vineri, 4 martie 2016

Familia Berbecar



Despre Vasile Berbecar vezi aici.

Azi 03.03.2016 prin voia Domnului am poposit intr-o casă incărcată de istorie baptistă.
Proprietara casei este sora Lidia, fiica mai marelui nostru Vasile Berbecar.Este o soră blajină, cu privire caldă și prietenoasă, gata sa te asculte și-ți răspunde zimbitoare. Am fost însoțit de fr. păstor de la Biserica baptistă din cartierul Grădiște – Arad. Era acasă impreuna cu fiul dumneaei Petru, care are grijă ca mama lui să nu suferă de nici un lucru material, dar nici de singurătate.

    Vasile Berbecar                                                                                Maria Berbecar                     
                                                 









Copiii fratelui Vasile și Maria Berbecar. 
Rândul de sus.Ioan 1907; Ludovic 1912; Estera 1916; Iosif 1920
Rândul de jos. Elisabeta 1918; Magdalena și Lidia 1926.

                                  Familia în anul 1927.  
                                 Sora Lidia și fiul dumneaei Petru.
                                  Cei doi cu pastorul lor pământesc Nelu Zaharia.








joi, 3 martie 2016

Scopul blogului



  Aceast blog are rolul de a oferi informaţii  despre evenimente trăite, auzite şi comentate de cei din generaţia mea, de cei  care s-au născut înainte de mine, cu câteva zeci de ani, dar cu care am avut ocazia să stau de vorbă. Ştim cu toţii un “adevăr” pe care l-am preluat şi îl dăm mai departe:
“Mai buni cei din trecut,
Mai slăbuţi cei de azi,
Mai vai de capul celor de mâine”.
De aici reiese faptul că cei din trecut ne-au fost superiori, au fost mai buni, mai credincioşi şi multe altele.Noi ne vedem acum slăbuţi, nu ca cei de odinioară, iar lucrarea merge scârţâind.Celor din viitor nici nu prea le dăm şanse.
Lucrul acesta era înţeles aşa şi de bunicul mamei mele, cam în 1935, când îi spunea bunicii mele, Teodora, că după ce vor muri ei, bătrânii, va fi vai şi amar de capul copiilor, că nu ştiu face nimic. Aceeaşi concepţie a fost la bunica, atunci când ea a devenit femeie cu familie şi le spunea acelaşi lucru copiilor ei. Mama mea, de asemenea, ne spunea de nenumărate ori că va fi vai de capul nostru dacă moare ea. Eu nu pot să fiu ipocrit şi să spun că nu am un sâmbure din această convingere, dar îl stăpânesc şi nu-i dau voie să  se manifeste, însă copiii mei simt că am şi eu meteahna aceasta.
De aceea eu nu cred în perfecţiunea sfinţilor din trecut, dar cred în puterea lui Dumnezeu, care în toate vremurile şi-a păstrat tineri şi oameni devotaţi.Dacă tindem spre ceva mai mult este foarte bine. Rău este când ”ne culcăm pe-o ureche”.Şi cei de mâine vor fi cel puţin la fel de credincioşi ca tine, dacă nu mai mult, pentru că împrejurările vor fi altele.
În viitor, când credinţa va fi mai mică și dragostea mai rece, și mâna Domnului va apăsa ca odinioară în Israel, iar copiii noştri sau nepoţii vor auzi, se vor smeri şi vor căuta să  trăiască asemenea înaintaşilor – Biblia şi cartea de istorie le vor fi de folos ca sa afle cum au trăit cei dinaintea lor: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!
(Evrei 13:7, traducerea Dumitru Cornilescu).
Va fi o binecuvântare pentru ei să studieze vieţile celor din trecut, iar noi cei de azi trebuie să trăim frumos, ca şi cei de ieri, care ne-au lăsat un minunat exemplu de trăire în credinţă, să se poată spune şi despre noi „uitaţi-vă la credinţa lor şi urmaţi-i”! Viaţa ta de azi va fi modelul generaţiei viitoare, de aceea ia seama cum trăieşti!
Un lucru  încurajator, timid deocamdată, dar care ştiu că va lua amploare, este faptul că  azi sunt tineri care sapă în trecut ca să vadă trăirea înaintaşilor lor.
Greşeala noastră azi este că ne bazăm pe copiii noştri că vor fi viitori ucenici, fără să avem în vedere că Domnul ne-a trimis în lume să facem ucenici, nu să criticăm pe cei mai tineri, plini de elan, dar şi ei să fie înflăcăraţi pentru Domnul.