miercuri, 7 februarie 2018

Handra, Stoica și Jurcoi, vin cu lămuriri noi





Dumnezeu a înzestrat oamenii cu diferite daruri, dar ele merg toate împreună. Așa se întâmplă că cei trei frați, au pus la punct o linie clară a edițiilor cărților de cântări comune din bisericile baptiste și credem că va rămânea așa și în istorie. Cei trei, după dezbateri au deslușit care sunt cele 14 ediții ale cărților de cântări.
Cei trei sunt:
Sima Handra, despre care am scris aici, trecut de 90 de ani, dar Domnul i-a dat o minte deosebită.
Daniel Stoica, despre care am scris aici, un cercetător neobosit, care găsește resurse baptiste.
Emanuel Jurcoi, despre care am scris aici, un istoric care buchisește cu multă atenție datele despre istoria baptistă.
Noi, cei care am trăit în comunism, pe cărțile de cântări era trecută și ediția cărții și cei mai mulți aveam cărți cu Ediția a X-a, tipărită în anul 1968. Fr. Daniel s-a întrebat pe bună dreptate cum apare în anul 1968 carte de cântări „Cântările Evangheliei”, că nu avea o logică.
A fost greu de descifrat, pentru că nu pe toate scria ce ediție este. Nu corespundea nici anul de apariție al cărții, pentru că unele se retipăreau.
Fr. Alexa Popovici a scris că până în anul 1941 inclusiv am avut 12 ediții.
A apelat la fr. Emanuel, care  nu avea răspuns și atunci amândoi au întrebat „înțelepciunea”, adică pe fr.  mai  bătrân Sima, care le-a explicat ce s-a întâmplat.
Aceștia trei au găsit, au discutat și au căzut de acord, care sunt cele 14 ediții ale cărților de cântări comune, de la prima carte de cântări din 1895 și până în 1978, care  este ediția a  XIV-a.

Ediția  I,  despre care am scris aici, a apărut în anul 1895 și are 200 de cântări. Această carte nu este de găsit, poate Domnul o ține undeva și cineva o va găsi, ca istoricii și cercetătorii să nu se oprească din lucru. Apoi și cei ce vor veni după noi, să găsească ceva de care să se bucure mult.


Ediția a II-a este  cea din 1903 și se găsește la Daniel Stoica. Este într-o stare bună. Cartea conține 339 de cântări culese și corectate de G. Crișan și G. Slev. Vezi aici.

Ediția a III-a este  cea din 1907,  are 410  de cântări și 306  pagini  și se găsește la frații: Daniel Stoica,   Bozian Petru și Marius Kramer. 

Ediția  a IV-a  este cea din 1923, are 542  de cântări și 208 pagini.   A fost  editată în două variante: una simplă, normală  și una în ediție de lux.  Cartea se găsește la Daniel Stoica si Bulboacă Ioan din Curtici.
Corectarea cărților de cântări s-a făcut de către Nicolae Ionescu și s-a tipărit in 1926.
 
Ediția a V-a este cea din 1930, Arad, editată de  V. Daniel, a fost tipărita la Arad,  are  320 de cântări și 320  pagini. Retipărită la Covăsânț, fiind aceeași carte. Daniel are ambele variante.

Ediția a VI-a este cea din  1932, tipărită la Oradea, are 651  de cântări și 323 pagini. Se găsește la Daniel Stoica. 

Ediția  a VII-a este cea din  1935, are 650 de cântări și 343 de pagini, tipărită la Alba Iulia; retipărită  în 1938,  are 665 cântări și 351 pagini, tot la Alba Iulia.
Pe lângă fr. Daniel, cartea  din 1935 o are și Emanuel Jurcoi,   cea din 1938  o are Sorin Aioanei. 

Ediția a VIII-a   sunt cărțile de cântări apărute în anul 1941:
Cartea  „Cântările Sionului”, tipărită la Oradea cu 751 de cântări și 398 pagini.
 „Cântările Evangheliei”,  tipărită la Arad, cu 860 de cântări și 445 de pagini.
Cartea de cântări  „Cântările Evangheliei” a apărut și la Timișoara, identică cu aceea de la Arad. În acest an s-a schimbat denumirea din „Sion” în „Evangheliei”.

Ediția a IX-a este cea din  1948, are 592 de cântări și 317 pagini.  C. E. Daniel.

Ediția a X-a este cea din 1968, tipărită la București, are 780 de cântări și 477 pagini.

Ediția a  XI-a este cea din 1969, tipărită la București, are 780 de cântări și 477 pagini.

Ediția a XII-a este cea din  1974, tipărită la București, are 782 de cântări și 479 pagini.

Ediția a XIII-a este cea din 1976, tipărită la București, are 782 de cântări și 479 pagini.

Ediția a XIV-a este cea din  1978,  tipărită la București, are 782 de cântări și 479 pagini.



























































Gheorghe Florian 1867 – 1929, din Talpoș




Fr. Gheorghe Florian, a fost un adevărat pre­dicator pioner, un adevărat luptător pentru răspândirea credinţei nou-testamentele. El a fost fondatorul multor biserici din plasele: Chişineu-Criş şi Ineu, din judeţul Arad, Beliu, Salonta şi Tinca, din judeţul Bihor. A fost un bărbat cu multă vază şi trecere în comună şi cu deosebit talent în ex­plicarea Sfintelor Scripturi.
S-a născut în localitatea Talpoş,  judeţul Bihor în anul 1867.
A învăţat carte la şcoala primară din comună şi a fost foarte sârguincios la carte.
Auzind  cuvântul Domnului  l-a primit îndată cu bucurie și în  1894 a fost botezat cu încă alte 18 suflete, de Mihai Cornea.
Era tânăr de 27 de ani, plin de vigoare şi   de zel sfânt. La mai puţin de un an de la botez, Gheorghe Florian a plecat în mi­siune, pentru prima dată în jurul Beliului, unde nu se ştia nimic    des­pre credinţa baptistă. După cinci zile de misiune, a fost prins şi dus în faţa primpretorului care 1-a ameninţat cu pedepse  şi bătaie, dacă nu va sta acasă liniștit. Dar el   n-a putut fi ţinut locului.
In același an, a plecat din nou în misiune, de data aceasta pentru 17 zile şi tot prin comunele din jurul Beliului, unde a înfiinţat  câteva bise­rici baptiste. Tot în 1895, Florian a întreprins o călătorie misionară, o lucrare de pionierat în comuna Chieri, judeţul Arad, unde erau doar câțiva prieteni. Acolo a fost arestat şi cum notarul era ginerele preotului, a fost supus la interogatoriu şi pălmuit, apoi a fost pedepsit cu  29 lovituri la spate.
Scăpat, a plecat în jurul Beliului şi a fost şi aici arestat    din nou şi fiindcă era acum recidivist, a fost purtat prin comună cu toba, ca un hoţ, ca sătenii să râdă de el. Dar acest lucru, în loc să-i scadă prestigiul, i 1-a mărit, căci toată comuna a început să vorbească des­pre el, să-i admire zelul religios şi să se intereseze de crezul     său religios. Întâmplarea a ajuns cunoscută şi în satele vecine şi toţi  vor­beau de Gheorghe Florian, ca de un demn urmaş al martirilor credinţei.
A păstorit Biserica din Talpoș din anul 1895 – 1927.
Participă în 1908 la Congresul de la Berlin, alături Mihai Cornea, Mihai Brumar și alții.
În anul 1904, în Buteni, botează un nr. de 36 de suflete, împreună cu fr. Mihai Cornea.
A doua revistă editată de credincioşii baptişti a fost "Steaua Di­mineţii,"  care a început să apară în luna iunie 19o3. Revista  a fost redactată de Mihai Brumar, la Tulea,  judeţul Bihor, iar abonamentele se făceau la Gheorghe Florian din Talpoş şi costa pe an 81 fileri.  
În anul 1919 la Congresul ce se pregătea,  la care nu au putut veni toți delegații,  fr. Gheorge Florian a prezentat  referatul: „Unificarea cultului Divin”. 
În anul 1920 botează la Talpoș 33 de suflete în apa Crișului, iar la Apa Seicului botează 41 de persoane.
In dimineaţa zilei de 25 Oct. 1929, după ce s-a sculat şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru grija de noapte, a ple­cat la câmp să încarce un car cu cio­cani (tulei), fără să ştie că acolo îl aşteaptă moartea. După ce a încărcat  carul, a căzut jos şi după 15 minute  a murit. Vestea morţii lui s-a răs­pândit ca un fulger  în toată comuna, precum şi în împrejurimi. S-au dat telegrame copiilor şi cunoscuţilor, pen­tru a veni la înmormântare, care s-a făcut duminică, 27 oct. în prezenţa unui mare număr de popor.
Serviciul a fost condus de fr. P. Ştefan şi G. Morar, precum şi alţii.
Corul vocal şi instrumental din localitate, i-au cântat ultimele cântări.
Surse:
Farul Mântuirii.
Alexa Popovici.

marți, 6 februarie 2018

Ciorogaru Justin 1883- 1975, din Râu de Mori


Fratele Ciorogaru Justin s-a născut în anul  1883.
Luata la oaste, a ajuns în Rusia cu frontul și acolo aude despre Dumnezeu, Biblie și i se pare că nu a auzit așa ceva până atunci. Fiind dornic să afle mai multe, Dumnezeu îl luminează prin Cuvântul Său și se angajează să îl urmeze.
În anul 1916, fiind pătruns de Cuvântul Domnului, a primit să fie botezat.
Întors de pe front, a  început să predice Evanghelia celor din jur, lucru care i-a adus multe necazuri și persecuții. Dumnezeu nu l-a lăsat, ci l-a binecuvântat și a văzut nu după multă vreme roadele semănării Cuvântului.
A contribuit la formarea Bisericii Baptiste din Râu de Mori și fiindcă dovedea calități de slujire, a fost ales ca prezbiter.
În anul 1922 a fost un botez 31 de persoane, actul botezului a fost oficiat de fr. Ioan Covaci, eveniment consemnat de Dragomir Cornea.
În anul 1927 a fost ordinat. Actul ordinării în lucrarea de slujire a fost îndeplinit de frații: Dragomir Cornea, I. Covaci și Vancea. Această lucrare a îndeplinit-o până în anul 1955.
Din anul 1973 a căzut bolnav, dar de pe pat ținea ora de rugăciune până în ziua plecării sale în veșnicie, la Tatăl Ceresc.
În ziua de 25 martie 1975 este chemat de Domnul, acasă. Serviciul de înmormântare a fost dus la îndeplinire de frații: Petrică Dugulescu, Teodor Cenușe, Ilie Mârza, Sima Boșneac și Ovidiu Dumitrașcu.
Biserica Baptistă din Râu de Mori a fost o biserică activă, a avut seri de evanghelizare  ținute de păstori binecuvântați de Domnul, urmate de botezuri ținute cu mare sărbătoare în cinstea Domnului. Biserica a avut și Societatea surorilor, care organiza serbări și își prezenta lucru făcut de mână, care era donat săracilor și ca ajutorare a lucrării Domnului.
Biserica are două pagini de internet:
Biserica Baptistă „Emanuel” Râu de Mori.

Surse:
Îndrumătorul Creștin Baptist.
Farul Creștin.
Farul Mântuirii.

duminică, 4 februarie 2018

Negru Simion 1855 – 1926, din Curtici




A fost un luptător și nu s-a dat bătut, nici înspăimântat de nimeni și nimic, pentru că avea pe Dumnezeu sprijinul lui. A vrut să își ducă lucrarea la capăt și Evanghelia să fie vestită la tot mai mulți oameni care să beneficieze de mântuirea lui Dumnezeu. A vrut să asculte doar de Dumnezeu și pe El să Îl glorifice.
S-a născut în anul 1855 în localitatea Curtici.
 Este străpuns de Cuvântul lui Dumnezeu la vârsta de 38 de ani și în anul 1893 este botezat de Mihai Kornea, alături de alți 33 de candidați. Din acest an a început cu sârguință să lucreze pe ogorul Evangheliei și a  lucrat 34 de ani.
La 71 de ani, adică 1926 Domnul l-a chemat acasă, în patria Lui.
Serviciul de înmormântare a fost oficiat de către frații: Ioan Ungureanu, Gh. Varșandan, St Bordaș, Vasile Berbecar, D. Dragilă, M. Munteanu, I. Savu și I. Ciorău.
A contribuit la înființarea Bisericii Baptiste din Arad – Micalaca, alături de alți frați din Curtici.
A fost casierul revistei „Adevărul”, care apărea la Arad, din 1900.
În anul 1908 este ales în Comitetul de 9 membrii care aveau un plan de misiune în zonă.
Surse:
Farul Mântuirii.
Alexa Popovici.
Jurcoi Emanuel.
Daniel Negru.

Cu soția