vineri, 11 martie 2016

Răspândirea Evangheliei





Societatea Biblică Britanică s-a implicat în răspândirea Bibliei în Țările Române[1] și au fost interesați și de oameni ca să primească Cuvântul în inimă. În cadrul Societății erau și baptisti printre care reprezentantul de la Viena  E. Millard[2], care a botezat pe Ianos Lajos[3] și apoi a venit la Salonta Mare și a botezat alte persoane.
Din revista Uniunii Farul Mântuirii, Decembrie 1929, Număr festiv – Semicentenarul aflam urmatoarele lucruri:
Frații au fost persecutați. „Dacă ar trăi în mijlocul nostru pionerii luptelor religioase a timpului de atunci, fr.Clepea din Curtici, care a îndurat multe greutăți, fr.Cornea care a fost tratat de multe ori în mod neomenesc, fr.Brumar cât și alți frați, care au suferit multe bătăi și maltratări medievale, pentru propagarea princiilor baptiste.”[4]
Numarul baptiștilor în 1929. „Predicarea Cuvântului conform documentelor istorice de care dispunem s-a făcut încâ de pe la 1856… azi baptiștii numără 40000 membrii prin botez.  pag 2.
Numele fratelui Mihaly Cornya cum îl scrie fr Alexa Popovici aici este scris Mihail Cornea. Pag 3.
Cele două poze sunt de la Comunitatea Baptistă Arad.





[1] Emanuel Conțac, Dilemele fidelității, Editura Logos, Cluj-Npoca 2011, pag.79.
[2]  Ibidem  pg 82.
[3] Alexa Popovici, Istoria Baptiștilor din România  1856-1989, Editura Făclia, Oradea 2007, pag. 30
[4] Farul Mântuirii, Anul X, No. 20-24 Decembrie 1929, Număr festiv, pag.11.

marți, 8 martie 2016

Regele nu ne este dușman




În aceste zile cînd M. S. Regele Mihai I trece prin grele suferințe am căutat in istoria noastră baptistă să vad ce spuneau inaintașii noștri care au trăit contemporan cu regii României.
Am găsit o declarație uimitoare: „Regele nu ne este dușman” și  este făcută în anul 1931.
Iată ocazia: „ În ziua de 3 Iulie 1931, delegația baptistă compusă din: fr. Ioan Ungureanu, Adam Sezonov, T. Mihu, N. Ionescu și Ioan Dan au fost în audiență la M. S. Regele Carol II.
M. S. Regele spune:
Îmi amintesc că odată era vorba de voi că nu ridicați arma.
Să trăiți Maiestate, răspunde fr. Ungureanu, noi prindem arma și servim țara în mod conștiincios, cei ce nu prind arma sunt nazarineni.
”Atunci – răspunde M. S. Regele – sunteți confundați cu aceștia.
Domnule Ungureanu, te rog pe d-ta să-mi scrii într-un scurt memoriu toate cele ce mi-ai spus și Eu îl voi citi cu luare aminte și voi dispune să vi-se dea libertate că Eu nu vă sunt dușman.”[1]


Dar înainte de declarația aceasta au fost faptele:  Fratele Ioan Dan a fost decorat de M. S. Regele Mihai I. cu ”Crucea Meritul Sanitar” clasa II. Decret regal No.902 din 17.03.1930.[2]
Deși baptiștii erau persecutați de preoți, la curtea regală se vedeau lucrurile altfel.
Redau din articolul: „Creștinismul de azi”. De Carmen Sylva  publicat în revista Uniunei Baptiste din România  Farul Mântuirei. „Să fim cinstiți cu noi înșine! Ce-ar face creștinii de azi, dacă Cristos ar apărea din nou ? Mă tem că ei nu i-ar mai striga Osana! Ci l-ar decreta ca un primejdios socialist și, cel puțin, l-ar închide într-o casa de nebuni… Creștinismul însăși a rămas curat cât a fost persecutat. Din clipa în care a ajuns la putere și onoare, a încetat cu desăvârșire să fie creștinism. Dacă s-ar reântoarce azi Cristos, ar rămânea uimit văzând cine se intitulează creștin… Carmen Sylva.”[3]
Baza suveranei  era Biblia. Mărturia unei Regine, Defuncta regină Elisabeta a României (Carmen Sylva) care era o femee a literaturei,a publicat o scrisoare intitulată: „Penații Mei” (Zeii casei la Români). Iată ce gândea scriitoarea regină despre sfintele cărți ale Bibliei. „Toți cei ce sunt chemați să urce pe un tron sau la conducerea unui popor, nu importă în care formă, au nevoie să fie cum a fost și Moise” elevul științei și mai mult studentul Bibliei, indiferent care carte din Biblie ar fi studiată (pentru noi însă Rom. 8;32). Un suveran sau un conducător are nepărată nevoie de a cunoaște Biblia, mai ales atunci când el dorește să fie util poporului, pentru că în Biblie se găsesc pasage a căror înțelepciune este foarte Mare”. Biblia este cea mai admirabilă dintre toate cărțile, de altfel noi uităm ușor toate cărțile care nu ne pot da inspirație sau o forță de victorie în viață.[4]
Dorim ca Dumnezeu să binecuvinteze pe M. S. Regele Mihai I.


[1] Farul Mântuirii, Anul XII No 10-14, iulie 1931 pag 8
[2]Farul Mântuirii,Anul XI, Nr.7-8, 1 și 15 aprilie 1930, p.7.
[3] Farul Mântuirii, Anul IV  No 12, 15 Iunie 1923 
[4] Farul Mântuirii, Anul XII No 6, 31 Martie 1931 pag 7

luni, 7 martie 2016

Noul Testament 1863



Înainte de a fi baptiștii, între români a fost Cuvântul Noului Testament adus de către Anton Novak, angajat de către Societatea Biblică Britanică.[1]
Este vorba de Noul Testament tipărit la București prin Typographia Stephan Rassidescu în anul 1863. Are 534 de pagini, iar in continuare este cartea psalmilor. Numerotarea paginilor se face de la 1-140.
Acest testament l-am găsit în localitatea Lovrin din jud. Timiș, aproximativ în anul 1985. Este legat în coperta tare și are imprimat model pe coperta.

Pagina de titlu                                                     Începutul Evangheliei lui Ioan


Noul Testament a sosit la Salonta și în această poză de la Comunitatea Creștină Baptistă de Arad arată pe unde se răspândește.



[1] Alexa Popovici, Istoria Baptiștilor din România  1856-1989, Editura Făclia, Oradia 2007, pag. 29-30.