Vărșandan Gheorghe 1865 – 1932 din Curtici

 

Fratele Vărșandan Gheorghe s-a născut în anul 1865 în localitatea Curtici, județul Arad.

Face 4 clase primare în localitatea natală Curtici.

În ziua de 28 mai 1893 este botezat alături de 33 persoane de către fratele Mihai Cornea. Abia botezat, a început să predice Evanghelia Domnului Isus Cristos și Dumnezeu îi dădea izbândă.

La Conferința de la Curtici 3-4 decembrie 1903, la care a participat și Heinrich  Meyer, este ales ca păstor cercual. În cercul de biserici Curtici erau 13 biserici baptiste. În perioada 1893 – 1904 lucrează ca păstor la Biserica Creștină Baptistă din Curtici.

În perioada 1904 – 1912 păstorește Biserica Creștină Baptistă din viitorul cerc, Șiria. Această biserică a fost în plină ascensiune, păstorul lor George Crișan a plecat în America și a venit aici fratele Vărșandan Gheorghe, pentru ca lucrarea Domnului să nu sufere pierderi. În anul 1908 Cercul Șiria avea 13 biserici și un total de 337 membri.

Fratele Vărșandan Gheorghe participă ca delegat alături de mai mulți frați baptiști români din Transilvania, la Primul Congres European de la Berlin din zilele de 29 august – 3 septembrie 1908.

În ziua de 27 octombrie 1912, deși era destul de frig afară, face un botez în râul Timiș la care participă foarte mulți oameni. Fratele Vărșandan Gheorghe a vrut să mute botezul în primăvara din 1913, dar candidații nu s-au înspăimântat de frigul de afară și au coborât în apă să fie botezați.

La primul Congres ținut la București în 1919, care nu a întrunit numărul de participanți, fratele Vărșandan Gheorghe  trebuia să țină referatul: Văduvele și Orfanii, săracii și bătrânii noștri”, dar acest raport l-a citit la Congresul statutar din 14-16 februarie 1920 din Buteni.

 

Între anii 1912 până în 1932, slujește ca păstor la Biserica Creștină Baptistă din Radna, dar și la bisericile din jur.

În ziua de 16 august 1933 participă la Curtici la înmormântarea fratelui lucrător Ilie Mariș, unde participă și fratele Mihai Muntean.

În ziua de 6 octombrie 1933 fratele Vărșandan Gheorge, bătrânul care și-a jerfit viața pentru lucrarea Evangheliei, este chemat acasă la Domnul. Înmormântarea a fost ținută în ziua de duminică, 8 octombrie 1933, de către fratele Ioan Truță.

Surse

Alexa Popovici

Livius Ban

Adevărul

Farul Creștin

Lumina Lumei

Tanc Aurel 1929 - 1993 din Țigănești

 

Fratele Aurel Tanc s-a  născut în ziua de 8 noiembrie 1929 în localitatea Țigănești de Criș, județul Bihor. Părinții se numeau Mihai și Maria.

A studiat școala primară în localitatea natală, apoi a continuat studiile la Oradea, absolvind școala medie.

Pe când era în armată în Timișoara a frecventat Biserica Creștină Baptistă nr. 1, al cărui păstor era fratele Pitt Popovici. L-a primit pe Domnul Isus în inimă și a fost botezat în această biserică în ziua de 25 septembrie 1955.

Între aniI 1956 – 1960 urmează cursurile Seminarului Teologic Baptist din București. La absolvire a fost repartizat la Chișlaz, județul Bihor, unde a lucrat un timp prin multe greutăți, lipsuri, dar le-a înfruntat, știind că lucrează pentru Domnul.

A fost chemat la Biserica Creștină Baptistă din Tulca, unde în ziua de 22 septembrie 1963 este ordinat ca păstor. Comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați: Teodor Vicaș, președintele Uniunii, Bokor Barnaba, vicepreședintele Uniunii, Ioachim Țunea, secretarul General al Uniunii și Petru Floruța, secretarul Comunității de Oradea.

În anul 1963 se căsătorește cu Hortensia, născută Sârbu, din Curtici și Domnul  i-a binecuvântat cu un copil, Ovidiu. Lucrarea Domnului mergea bine și creștea, dar acest lucru nu a fost pe placul autorităților comuniste, care l-au destituit sub motiv că nu se conformează ordinilor Departamentului de Stat pentru Culte și timp de doi ani nu a mai putut activa ca păstor. Fratele era supravegheat de securitate îndeaproape și i-au impus anumite limitări, dar nu au reușit să-i potolească râvna pentru predicarea Evangheliei.

Fratele Aurel Tanc a fost obligat să plece în Județul Cluj, zona Turda, Câmpia Turzi, Viișoara, aici a activat opt ani de zile. Și aici necazurile l-au cercetat. A cumpărat o casă ca loc de adunare pentru Biserica Creștină Baptistă în anul 1975, din care cauză a fost transferat la Biserica Creștină Baptistă din Tinca, județul Bihor.

În zilele de 2 – 3 iunie 1972 s-a ținut Congresul Cultului Creșin Baptist din R. S. România și fratele Aurel Tanc este ales în Comitetul de conducere ca membru supleant din partea Comunității Baptiste de Cluj.

În anul 1977 a fost ales păstor al Bisericii Creștine Baptiste Oradea Nr. 4.

În anul 1976 este ales vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de Oradea, iar mai târziu este ales președinte. În anul 1982 a fost reales în conducerea Comunității, dar nu a mai primit recunoaștere din partea autorităților comuniste și a fost declarat „persoana non grata”, totuși în anul 1987 și 1991 a fost ales vicepreședinte al Comunității de Oradea.

A scris articole pentru revista Cultului, „Îndrumătorul Creștin Baptist”. În anul 1974 a scris un articol „Nașterea Domnului” . O altă activitate a fratelui a fost aceea de a distribui Biblii clandestin. Fratele Mircu Cocariu îi comunica în mod conspirativ: „A plouat bine la Sibiu”. Aceasta însemna că au sosit Biblii și fratele Aurel Tanc lua mașina și pleca după recoltă.

În ziua de 3 iunie 1979 fratele Aurel Tanc conduce programul de inaugurare al casei de rugăciune a Bisericii Creștine Baptiste Nr. 4 din Oradea. A fost o zi de mare sărbătoare pentru poporul baptist.

În anul 1 ianuarie 1992 a fost nevoit să se pensioneze din cauza stării de sănătate care se înrăutățea mereu. Cu toate acestea, fratele Aurel Tanc a fost activ după puteri în zona Beiuș, Hidișelul de Sus, iar din 1 ianuarie 1993 a girat Biserica Creștină Baptistă din Tulca.

În dimineața zilei de 29 aprilie 1993, inima s-a oprit din porunca Domnului și fratele a pășit în veșnicie la Tatăl său ceresc care îl aștepta acasă. La înmormântarea fratelui Aurel Tanc au participat peste două mii de persoane, 32 de păstori care au dorit să aducă prin prezență, o dovadă a dragostei și respectului purtat.

 

Surse:

Alexandru Bodor.

Ioan Bunaciu – Crâmpeie

Arhivă

Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste Oradea

Creștinul Azi

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Teodosiu Victor 1905 – 1988 din Geogel

 

Fratele Victor Teodosiu s-a născut în 20 iunie 1905, în localitatea Geogel, județul Alba. Cele 4 clase primare le urmează în localitatea natală. În anul 1927 este recrutat pentru stagiul militar în localitatea Arad. După stagiul militar finalizat în anul 1928, se căsătorește cu sora Onea Eudochia. Dumnezeu binecuvântează această familie cu doi copii: Grațian Teodosiu (1932) și Dorinel Teodosiu (1946).

În data de 23 aprilie 1932, a avut loc ordinarea fratelui Teodosiu Victor ca pastor în localitatea Fibiș, jud. Arad. Comisia de ordinare a fost compusă din frații pastori: Cocuț Ioan, Truța Ioan și Moțiu Ioan.

În anul 1933 se mută împreună cu familia în satul Grădina, comuna Cogealac, jud. Constanța. Odată cu venirea lor s-au mai adăugat încă alte 10 familii de credincioși baptiști. Astfel în vara anului 1933 ia ființă Biserica Baptistă din satul Grădina. Biserica a fost păstorită de Simion Gavriș până în 1935, când acesta și Victor Teodosiu s-au reîntors împreună în Transilvania, iar ca păstor al bisericii a rămas Gligor Cristea.

În anul 1934 este momentul în care se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București. După doar un an de Seminar pleacă spre a sluji în localitatea Cermei.

Dintr-o adeverință eliberată de către Biserica din Cermei în data de 20 februarie 1954, semnată fiind de către păstorul bisericii, Mara Andrei, reiese următorul lucru: Din 1 aprilie 1935 până în 1 octombrie 1937 a fost predicator angajat al bisericii Baptiste din Cermei.

Fratele pastor Teodosiu Victor, predicatorul cercului Cermei, a oficiat următoarele căsătorii în anul 1937:

a)    A fratelui Vlad Mihai din Mișca cu Maria Gui, în localitatea Mișca la 14 ianuarie;

b)    A fratelui Teodor Mateaş din Calacea cu sora Elena Morariu, în localitatea Cermei la 20 ianuarie;

c)      A fratelui F. Hălmăjan cu sora M. Oală și a fratelui D. Ursoi cu sora Florica Hălmăjan (aici a fost ajutat de fratele pastor Avram Oală) în localitatea Gurba, la 28 ianuarie;

d)    A fratelui Ioan Alexa cu sora Floarea Crăciun, în localitatea Cermei la 11 februarie;

e)     A fratelui I. Achim din Vânători cu sora Florica Suciu, în 18 februarie.

După redeschiderea bisericilor baptiste, închise în perioada antonesciană, fratele Teodosiu pleacă ca pastor în județul Hunedoara, în localitatea minieră Lupeni. Din anul 1944 până în anul 1952 este ales ca păstor al bisericii, dar a lucrat și ca miner.

Începând cu anul 1952 se retrage din funcția de pastor datorită regimului comunist și a unor probleme familiare. În anul 1957 se pensionează iar în anul 1988, în localitatea Arad este chemat la cele veșnice.

Surse:

Daniel Stoica

Biserica Cermei

Rădula Pavel 1898 – 1986 din Borlova

Fratele Pavel Rădula s-a născut în ziua de 23 noiembrie 1898 în localitatea Borlova, județul Caraș Severin, ținutul Timiș. Părinții se numeau Pantelemon și Anuța, de naționalitate română.

Face patru clase primare în localitatea natală, patru clase de ucenici în localitatea Caransebeș și patru cursuri biblice la București.

În ziua de 24 februarie 1919 se căsătorește în localitatea Caransebeș, județul Severin, cu Iconia, născută Jigore și Domnul le-a dat patru copii: doi băieți și doua fete.

În anul 1920 este recrutat de Centrul de Recrutare Caransebeș, la Corpul 7 armată, Regiment 96 infanterie. Este trecut la 2 Grăniceri Nr. 96 Caransebeș, de unde rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Aude Evenghelia Domnului Isus Cristos predicată de frații Petru Maran, Petru Bona, Mihuț Mihai și Ciortuz Pavel din Rudăria. Cercetat fiind de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, fratele Pavel Rădula se hotărăște să-l primească pe Domnul Isus în inimă și este botezat în ziua de 24 iulie 1921 de fratele păstor Drăgilă Dumitru.

Dând dovadă de credincioșie și dragoste de slujire, în anul 1923 este ales ca evanghelist în acea zonă. Biserica Creștină Baptistă din Borlova unde și locuia, se hotărăște să-l ordineze ca păstor în ziua de 21 noiembrie 1925. Biserica Borlova și cele din jur, totalizau un număr de 365 de membri și aparținători 290. Aici a slujit până în anul 1962. A slujit cu credincioșie și în Bisericile Baptiste din: Negoiu, Buchin, între anii 1933 – 1948. Aici a avut mult de suferit din cauza sătenilor, Glimboca, Goleț între anii 1936 – 1948, Poiana, Sat-Bătrân, Turnu Ruieni, Vârciorova și Zlagna între anii 1924 – 1952.

În ziua de 13 martie 1927  fratele Pavel Rădula conduce un program al unei mari serbări în Biserica Creștină Baptistă din Maciova, unde a participat corul Bisericii Creștine Baptiste din Obreja, condus de fratele Pavel Huzu și mult popor.

În ziua de 7 ianuarie 1934 participă la deschiderea casei de rugăciune a Bisericii Creștine Baptiste din Caransebeș, pe strada Potocului nr. 57.

În ziua de 12 august 1934 fratele oficiază în Biserica Baptistă din Borlova un botez cu 14 persoane, fiind al 5-lea botez efectuat de fratele, Pavel Rădula.

Fratele Pavel Rădula în anul 1935 este ales în comisia de păstori care să negocieze pacea între cele două Uniuni Baptiste.

La Congresul al XVII-lea ținut la Cluj în zilele de 14 și 15 aprilie 1936 este ales în biroul de zi ca secretar.

În ziua de 26 decembrie 1940 la ședința extraordinară a Comunității Creștine Baptiste din Caransebeș, fratele Pavel Rădula este ales președinte al Comunității. În anul 1945 este ales vicepreședinte al aceleași comunități.

La Congresul Cultului Creștin Baptist din România, ținut la Arad în zilele de 27 și 28 octombrie 1945, fratele Pavel Rădula este ales în conducerea Uniunii, în comisia educativă.

În zilele de 29 – 30 aprilie 1946 Comitetul Uniunii îl alege pe fratele Pavel Rădula la secțiunea de învățământ, alături de alți frați, care se vor ocupa de redeschiderea Seminarului Teologic Baptist.

Fratele Pavel Rădula în timpul slujirii sale a avut parte și de persecuții, fiind arestat de mai multe ori. A slujit cu credincioșie acolo unde a fost nevoie să predice Evanghelia, la programe de evanghelizare, cununii, botezuri, înmormântări sau alte serbări organizate de bisericile baptiste din acea zonă. A fost invitat să predice Evanghelia la serbările Tineretului Baptist din România. A dăruit în lucrarea Domnului după puterea sa, acolo unde era nevoie.

Fratele Pavel Rădula i-a povesti fratelui Ioan Bunaciu următoarele: „În închisoarea din Caransebeș, au fost închiși mai mulți baptiști, condamnați pentru credința lor și tot acolo se afla arestat și Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a devenit secretarul general al partidului comunist, în anul 1944. Când credincioșii din zonă au adus pachete fraților din închisoare, din aceste pachete s-a înfruptat și Gheorghiu-Dej – „care părea un țigănoi”.

În anul 1962 iese la pensie, dar continuă să slujească cu dragoste și devotament pe ogorul Evangheliei.

În ziua de 14 aprilie 1976, la vârsta de 79 de ani, Domnul a hotărât să își cheme slujitorul credincios acasă, în Împărăția Sa veșnică.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Arhive

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Glasul Tineretului Baptist

Îndrumătorul Creștin Baptist

Pacea

„Postomul – O critică a subiectivității postumane” de Constantin Ghioancă

 

Am lecturat pe îndelete cartea abia ieșită de sub tipar a filozofului Constantin Ghioancă, „Postomul – O critică a subiectivității postumane”.

Plăcerea mea de a citi și niscai filozofie vine din vremurile trecute, din comunism. Îmi plăcea pentru că era diferită de învățătura materialist-științifică și parcă mă bucuram să văd că filozofia vorbea despre o persoană absolută sau despre absolut, pe când materialismul nega existența unei ființe mai presus de om, adică a lui Dumnezeu.

Cartea filozofului Constantin Ghioancă ne trece prin mai multe filtre de gândire unele radical diferite, altele diametral opuse, dar ne prezintă într-un limbaj filozofic pe Dumnezeul Bibliei, Acela care ne iubește.

Această carte ne ajută să ne învârtim în lumea ideilor cele mai înalte ale ființei umane, dar care depășesc zona limită de respect față de Creatorul care ne-a dat viața și care ne învață ce este binele.

Fraze filozofice precum: „Fiecare domeniu de bază al filozofiei – ontologie, etică, epistemologie, filozofie politică, estetică – este reinterpretat în gândirea postumană prin lentilele materialiste, imanentiste și rizomatice” (p. 108) sau: „Omul poate fi așezat în rețeaua rizomatică a subiectului transversal doar cu condiția să fie tratat, eminamente, prin prisma mentalității sale.” (p. 196) ne amintesc că citim un tratat de filozofie.

Curajul filozofului Constantin Ghioancă este de remarcat prin afirmațiile clare ale Bibliei, pe care le susține fără echivoc. „Sigur, din perspectiva creștină, Cel care creează totul, inclusiv omul și este Cauza principală a universului este Dumnezeu”. (p. 189). Merge cu îndrăzneală, lăsând parcă filozofia și afirmă adevărul evanghelic: „Mântuitorul Cristos este Adevărul care eliberează.” (p. 204).

Lucrarea susține poziția biblică față de avort și eutanasie, afirmând că doar Dumnezeu poate decide asupra vieții.

Să mai prezint o mica frază care accentuează caracterul creștin biblic al filozofului Constantin Ghioancă: „În creștinism, ieșirea din finitudine se face prin întâlnirea cu Dumnzeu, în Persoana lui Isus Hristos. Această întâlnire îl ajută pe om să se regăsească pe sine, ca om autentic, ca imago Dei. Acest om, fiind împăcat cu Dumnezeu și cu sine este altul decât postomul materialist”. (p. 227).

Recomand cu mare căldură cititorilor mei să lectureze cartea filozofului, dar și teologului Constantin Ghioancă pentru îmbogățirea gândirii noastre creștine.

Felicit, de asemenea, autorul care are o linie bine trasată a gândirii sale și curajul de a numi postumanismul „utopic”.

Cartea  se poate comanda de AICI.

La Humanitas, Sibiu

Te-ai îmbrăcat cu haina de nuntă dată de Dumnezeu? Matei 22:1-14

 

Dumnezeu Sfântul de la creație și până azi, în 2021, se lasă călcat în picioare de către noi oamenii, care suntem fie că vrem să recunoaștem sau nu, creați de Dumnezeu. Domnul Isus a venit pe pământ și cei din vremea Lui L-au umilit, disprețuit și omorât, dar cu toate acestea, Dumnezeu ne iubește tot atât de mult. În timpul vieții noastre umane putem face ce vrem de cuviință cu ea, dar la sfârșit Dumnezeu ne va cere socoteală. El ne cheamă cu dragoste la El, ne cheamă ca să ascultăm de El, ne pune la îndemână până și hainele (veșmintele) necesare ca să intrăm la nuntă, în sala de festivătăți a lui Dumnezeu, acolo unde vor fi fii cei răscumpărați ai Lui. Dacă nu ne punem la inimă ca azi să ne îmbrăcăm cu hainele Lui, atunci când va veni să-și vadă nuntașii vom amuți și vom fi scoși afară fără vreun drept de apel, pentru că L-am avut la îndemână o viață întreagă. Privește groaza: „ Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit”. Care va fi reacția noastră atunci?

  I.          Haina de nuntă este obligatorie și fără ea chiar dacă ai intrat în sală, vei fi dat afară. V. 12 și 13

1.    Aceasta demonstrează că după plecarea noastră în veșnicii nu mai putem să ne pregătim.

2.    Când trâmbița anunță venirea Mirelui totul trebuie să fie gata și uleiul în candelă să fie plin. Matei 25:1 - 13

Cele cinci fecioare neînțelepte care nu au avut suficient ulei, chiar dacă și-au procurat uleiul în timp ce mirele se îndrepta spre sala de ospăț, nu le-a folosit la nimic, pentru că au rămas afară bătând la ușă în zadar. Chiar acum bate la ușa îndurării lui Dumnezeu și se va deschide.

10. Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. (Matei 25:10)

3. Un alt exemplu prin care ni se arată că încă de pe pământ trebuie să ne pregătim este pilda cu talantul. Matei 25:14 – 30.

Dacă nu lucrăm cu talantul acum, când ni se va cere socoteală va fi prea târziu și nu vom mai fi ajutați de nimeni deoarece este tardiv.

Cele 3 întâmplări relatate de Domnul Isus în Sfânta Evanghelie demonstrează că pregătirile pentru a  fi cu Dumnezeu în veșnicie se pot face chiar acum.

II.          Haina de nuntă este dată de Dumnezeu și corespunde standardului slavei Lui.

  Pentru foarte mulți oameni ni se pare de necrezut lucrurile pe care le cere Dumnezeu de la noi, precum să fim ca El, desăvârșiți, și sfinți. Ni se pare atât de ciudat încât uneori considerăm o nebunie să fim ca Dumnezeu. Dacă suntem mai atenți la ceea ce spune Biblia, realizăm că noi nu putem fi Dumnezeu, suntem doar OAMENI, dar putem să ne îmbrăcăm cu caracterul lui Dumnezeu și în caracter, comportare să fim ca El. Acest lucru este poruncă și noi azi trebuie să dovedim:

1.    Caracterul desăvârșit printr-o trăire desăvârșită a noastră asemenea lui Dumnezeu, după cum spune în Matei: 13 – 48

48. Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. (Matei 5:48)

2.    Caracterul de compasiune, milă, de a fi milos ca Tatăl nostru din cer, care are milă de toți oamenii până și de dușmani. Luca 6: 27 – 36.

36. Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. (Luca 6:36)

3.    Caracterul de demnitate, puritate, pus deoparte, sfânt al lui Dumnezeu care nu face parte din firea umană, este obligatoriu și pentru aceia ce vor viața veșnică.

15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”
(1 Petru 1:15-16)

III.          Haina de nuntă trebuie îmbrăcată acum și este după cum ne spune Biblia caracterul lui Dumnezeu, pe care trebui să ni-l însușim.

Biblia ne spune, că noi trebuie să ne purtăm după modelul lui Dumnezeu oferit nouă prin Isus Cristos, de aceea trebuie în mod obligatoriu să:

1.     Rupem cu felul nostru lumesc de a trăi, numit de Biblie păgânătate și să trăim cu cumpătare, dreptate și evlavie.

11. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat
12. şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,
13. aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos. (Tit 2:11-13)

      2. Lepădăm caracterul păcătos în care trăim și să ne apropiem de Domnul Isus care ne spune: „Învățați de la Mine!”

1. Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire
2. şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire,
3. dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.
4. Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu.
5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. 1 Petru 2:1-5

       3. Ne îmbrăcăm cu caracterul nobil și pur al lui Dumnezeu care este: îndurător, bun, smerit, blând, îndelung răbdător, iertător, plin de dragoste și care este desăvârșit.

12. Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.
13. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Coloseni 3:12-14)

Acestea lucruri ni se par de neatins, dar Dumnezeu ne cere să le atingem și în această privință, El vine în sprijinul nostru, prin faptul că ne-a dat darul Duhului Sfânt care ne ajută, ne vine în ajutor ne face conștienți de greutatea cuvintelor lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne dovedește gravitatea păcatului și  cauzele neascultării de Dumnezeu. De aceea, nu-ți dori să auzi: „Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit”.

Haideți, ca astăzi, să renunțăm la hainele păcătoase ale lumii care aduc moartea o lepădare eternă de la fața lui Dumnezeu și să îmbrăcăm hainele scumpe și alese ale lui Dumnezeu ca să ne bucurăm veșnic împreună cu El.

Doamne ajută, Doamne dă izbândă!

Olaru George 1895 – 1976 din Agrișu Mare

 

Fratele George Olaru s-a născut în ziua de 27 iulie 1895 în localitatea Agrișu Mare, județul Arad. Părinții se numeau George și Sofia.

Din copilărie a fost un om religios, îi plăcea foarte mult să meargă la biserică în fiecare duminică, să asculte slujba. Îi plăcea să se roage.

Este încorporat la 15 mai 1915 în armata austro-ungară la Regimentul 2 Vânători din Jula Ungaria. După șase săptămâni de instrucție este trimis pe front și cade prizonier. Prizonierii merg pe jos de la Tarriopol, Polonia, până la Kiev, Ucraina, în timp de cinci săptămâni. Ajuns în Rusia este repartizat la tăiat lemne pentru calea ferată, munca fiind foarte grea, fratele George fiind o fire mai deschisă, aducea voioșie în grupul de prizonieri. În anul 1917 se îmbolnăvește și medicul lagărului îi dă repaus. În spital găsește un Nou Testament al unui frate baptist din Aldești care era prizonier, pe care îl citește. Viața i se schimbă și la cei 22 de ani este inundat de dragostea mare a lui Dumnezeu, lucru văzut de camarazii săi, unii au ascultat, alții l-au batjocorit, iar într-o zi a fost închis toată ziua într-un grajd cu cai. Prin multe încercări ajunge să își predea viața în mâna Domnului Isus și este botezat în condiții aspre de frig, dar inima îi ardea pentru Domnul. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1919 în Siberia.

În anul 1922 părăsește Rusia, întorcându-se acasă, iar în anul 1923 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl absolvă în 1927.

 

În ziua de 14 august 1927 fratele George este ordinat în Biserica Creștină Baptistă din Agriș, județul Arad. Comisia de ordinare era compusă din următorii frați: Ioan Socaciu, Ioan Ungureanu, Mitru Vanc și Simion Olar. A slujit în cercul Șiria, având un total de 18 biserici baptiste la care trebuia lună de lună să le viziteze, să predice, să dea Cina și să își facă lucrarea de păstor în mijlocul turmei sale.

Fratele a făcut parte din Comitetul Comunității Baptiste Arad.

În ziua de 28 noiembrie 1928 participă la deschiderea Casei de Rugăciune din Șepreuș, județul Arad, la care au luat parte mulți lucrători și oameni veniți din localitățile din jur. În ziua de de 25 martie 1936 participă în Șiria la o mare serbare de tineret. În anul 1947 mai participă la diferite programe speciale, fiind numit fratele bătrân Olaru.

 

În anul 1931 se căsătorește cu Florița, din comuna natală și Domnul le dă trei copii, doi băieți și o fată: Ioan, născut în 1932, Gheorghe, 1934 și Florica 1932.

În anul 1949 din cauza unor probleme de familie se retrage din lucrarea pastorală. Fiind singur, în anul 1963 se stabilește la fiica dumnealui de la Arad.

Fratele George Olaru, pe când era student la Seminar, fost preocupat și să scrie în revistele baptiste din acea vreme. Pe lângă unele articole, fratele publică și poezii. În anul 1927 scrie un articol: „Lupta împotriva limbei”.

 

O viaţă de dăruire, pasiune pentru rugăciune şi cercetare a Sfintelor Scripturi, îi aduc păstorului George Olaru experienţe spirituale binecuvântate cu Domnul său, pe care L-a slujit cu credincioşie.

Fratele George Olarul în anul 1976 este chemat de Stăpânul său în veșnicie, ca să locuiască pentru eternitate în casa pregătită de Mântuitorul său care și-a dat viața pentru păcatele omenirii.

 

Surse:

Alexa Popovici

Livius Ban

Farul Mântuirii

Glasul Tineretulu Baptist

Pacea

Pop Andrei 1988 – 2016

 

Fratele Andrei Pop s-a născut în ziua de 26 iunie 1988, părinții se numeau Aurel și Saveta.

Încă de copil este atras de dragostea lui Dumnezeu și la vârsta de 14 ani, în 2002 mărturisește pe Domnul Isus ca Domn și Dumnezeu personal în apa botezului.

În anul 2014 a finalizat studiile de licență și master din cadrul Universității „Emanuel” din Oradea, unde s-a deprins în a fi un om folositor Domnului și oamenilor din jur.

În anul 2014 se căsătorește cu Manuela Pop din localitatea Dej.

Biserica Creștină Baptistă din Cehu Silvaniei, județul Sălaj, îl alege pe fratele Andrei Pop ca păstor, iar în ziua de 28 decembrie 2014 îl ordinează.

Comisia de ordinare a fost compusă din frații: Teofil Mihoc, președintele comisiei, Gheorghe Pop (prezbiter al Bisericii Iris din Cluj), fratele Gheorghe Mureşan (prezbiter al Bisericii „Emanuel” din Cehu Silvaniei) şi fratele Nagy Ferencz (pastor al Bisericii Maghiare din Cehu Silvaniei). A predicat fratele Paul Negruț din Oradea.

În ziua de marți, 25 octombrie 2016, pe Drumul Județean 108 D, la ieșirea din localitatea Bulgari, județul Sălaj, Domnul a hotărât să-l cheme acasă pe copilul Său, la vârsta de 28, de ani printr-un accident de mașină.

În scurta lui slujire a fost la îndemâna lucrării Domnului acolo unde era nevoie, sprijinind lucrarea din biserica din Cehul Silvaniei, dar și din acea zonă.

 

Necrologul citit de Manuela la căpătâiul soțului său Andrei Pop:

„Andrei Pop - soţul cel mai preţuit, fiu mult iubit, frate drag, ginere ales, cumnat scump, prieten de dorit, dar mai presus de toate fiu răscumpărat al Tatălui pe care l-a slujit cu toată inima. Frate mai mic al Domnului Isus, Cel care l-a spălat şi l-a curăţat de orice păcat. Inimă mereu căutătoare de îndemnurile şi sfinţirea Duhului Sfant.

Dumnezeu a făcut mare binecuvântare familiei Pop, Saveta şi Aurel, în ziua de 26 iunie 1988, prin venirea pe lume al întâiului lor născut, Andrei, urmat de mezinul familiei la trei ani distanţă, unde au fost crescuţi într-un cămin iubitor, învăţând de mici să-L iubească pe Dumnezeu mai presus decât orice.

Urmându-şi de-aproape Salvatorul şi Mântuitorul, Andrei a încheiat legământ în apa botezului cu Stăpânul Universului la vârsta de 14 ani, de când i s-a dedicat cu toată inima sa. A urmat Facultatea de Teologie, licenţă şi master, din cadrul Universităţii „Emanuel” din Oradea, loc al binecuvântării şi al creşterii spirituale, unde caracterul său blând a fost şlefuit şi pregătit de Dumnezeu pentru o mare lucrare pe care avea să o facă alături de colegi dragi şi de profesorii pe care-i admira.

In anul 2011, plin de energie şi entuziasm în lupta de a cuceri suflete pentru Hristos, şi-a început lucrarea de păstorire a Bisericii Baptiste Emanuel din Cehu Silvaniei, cu o inimă dedicată şi plină de dragoste pentru fraţii pe care-i iubea mult şi de care a fost iubit mult. în acelaşi an, a început să se implice activ prin Asociaţia Hepsibah România în instituţiile oraşului Cehu Silvaniei, locuri pe care le-a îndrăgit şi le-a preţuit pentru oamenii pe care i-a găsit trecându-Ie pragul. Relaţia sa destul de strânsă cu casa de copii şi cu grădiniţa Cehu Silvaniei, îi dădea energie în a se investi fără şovăire în vieţile copiilor pe care-i iubea. De asemenea, era implicat la azilul de bătrâni unde s-a dăruit prin predicarea Cuvântului împreună cu prietenul său bun, Feri. Aproape de inima sa a fost şi lucrarea cu tinerii de la Zalău pe care-i preţuia şi dorea să le slujească prin trăire şi învăţătură, petrecând împreună seri de har în studiul Cuvântului sfânt.

în anul 2012, Dumnezeu i-a arătat-o pe cea aleasă din veşnicie pentru el, pe mine. După cea mai frumoasă prietenie, călăuzită pas cu pas de Creatorul nostru, am rostit legămintele de căsătorie în 3 august 2014 pentru a petrece împreună 2 ani, două luni şi 22 de zile de bucurie împreună cu Dumnezeul căruia i-am slujit. Suntem binecuvântaţi cu o fetiţă pe care Andrei n-a apucat să o cunoască, dar pe care a iubit-o şi a aşteptat-o cu nerăbdare. De acum, aşteptarea rămâne pe o singură parte. Soţ ce şi-a iubit soţia precum Hristos biserica, Andrei s-a jertfit pe altarul dragostei printr-o trăire curată, demnă de fiu al lui Dumnezeu - iubind, suferind, iertând, acoperind totul. O viaţă trăită spre folos veşnic. Viaţa lui Andrei nu s-a terminat. Ceea ce a rămas este doar lutul care se frânge. De abia acum el a intrat în adevărata viaţă. Şi-a dorit atât de mult să fie în prezenţa lui Dumnezeu încât Cel prea bun l-a chemat acasă cu braţele larg deschise, la momentul potrivit, hotărât din veşnicie.

Inima să ne fie îndreptată spre Dumnezeul pe care Andrei l-a slujit cu toată inima lui şi pe care abia a aşteptat să-l vadă faţă în faţă. Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.”

Surse:

Manuela Pop, soţia

Creștinul Azi

Farul Creștin

Hodoroabă Ieremia 1923 – 1997 din Pătrăuții de Jos

 

Fratele Ieremia Hodoroabă (scris și Eremia) s-a născut în ziua de  30 septembrie 1923 în localitatea Pătrăuții de Jos din Bucovina de Nord, fiind fiul lui Dumitru un neobosit pastor baptist și al Elenei.

La vârsta de 14 ani, mai precis în anul 1937 este botezat în Biserica Creștină Baptistă din Cernăuți-Roșa de fratele Andrasiuc.

În anul 1940 Uniunea Sovietică ocupă Basarabia și Bucovina, ca o consecință a Pactului Ribbentrop- Molotov. Germania a inițiat o acțiune de repatriere a cetățenilor etnici germani iar familia Hodoroabă Dumitru, cu toate că erau români, se refugiază în Germania.

Fratele Ieremia Hodoroabă este încorporat în armata germană la tancuri și trimis pe front. Se îmbolnăvește foarte grav și pe patul de spital face o promisiune Domnului: „Doamne, dacă mă scoți din iadul acesta, sunt gata să te slujesc în lucrarea Ta!” iar Dumnezeu i-a ascultat rugămintea, dându-i vindecare.

În ziua de 13 septembrie 1948 se căsătorește cu Madeleine Huckel din Alsacia în apropiere de Strasbourg, Franța. Soția i-a fost un bun ajutor în cei aproape 50 de ani de viață petrecuți împreună. Domnul le-a binecuvântat căminul cu patru copii: Teodor, Filip-Dimitrie, Sida-Doroteea și Eliane-Madeleine.

În anul 1949 tânăra familie Hodoroabă se înscrie la Seminarul Internațional Baptist de la Ruschlikon - Zurich din Elveția pe care îl absovă în anul 1953. Încă din anii studenției fratele Ieremia lucrează la o biserică din Metz, iar apoi la o biserică din Strasbourg.

În anul 1959 este chemat ca păstor la Biserica Creștină Baptistă Română din Paris, biserică înființată în anul 1923.

Fratele Ieremia Hodoroabă reușește în anul 1961 să transmită seară de seară învățături, prin intermediul emisiunii sale radio, emise prin stația Trans World Radio (TWR) din Monte Carlo, Monaco. Această emisiune era finanțată de organizația americană a baptiștilor de sud. Costul unei singure transmisii de jumătate de oră era 184 dolari. Din anul 1969  la acest program radiofonic contribuie și frații Popovici Alexa și Pitt. Alexa predica luni seara, Pitt miercuri seara, Ieremia marți iar joi era program pentru tineri. Această lucrare pe calea undelor și mai ales în timpul comunismului a avut un mare impact asupra iubitorilor de Evanghelie. Odată cu această emisiune mulți oameni s-au întors la Domnul. După anul 1990 programele s-au mutat de la Paris la Iași iar apoi s-au contopit cu programele din România - Vocea Evangheliei.

 

Acest post era foarte iubit și ascultat în fiecare seară de mulți credincioși baptiști, penticostali și chiar ortodocși. În urma emisiunilor difuzate fratele Ieremia a primit din țară 60.000 de scrisori în care frații își exprimau bucuria și mulțumirea, îi cereau Biblii și literatură creștină. Poporul Baptist a fost mângâiat sufletește în anii aceia grei, impuși de comunism. Fratele Ieremia a fost aproape de suferințele poporului Român, i-a legat rănile prin balsamul programelor transmise pe calea undelor. Fratele Ioan Bunaciu scrie un articol în revista „Farul Creștin” în anul 1999 articolul „Păstorul Ieremia Hodoroabă Omul care a stat în spărtură” și a continuat „și ne-a ajutat în vremuri grele”.  Fratele Alexa Pobovici scrie și dânsul: „Într-adevăr, păstorul baptist Ieremia Hodoroabă a făcut una din cele mai necesare și mai bine venite lucrări pentru credincioșii baptiști”.

Fratele Ieremia Hodoroabă transmițind doar programe din biserici, poezii, cântări, predici sau studii și nefăcând comentarii împotriva comunismului, avea trecere la ambasada Română din Paris și avea libertatea să vină în Țară și să facă înregistrări prin biserici ca să fie date pe post.

Fratele Ieremia Hodoroabă a înființat la Paris editura „Glasul Îndrumătorului Creștin” sponsorizată de Convenția Baptistă de Sud. A trimis Biblii prin poștă, între anii 1961 – 1967, 8.004 de Biblii dintre care 1.004 au fost returnate. Fratele ia legătura cu ambasada care mai departe îl sfătuiește să contacteze autoritățile de la București; primește permisiune de a pleca la București și este primit la Departamentul de Stat pentru Culte în audiență la domnul Dogaru care îi dă o aprobare verbală.

A scris mai multe cărți printre care: „Neemia paharnicul de Susa”; a editat o carte de cântări pe note „Cântările Evangheliei” și a tradus peste 30 de lucrări pe care le tipărea și le trimitea gratuit în România, unde era o mare foame spirituală.

Dacă cineva avea nevoie de Biblie putea să o facă foarte simplu, trebuia doar să-i trimită o vedere din România iar fratele știa că trebuie să trimită o Biblie și o făcea cu mare plăcere.  Fratele Samoil Saviuc mărturisește că în decizia sa de a se întoarce la Domnul, a contribuit mult momentul în care a primit o Biblie trimisă prin poștă de fratele Ieremia în anul 1966.

În anul 1992 fratele Ieremia Hodoroabă iese la pensie iar în 1993 se stabilește în localitatea Strasbourg, unde și-a petrecut restul vieții sale pământești.

Pleacă dintre noi de pe acest pământ unde fratele Ieremia a avut parte de multă suferință, în ziua de 7 noiembrie 1997,  la Domnul, care i-a fost credincios și l-a scăpat de multe ori din ghearele morții.

La înmormântarea fratelui Ieremia Hodoroabă au participat frați păstori români, germani, francezi și de alte naționalități. Pe lângă pastori și cei prezenți din public erau de mai multe naționalități, personalități sau oameni simpli, care au apreciat pozitiv întreaga activitate a fratelui. Mulți alții au trimis din întreaga lume telegrame prin care au evocat omul dar și personalitatea fratelui păstor Ieremia Hodoroabă.

Surse:

Alexa Popovici

Camelia Siminescu

Ilie Pop

Ioan Bunaciu

Mihai Gongola

Creștinul Azi

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Hodoroabă Dumitru 1892 – 1971 din Păltinoasa

 

Fratele Hodoroabă Dumitru s-a născut în ziua de 15 mai 1892 în localitatea Păltinoasa, județul Câmpulung. Părinții se numeau Pavel, de religie ortodoxă, iar mama Maria, de religie baptistă, amândoi fiind de naționalitate română.

Face 6 clase primare, iar mai târziu face două cursuri biblice.

În anul 1914 este încorporat de cercul de recrutare Cernăuți, la Regimentul 22 Austriac și dus să lucreze la fabrica de vagoane din Budapesta.

În ziua de 23 august 1915 este botezat la Biserica Creștină Baptistă Germană din Budapesta de pastorul Schefler. Spre sfârșitul războiului ajunge la Buteni, județul Arad, unde se cunoaște cu fratele Teodor Sida care îl învață din Cuvântul Domnului, să cunoască mai bine lucrarea Domnului.

În anul 1918 fratele Dumitru Hodoroabă se întoarce acasă la Pătrăuți. Aici începe să lucreze cu dragoste și râvnă, făcând cu cinste lucrarea de evanghelist.

În ziua de 17 mai 1920 se căsătorește în localitatea Storojineț  din județul Storojineț, cu Elena, născută Ciupei. Domnul le-a dat 6 copii, 3 băieți și 3 fete: Lidia, născută în ziua de 1 februarie 1922 în Pătrăuții de Jos, Eremia – 30 septembrie 1923 în Pătrăuții de Jos, Ioan, 3 februarie 1927 în Pătrăuții de Jos, Elisabeta – 15 mai 1931 în Cernăuți, Iacob – 9 iulie 1933 în Cernăuți și Petru – 6 aprilie 1941 în Cernăuți.

În ziua de 1 martie 1922 fratele Dumitru Hodoroabă este ordinat în Biserica Creștină Baptistă din Pătrăuți. Comisia a fost compusă din următorii frați: Constantin Adorean,  Atanasie Pascu și Radu Tașcă.

În ziua de 6 august 1926 oficiază un botez la Pătrăuții de Jos cu 22 de persoane.

În anul 1927 se mută din Pătrăuții de Jos,  la Cernăuți, unde își cumpără o grădină pe care zidește o casă. În casă a pregătit o sală unde s-a înființat Biserica Baptistă din Cernăuți.

După cel de-al doilea Război Mondial se refugiază în zona Aradului, unde slujește cu credincioșie și devotament.

Fratele Dumitru Hodoroabă a fost un lucrător devotat, în viața sa întotdeauna avea prioritate lucrarea Domnului.

Slujitorul Domnului Dumitru Hodoroabă este chemat acasă la Stăpânul său în ziua de 22 februarie 1971.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Îndrumătorul Creștin Baptist