Vasile, fiul lui Nicolae şi al Leontinei din satul Milaș,
județul Bistrița Năsăud, s-a născut la 6 ianuarie 1935, fiind cel mai mic
dintre cei patru copii ai familiei.
După ce a urmat
cursurile şcolilor din Teaca şi Târgu Mureş, a absolvit şcoala de maiştri la
Bicaz. S-a întors la Domnul pe când avea 19 ani,
maistru electrician fiind la Barajul de la Bicaz, când a înţeles valoarea
călăuzirii Duhului lui Isus Cristos, în contrast cu propaganda făcută de
activiștii de tineret a lui Stalin de a se lăsa inspiraţi în activitatea lor de
duhul lui Marx. Crescut fiind într-o familie creștină, Vasile a ales atunci să
își încredințeze viața în mâna Mântuitorului, despre care învățase de mic
copil. A fost o decizie definitivă și radicală, confirmată în 1955 de înscrierea
la Seminarul Teologic Baptist din București. Și-a mărturisit credința în apa
botezului la Brașov, pe atunci
orașul Stalin, în biserica baptistă pe care o frecventa după plecarea de la Bicaz.
Victoria, fata
frumoasă și credincioasă pe care a întâlnit-o în orașul de la poalele Tampei, s-a născut la data de 17 ianuarie 1935 în
Potcoava, Jud. Olt. Încă din adolescenţă a
fost atrasă de calea Domnului. Acest lucru a adus persecuție asupra ei,
Victoria fiind nevoită la 17 ani să plece de acasă. A fost găzduită de familia
fratelui Nichifor şi, în această perioadă, s-a botezat în Biserica Mihai Bravul
Bucureşti.Visul ei de tânără creştină era acela de a deveni misionară. Pentru
un an de zile a urmat cursurile Seminarului Teologic, în grupa pentru surori,
la Bucureşti. Apoi s-a mutat şi ea la Braşov.
Mai târziu, în 1993, a absolvit cursurile Institutului Teologic Baptist din
București pentru învățători de școală biblică pentru copii, iar în anii care au
urmat a slujit cu dedicare copiii, oriunde a avut ocazia.
Cei doi tineri,
atât de frumoşi, s-au căsătorit pe 17
iunie 1957. De atunci, umblarea lor împreună cu Domnul a constituit, pentru cei
ce i-au cunoscut, o pildă a dedicării în
predicarea Evangheliei şi a inspirat generaţii la rând, peste tot pe unde au slujit.
După ce Vasile a
absolvit seminarul, tânăra familie a locuit în Bucerdea, la familia Nagy, unde
a păstorit biserica locală, alături de cea din Cergăul Mic. Stabilindu-se apoi
în Bahnea, au primit în păstorire bisericile din Sighişoara, Bahnea, Suplac,
Bobohalma şi Târnăveni, din județul Mureş.
Aici au avut parte
şi de prima lor mare încercare: Daniel Ovidiu, primul lor fiu, a murit după
câteva luni de viaţă din pricina unei tratament medical necorespunzător. Mângâierea le-a venit mai târziu prin nașterea celor trei fiice: Daniela, Ligia și Ronela.
Pentru o scurtă
perioadă fr. Vasile Pintican a locuit cu familia în localitatea Târnava, suburbie a orașului
Mediaș; de acolo a a suplinit
și păstorirea bisericii baptiste din Mediaș, până
în 1966, când s-au mutat la Sighișoara, unde a slujit timp de 30 de ani.
În această
perioadă, biserica a fost consolidată din punct de vedere al unităţii frăţeşti,
a crescut spiritual şi numeric. În vremurile vitrege ale comunismului, fr.Vasile
a luptat pentru construirea unui locaş de cult mai adecvat adunării creştine, locaș folosit și în momentul de faţă.
Din 1989 a început
să păstorească bisericile din cercul Hăpria, Mihalţ, Teiuş, Ohaba, Tău, Colibi,
Săcăşel şi a sprijinit cu multă dăruire bisericile din Sărmaş, Voşlobeni şi
Iernut.
Vasile şi Victoria
au fost şi pionieri ai lucrării creştine, prin plantare de biserici și
construirea de lăcaşuri noi de cult în localităţi şi zone mai puţin accesibile
Evagheliei. Victoria a făcut o prioritate din a învăța copiii și tinerii în
bisericile în care fr Vasile slujea.
Victoria s-a
pensionat în anul 1989, iar Vasile în 1998, însă acest lucru nu le-a diminuat
pasiunea slujirii în biserici. Astfel, ei au sprijinit atât bisericile pe care
Vasile le-a păstorit anterior, cât şi alte biserici din ţară unde au fost
invitaţi, precum cele din Luduş, Mediaş, Covasna şi din cercul Potcoava. Numai
Dumnezeu ştie câţi kilometri au fost străbătuţi pe jos, cu căruţa sau cu maşini
de ocazie, indiferent de starea vremii sau a distanţelor ce trebuiau parcurse,
pentru a sluji trupului lui Cristos. Au suferit
mai multe accidente rutiere, din care au scăpat cu viață, dar asta nu i-a oprit
în a continua să meargă în lucrare.
Pentru Vasile,
slujirea bisericii nu a însemnat doar predicare, ci şi muncă practică: în construcţiile lăcașelor de cult, în ajutarea fraţilor, în consiliere sau alte nevoi. Fr. Vasile era pastor în fiecare zi: acasă, pe stradă, în vizite la bolnavi sau la
familii, pregătit să asculte, să slujească sau să pledeze în fața autorităților
pentru nevoile bisericii.
În măsura în care
L-au iubit pe Dumnezeu şi lucrarea, şi-au iubit şi familia. Şi-au crescut cele
trei fiice în frică şi dragoste de Dumnezeu, modelând în ele integritate, spirit de misiune şi caracter creştin. Au primit trei nepoți, pe care
i-au învățat calea credinței: Filip, Cătălin și Teodor.
Fr. Vasile Pintican și-a sfârșit alergarea împreună cu soția sa Victoria în
aceeași zi, la 27 Aprilie 2012. Deși au plecat dintre noi într-un mod
neașteptat și atât de tragic, au lăsat în urmă o prețioasă și pilduitoare mărturie:
“Căci pentru mine a trăi este
Hristos și a muri este un câștig”
Scris si redactat de Ligia Pintican Englöf si Dionis Bodiu
13 septembrie 2021
RăspundețiȘtergereImi amintesc despre fratele Vasile Pintecan numai lucruri frumoase,.Un slujitor harnic,devotat lucrari Domnului Sa jertfit pe campul Evangheliei cu sora si intreaga familie fromoasa si binecuvanta. Ne intalneam mereu la Iernut si eu si sotia slujeam impreuna, amintiri frumoase dar nu numai in Iernut Sighisoara cu mai multi ani in urma am vorbit mereu cand mergeam la comunitate la Sibiu impreuna cu fratele Vass, discutam despre problemele cu care sa confruntat. Contructia biserici din Sighisoara...jertfa, jertfa,rugaciune, rugaciune....apoi dezamagirea cum a fost tratat....dar nu a dat inapoi de pe campul Evangheliei cu sora si intreaga viata...Azi imi amintesc, ca si eu am avut aceasi deceptie dupa terminarea biserici...nici o fraza nici un mesaj cat de scurt la inaugurare si nici pe urma...asa rasplatesc oameni pe cei care trudesc din greu dupa fiecare....Sigur...nu ma plang Domnul avea de lucru mai intens pe campul Evangheliei cu sotia ajutorul potivit minunat deosebita....Doar o mica paranteza cu privire la mine.Mesjul meu era cu privire la frt.si sora. Au fost oameni deosebiti in slujire.....Un lucru doar poate neinsemnat pt alti, dar pt mine deosebit.inainte de plecarea lor la Domnul vieti pe care lau slujit au fost la Tg.Mures la biserica sigur a saluat pe unul pe altul la plecare,eu am discut cu un frate in biserica nu ne am salutat fratele de pe scari sa intors si intreba unde sunt oare si a venit si mia spus ca a tinut sa ma salute si am schimbat cateva cuvinte izvorate din inima Lui..apoi au venit acele...si au plect acasa la Domnul...amintiri care nu se uita mai ales intre frati dragi si iubiti in Isus Hristos