute sub numele "Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt".

Între anii 1999-2000 e pastor la Biserica Creștină Baptistă Română din Brașov.

Deși pastor pensionar (domiciliat în Portland, Oregon, S.U.A.), face turnee prin Bisericile evanghelice românești din România și diaspora, ținând conferințe, cursuri de viață spirituală.

În anul 2010 - I se retrage ordinarea ca pastor, pentru că face parte din gruparea  „Străjerii”.

În anul 2019 fratele Iosif Țon declară aderența sa la gruparea NAR (New Apostolic Reformation).

A fost un pastor baptist cu mare înțelepciune și o mare priză la public. În timpul comunist a fost un focar, un motor care a adus un aer proaspăt prin personalitatea sa. A fost iubit, deși a mai și supărat pe ici colea, dar a rămas și va rămâne o personalitate de mare valoare pentru poporul baptist, dar nu numai.

Lasă în urmă părere de rău, dar și un bogat bagaj de înaltă cultură prin ce a scris și făcut.

Azi, 05 septembrie 2025, Domul l-a chemat acasă ca să se odihnească după activitatea sa multă, uneori grea, dar a făcut-o cu credincioșie.

Unele din lucrările trimise de fratele Ionel Tuțac, scrise de fratele Iosif Țon:

Alege Viața, 1998

Bucuria negrăită și strălucită: este ea a ta acum ?, 2010

Bunătate: o teologie bazată pe învățătura Domnului nostru Isus Cristos, 2010

Căderea în ritual, 2009

Confruntări, 1999

Credința adevărată, 1988

Fiți oameni !, 2001

Mesaje transmise la Radio BBC și Radio Europa, 2004

Momente profunde: predici la evenimente speciale, 2009

Oameni mari din Vechiul Testament, 2003

Predici ocazionale: sărbători, 2008

Să ne cunoaștem crezul, 1998

Spiritualitate și caracter creștin, 2006

Suferință, martiraj și răsplătire în cer, 2002

Trăind prezentul în lumina viitorului, 2002

Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt, 2006

Viața de familie, 2006

13. Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
(Apocalipsa 14:13)

Biserica Baptistă Germană din București s-a format și din pătura de sus a societății germane

 

Acești germani baptiști au fost meseriași, mecanici, fabricanți și ingineri. Cel mai important a fost inginerul Karl Friedrich Weigel care a ajuns să fie industriașul de pe locul doi în București, în domeniul feronăriei și construcțiilor metalice. Mai multe despre inginerul Karl Friedrich Weigel vom publica în cartea care va apărea cu ajutorul Domnului anul viitor, despre Biserica Baptistă Germană din București.

Cartea „Feronerie - București 1890-1945” de Arh. Dorothée HASNAȘ, Ist. Ciprian PLĂIAȘU prezintă un mare industriaș baptist. Este vorba de inginerul baptist Karl Friedrich Weigel industriaș în domeniul construcțiilor metalice, care pe data de 1 mai 1864 vine în București ca să se alăture lui Karl Iohan Scharschmidt cu care au format Comunitatea Creștină Baptistă din București. Karl Friedrich Weigel este cel ce a cumpărat proprietatea din strada Popa Rusu nr. 22, pe care a vândut-o după mai mulți ani Bisericii Baptiste Germane, acum funcționează Biserica Creștină Baptistă „Betania” din București.

Ce-și propune cartea?

Cartea oferă o perspectivă structurată asupra importanței feroneriei decorative și asupra contextului istoric care a favorizat dezvoltarea sa. Analizăm detalii arhitecturale specifice, clarificăm stilurile principale și oferim exemple de bune practici pentru întreținerea lor, încurajând o mai bună înțelegere și apreciere a acestui patrimoniu fragil.

Ce scrie despre Karl Friedrich Weigel?

Câteva nume mari se impun în această perioadă în zona de construcții, multe dintre afaceri pășind cu succes și în secolul al XX-lea: Baptiste Gaiser, Friedrich Weigel și I. Haug (feronerie și produse metalice) p. 92.

Legea pentru încurajarea industriei naționale din anul 1887 a dat un impuls dezvoltării industriei, inclusiv a celei metalurgice și celei de construcții de mașini. Astfel, apar mai multe întreprinderi și ateliere, precum: Weigel în 1889. P. 98.

Deși multe lucrări de specialitate îi introduc în aceeași categorie pe Gaiser, Weigel și Haug, anuarele statistice fac o distincție clară: atelierele lui Gaiser prelucrează în special zinc, spre deosebire de celelalte două care sunt turnătorii și ateliere de prelucrare a fierului. De aceea de multe ori produsele lor pot fi complementare și nu concurențiale. P. 101.

În anul 1887 Weigel, pe strada Sfinții Apostoli nr. 276, avea trnătorie de fier. P. 101.

Fabrica Weigel, cunoscută uneori sub ortografia Weighel, a fost fondată în 1867. Inițial, atelierele sale funcționau pe strada Sfinții Apostoli nr. 487, însă în perioada interbelică acestea s-au mutat pe strada Cuțitul de Argint nr. 88, având și un magazin de desfacere și un atelier central, situate pe bulevardul Carol nr. 14. Palatul C.E.C. este unul dintre monumentele simbol ale Capitalei, unde poate fi admirată măiestria meșterilor de la Weigel, care au realizat ușile principale și balconul din fier forjat7 8 9 de aici.

Plăcuțele cu inscripția „F. Weigel. Bucuresci. Strada Sf. Apostol” pot fi întâlnite și astăzi, mai ales pe străduțele liniștite ale orașului, unde se păstrează creațiile lor: obloane tip rulou, porți somptuoase, garduri decorative, balcoane bufante, balustrade și uși metalice cu diferite modele. P. 103.

Cartea: Arh. Dorothée HASNAȘ, Ist. Ciprian PLĂIAȘU, Feronerie. București 1890-1945. Ironwork. Bucharest, , Editura Universitară „Ion Mincu”, 2024, se poate comanda de AICI.

Statul și Biserica, Unite sau Separate? de Julius Köbner

 

Baptiștii de la început au luptat pentru separarea bisericii de stat. Un lucru de reținut și azi, că pastorii baptiști nu sunt plătiți de la bugetul de stat, deși se încearcă aruncarea la grămadă a tuturor cultelor. Cultul Creștin Baptist are un vot în Congres, ca păstorii să nu primească subvenție de la stat.

Am găsit această mică broșură: „Staat und Kirche, vereinigt oder getrennt? (Statul și Biserica, Unite sau Separate?) scrisă de Julius Köbner, un intelectual baptist care a lucrat împreună cu pionierul baptiștilor, Johann Gerhard Oncken.

Julius Köbner s-a născut în ziua de 11 iunie 1806 în localitatea Odense, Danemarca, de origine evreu. În ziua de 26 mai 1836 a fost botezat în orașul Hamburg.

Este un om care scrie mult, atât broșuri, precum aceasta prezentată, dar și altele. În 1837 împreună cu Oncken au publicat „Mărturisirea de Credință Baptistă”. Scrie și cărți de cântări. În ziua de 2 februarie 1884  Domnul îl cheamă în veșnicie.

Iată ce spune pe tema separării bisericii de stat:

Răspunsul la întrebarea dacă biserica și statul ar trebui să fie unite sau separate, depinde de modul în care unul răspunde la o altă întrebare - ce este statul și ce este biserica?

Spunem: statul este întruchiparea ordonată a ideii de bunăstare pământească, fizică și spirituală a unui popor.

În schimb, biserica este întruchiparea religiei, adică a stării inimii cu privire la lucrurile cerești, divine.

Astfel, cele două sunt imens diferite. Statul privește doar spre pământ și lucrurile sale, nu spre cer; legile sale se referă la relația reciprocă a oamenilor, unii cu alții, de această parte a mormântului; esența sa fundamentală este politica.

Religia privește doar spre cer și atunci când ia în considerare și influențează comportamentul în viață, spre treburile pământești, o face doar pentru ca ideile de sus să fie realizate, poruncile din cer să fie îndeplinite; nu pentru a urma conceptele umane de moralitate. Credința și moralitatea le sunt date de cer prin scrieri de origine divină.

Mi-ar plăcea ca această broșură să o traducă cineva.