Isus Cristos Domnul, Cel Viu

Patimile și Învierea Domnului Isus trebuie sărbătorite cu sfințenie, curăție de inimă, într-o profundă smerenie, o aplecare spre Persoana care a suferit pentru noi. Trebuie să I ne închinam solemn și sincer, trebuie să îl lăudăm prin cântări de laudă și duhovnicești, trebuie să vorbim despre El ca persoană, despre faptele Lui, despre învățătura Lui, despre ce i-am făcut noi ca omenire, ura ce i-am arătat-o, dar El vrea să ne ierte dacă ne pocăim de faptele noastre firești și păcătoase.  

Semnalăm că sărbătorile legate de anumite evenimente din viața Domnului Isus, au fost direcționate într-o direcție greșită. În Biblie ni se poruncește cum să sărbătorim o astfel de zi. Iată porunca lui Dumnezeu de la care nu trebuie să ne abatem și care ne ajută să sărbătorim corect, ca să fie primită de  Domnul.  „Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. (Exodul 12:14)”

Dumnezeu nu primește rugăciunea sau postul, nici dărnicia, numai dacă sunt făcute după standardul Lui.

Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi şi, oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
(Isaia 1:13-15)

I. Isus Cristos Domnul, Cel Viu a fost mort, pentru că a fost Om

1. Domnul Isus este fiul omului. Fiind așa cum este prezentat în Evanghelii: „Fiul lui David” și „Fiul lui Adam”.

2. Domnul Isus este om, pentru că s-a întrupat ca om, care a căpătat trup, care a luat ființă asemenea cu noi.

3. Domnul Isus este om, pentru că a plâns, a fost ispitit, a fost ostenit, la fel ca noi oamenii.

Dumnezeu nu obosește. „Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. (Isaia 40:28,)”

 „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.
(Isaia 55:7)”

 

II. Isus Cristos Domnul, Cel Viu,  viu pentru că este Dumnezeu

Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. (Romani 6:8-10, VDCC)

1. Domnul Isus nu a murit ca să învieze, nu  acesta a fost scopul, ci a murit pentru păcat.

2. Domnul Isus când și-a dat duhul, a trecut în lumea Lui veșnică, care este vie.

„Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, (1 Petru 3:18-19, VDCC)”.

3. Domnul Isus întotdeauna a fost viu, pentru că este din veșnicie.

„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5:2, VDCC)

III. Isus Cristos Domnul, Cel Viu, pentru că El e Viața

Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. (Ioan 5:26, VDCC)

1. Domnul Isus ca viață,  conține în esența Lui doar ce este viu, ce trăiește și nu are opusul ei, moartea.

2. Domnul Isus ca viață, oferă viață celor morți și nu poate fi răpus de moarte.

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa . Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. (Ioan 11:25, VDCC)

3. Domnul Isus ca viață, ne-a fost arătată într-o persoană, ca om.

„Pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –, (1 Ioan 1:2, VDCC)”.

Fie ca Domnul Isus să domnească în inima noastră în veci de veci.

Amin.

 

110 ani de la primul Congres al baptiștilor europeni

Anul acesta, în luna august se vor împlini 110 ani de când baptiștii europeni s-au organizat și au ținut primul Congres.

Vrem să prezentăm și alte materiale de la Congres.

Pe când căutam material suplimentar față de ce avem noi acum în limba română despre Congresul European al Baptiștilor, am găsit în Germania două cărți poștale tipărite ca să imortalizeze acest eveniment.

Grație surorii Maria Georgiu, din America și Simina Trestian din Germania, care au făcut posibilă cumpărarea lor și  intrarea  în posesia lor.

Una din cărți a fost trimisă de la Congres  poate la familie și este datată 31 August 1908.

Fiica Cristina a deslușit următorul cuprins:

„Sper că ești bine. Congresul a început sâmbătă. A fost o întâlnire  minunată.

 S-a cântat în mai multe limbi imnul creștin "Lăudați puterea lui Isus".

Mă aștept să vină vremuri bune. Să ai un Sabat bun și o altfel de închinare.

Sper că Kate se bucură de vacanță.”

Vom reveni și cu alte informații despre primul Congres.

Și a fost Conferința Națională a Baptiștilor 2018, Caransebeș

Tema Conferinței a fost: „Doctrina (învățătura) despre Persoana și lucrarea Duhului Sfânt.”

Ce? Vi se pare de necrezut? Baptiștii, chiar au Duhul Sfânt, lucrează, umblă, trăiesc, vorbesc prin Duhul Sfânt. Baptiștii au scris despre lucrările Duhului Sfânt, așa cum este scris în Biblie, nu s-au temut, nu au ocolit subiectul, pentru că Duhul Sfânt este viața poporului baptist.

În revista baptiștilor „Lumina Lumei”, din 1904, scrie pe un grai apus, dar dulce: 

„Să ne deschidem ochii, ca să vedem! Er Duhul Sfânt să facă cale prin ochii și urechile noastre la inime, ca să ne cuprindă căința și pocăința”.

În revista baptiștilor „Farul Mântuirei” din 1920,  ianuarie, este un articol:

 „O biserică puternică și viața ei”. Acest articol vorbește despre îndrumarea ce o are credinciosul prin Duhul Sfânt. Apoi vorbește de puterea credinței ce vine din Duhul Sfânt.

Tot în anul 1920, un alt articol: „Cum să se citească Biblia”, scrie un subcapitol: „Caută instrucțiunea Duhului Sfânt”.

L. L. Sezonov, pastor baptist în anul 1933 scrie cartea „Darul Duhului Sfânt”. Cartea are 65 de pagini  și răspunde la întrebările: E vreo deosebire între Darul şi Darurile Duhului? Darul limbilor ajută la sfinţenia creştinului? De ce Duhul Sfânt nu mai împarte darul limbilor? și alte subiecte referitoare la Duhul Sfânt.

Chiar nu știu de ce ni s-a lipit această etichetă, că nu avem Duhul Sfânt.

La Conferință s-a vorbit despre Duhul Sfânt, s-au prezentat rapoarte bine documentate de către mai mulți frați. Cu aprobarea dumnealor și dacă mi le vor trimite, le voi publica cu mare plăcere.

Poporul baptist este un popor sub călăuzirea Duhului Sfânt și de aceea a supraviețuit atâtor atacuri venite de peste tot.

Meritul incontestabil este al lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Fiul Său, iar Fiul ne-a trimis Duhul din belșug. A lui să fie slava în vecii vecilor.

Isus Cristos Domnul, Împăratul

Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. În el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.’” Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El a şezut deasupra. Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” (Matei 21:1-9)

Astăzi, fiind Intrarea triumfală a lui Isus Cristos Domnul, Împăratul, în Ierusalim, îmi spune că acest Împărat vine la mine, este al meu și că El poate curăța templul inimii mele prin intervenția Lui. Nu te supăra de intervenția Lui, ci bucură-te cu acei ce s-au bucurat, cu acei ce se bucură de prezența Lui în inimă. Intervenția lui este dureroasă, dar este necesară, El dă afară ce nu aparține inimii și vrea să-și așeze tronul Său în inimă și să guverneze. Toți acei care L-au lăsat pe Isus Cristos Domnul, Împăratul, în inima lor și L-au sfințit ca Domn, au bucurie în suflet, au siguranță și nu se tem de vremuri de necaz, de neajunsuri.

Isus Cristos Domnul, Împăratul, este Om

Este om, ca să ne găsească pe noi oamenii și să ne pregătească în armata Sa.

Este om, să ne  facă soldați credincioși în armata de elită a Lui.

Este om, ca să ne fie aproape în orice vreme și loc, ca să fie aproape când barca vieții noastre este cuprinsă de furtuna vremelnică și violentă a vieții noastre pământene.

Isus Cristos Domnul, Împăratul, este Dumnezeu

Împăratul care vine la noi azi este smerit și blând, călare pe un măgăruș, fără fala împăraților lumești și trecători.

Acest Împărat este aclamat, apreciat, produce bucurie doar la cei care îl așteaptă să vină.

Acest Împărat a venit, dar a fost luat și omorât de preoții cei mai de seamă, cărturari, soldați,  pentru că faptele Lui, învățătura Lui, deși avea putere, nu se potrivea cu gândirea mai marilor zilei de atunci.

Deși L-au pus într-un mormânt de piatră, cu placă de piatră deasupra ce era foarte grea, cu un sigiliu sigur, cu soldați de pază, El s-a ridicat de acolo pentru că este Dumnezeu.

Isus Cristos Domnul, Împăratul, este Salvatorul

Isus Cristos Domnul, Împăratul, este Salvatorul, pentru că fiind om, ne poate prinde de mână și fiind Dumnezeu ne poate ridica deasupra vremelniciei.

Isus Cristos Domnul, Împăratul, este Salvatorul, pentru că El are o stabilitate a singurului Dumnezeu și care nu se clatină.

Isus Cristos Domnul, Împăratul, este Salvatorul, pentru că El are puterea necesară și Dumnezeu Tatăl de aceea L-a trimis, ca să ne salveze din starea noastră de păcat și murdăria sufletească.

Dacă Isus Cristos Domnul, Împăratul, nu este Împăratul tău, Salvatorul tău personal, Dumnezeul tău, acum ai ocazia să Îl primești în inimă și vei primi o mare făgăduință că vei fi cu El pentru totdeauna.

3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.
(Ioan 14:3, VDCC)

24. Tată , vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
(Ioan 17:24, VDCC)