Fratele Rusu Simion s-a
născut în 19.07.1928, ca fiu al lui Vasile și Maria, în localitatea Jac,
județul Sălaj. Aici, credința baptistă a pătruns la începutul secolului al
XX-lea, iar în 1905 s-au botezat primii
credincioși.
A făcut școala primară în satul natal, iar liceul în orașul Zalău,
terminându-l în 1946, fiind prima promoție după război.
A avut o plăcere
deosebită să asculte, încă de pe când era copil, Cuvântul Domnului, care a
lucrat în viața lui. L-a primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor, iar în
22.08.1948 a fost botezat de către fratele Bălănean Ioan, pastor din
localitatea Brebi.
Era un tânăr căruia îi
plăcea învățătura și, de aceea, în data de 01.10.1946 s-a angajat ca învățător
în localitatea Lupoaia, unde a predat cu plăcere carte celor mici. După un an
se mută în Ciglean, tot ca învățător,
până în 1950, când se angajează la
„Trustul Minier Ardealul, Sărmășag”, pe funcția de referent administrativ. În
1950 este încorporat, iar în 1951 este lăsat la vatră. În anul 1957 se retrage
din câmpul muncii și pleacă la Seminarul Teologic Baptist din București, pe
care îl absolvește în 1961.
În timpul acestor mișcări
de serviciu, mutări dintr-o parte în alta, se gândește că ar fi nevoie și de un
ajutor potrivit, pe care îl găsește tot într-un leagăn baptist, în localitatea
Cuceu unde era biserică mare[1], surori tinere și credincioase. Dintre toate o
alege pe sora Maria, fiica lui Gheorghe și Ana Copos, fată frumoasă și
zâmbitoare ce locuia doar peste vale de biserică. În 26.03.1952 are loc nunta,
oficiată de fratele Ioan Bălănean, care i-a fost sfătuitor și model toată
viața. Au avut patru copii: Cornelia, Corneliu, Elvira și Emilia.
În 1960 este angajat ca
pastor la Comunitatea Baptistă de Cluj și activitatea o desfășoară la Biserica
Baptistă din Bistrița. Ca un om iubitor de oameni și având un caracter
comunicativ și prietenos, dar având și o pregătire scolastică, intră în
discuții cu oamenii din oraș, dar și cu elevi de la liceu, lucru ce supără
autoritățile, care trec la măsuri.
Fratele George Colcer,
fiind pastor în Bistrița și lucrând la
teza de doctorat pe probleme de persecuție, mi-a pus la îndemână de la arhivele
Statului din Bistrița, documente ce arată că fratele era urmărit de
autoritățile locale, care au informat Inspectorul din Departamentul Cultelor,
Direcția pentru Supraveghere și Control
București. Autoritățile îl acuză că se amestecă în problema învățământului,
iar când a fost avertizat că poate să-l coste, fr. Simion a răspuns că nu-i
pasă.[2]
În anul 1965 este ales ca
președinte al Comunității Creștine Baptiste de Cluj, unde problemele i se
adâncesc pentru că nu voia să asculte de autorități. Acestea îl acuzau că nu ia măsuri față de bisericile
care nu se supuneau nici ele, ci făceau adunări fără să posede autorizație sau
construiau case de adunare cu promisiuni vagi de la autoritățile locale, dar
fără documente, iar când era chemat de autoritățile centrale la fața locului,
fratele întârzia, sau nu mergea deloc, căci nu se grăbea în luarea unor
decizii, trăgând cât de mult de timp.[3]
În luna februarie 1971 i se
retrage autorizația de președinte și pastor, iar în luna octombrie primește
autorizație de pastor pentru Biserica Creștină Baptistă Baia Mare, unde rămâne până
la ieșirea la pensie, în 1990, după 40 de ani de slujire intensă pe ogorul
Evangheliei.
Biserica îl primește bine
și fratele se acomodează și în oraș. Fiind o fire prietenoasă, oamenii au început
să-l cunoască tot mai mulți, așa că greu
puteai să mergi cu dânsul pe trotuar fără să fie oprit ici și acolo de
trecători.
Deși a avut experiențe
negative cu autoritățile, nu s-a dat în lături să ia bătălia de la capăt și să
lupte pentru a dobândi autorizație de construcție pentru Biserica demolată de
pe Bulevardul Unirii. Face demersuri și memorii la autorități și sprijinit de
comitetul Bisericii obțin ceva, dar fac ceva mai mult când construiesc. Așa că,
păstorul Rusu împreună cu comitetul și Biserica, sprijiniți de mâna
atotputernică a lui Dumnezeu și sub ocrotirea Lui, ridică o clădire ce atrage
privirea.
Menționez că din
informațiile pe care le dețin, din documentele consultate pentru redactarea
acestei lucrări, fr. Rusu Simion nu a fost informator al Securității. Pe de
altă parte, dr. Marius Silveșan, istoric acreditat la CNSAS, care se preocupă
de istoria baptiștilor din România în secolul XX, autor al mai multor cărți și
studii de specialitate, nu a găsit numele fratelui în cercetările efectuate. Am
găsit însă în Arhivele Naționale, Filialele Bistrița și Baia Mare documente de
unde reiese că era urmărit îndeaproape. Am avea multe de scris, dar spațiul nu
ne permite, doar amintesc că avea multe cărți în bibliotecă,din care destul de
multe erau scrise de dumnealui la mașina de scris,lucrări care nu circulau în
acea vreme pe piață.
Prietenia
şi dragostea ce o arăta oamenilor dovedea că era, într-adevăr, vorba de un
păstor care îşi înțelege bine chemarea, era călăuzit de dragostea Domnului de a
căuta şi a mântui ce era pierdut. Nu ținea la fața oamenilor, ci vorbea cu toți
cei dispuși să-l asculte, pe care îi îndemna la pocăință.
A
plecat la Domnul în 2006, stând la masă și scriind date istorice.
[1] Din anul 1918 data infințări.
[2] Arhivele
Naționale, Direcția Județeană Bistrița-Năsăud (de acum înainte se va folosi
ANDJBN), Fond, Inspectoratul de stat pentru culte, Dosar 3/E Documentar, Neoprotestante 1971,
pp. 57, 58.
[3] ANDJBN Dosar
3/E Documentar, Neoprotestante 1971, pp. 57, 58; Arhiva Uniunii Bisericilor
Creștine Baptiste din România (AUBCBR), Arhiva Uniunii Baptiste din România
(AUBR), Fond Corespondență, Dosar 45/1978, p. 10.
