Fratele George Olaru s-a născut în ziua de 27
iulie 1895 în localitatea Agrișu Mare, județul Arad. Părinții se numeau George
și Sofia.
Din copilărie a fost un om religios, îi
plăcea foarte mult să meargă la biserică în fiecare duminică, să asculte
slujba. Îi plăcea să se roage.
Este încorporat la 15 mai 1915 în armata
austro-ungară la Regimentul 2 Vânători din Jula Ungaria. După șase săptămâni de
instrucție este trimis pe front și cade prizonier. Prizonierii merg pe jos de
la Tarriopol, Polonia, până la Kiev, Ucraina, în timp de cinci săptămâni. Ajuns
în Rusia este repartizat la tăiat lemne pentru calea ferată, munca fiind foarte
grea, fratele George fiind o fire mai deschisă, aducea voioșie în grupul de
prizonieri. În anul 1917 se îmbolnăvește și medicul lagărului îi dă repaus. În spital
găsește un Nou Testament al unui frate baptist din Aldești care era prizonier,
pe care îl citește. Viața i se schimbă și la cei 22 de ani este inundat de
dragostea mare a lui Dumnezeu, lucru văzut de camarazii săi, unii au ascultat,
alții l-au batjocorit, iar într-o zi a fost închis toată ziua într-un grajd cu
cai. Prin multe încercări ajunge să își predea viața în mâna Domnului Isus și
este botezat în condiții aspre de frig, dar inima îi ardea pentru Domnul. Acest
lucru s-a întâmplat în anul 1919 în Siberia.
În anul 1922 părăsește Rusia, întorcându-se
acasă, iar în anul 1923 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București
pe care îl absolvă în 1927.
În ziua de 14
august 1927 fratele George este ordinat în Biserica Creștină Baptistă din Agriș,
județul Arad. Comisia de ordinare era compusă din următorii frați: Ioan
Socaciu, Ioan Ungureanu, Mitru Vanc și Simion Olar. A slujit în cercul Șiria, având un total de
18 biserici baptiste la care trebuia lună de lună să le viziteze, să predice,
să dea Cina și să își facă lucrarea de păstor în mijlocul turmei sale.
Fratele a făcut parte din Comitetul Comunității
Baptiste Arad.
În ziua de 28 noiembrie 1928 participă la
deschiderea Casei de Rugăciune din Șepreuș, județul Arad, la care au luat parte mulți
lucrători și oameni veniți din localitățile din jur. În ziua de de 25 martie
1936 participă în Șiria la o mare serbare de tineret. În anul 1947 mai
participă la diferite programe speciale, fiind numit fratele bătrân Olaru.
În anul 1931 se căsătorește cu Florița, din comuna natală și
Domnul le dă trei copii, doi băieți și o fată: Ioan, născut în 1932, Gheorghe,
1934 și Florica 1932.
În anul 1949 din cauza unor probleme de familie se retrage din
lucrarea pastorală. Fiind singur, în anul 1963 se stabilește la fiica dumnealui
de la Arad.
Fratele George Olaru,
pe când era student la Seminar, fost preocupat și să scrie în revistele baptiste
din acea vreme. Pe lângă unele articole, fratele publică și poezii. În anul
1927 scrie un articol: „Lupta împotriva limbei”.
O viaţă de dăruire, pasiune pentru rugăciune şi
cercetare a Sfintelor Scripturi, îi aduc păstorului George Olaru experienţe
spirituale binecuvântate cu Domnul său, pe care L-a slujit cu credincioşie.
Fratele George Olarul în anul 1976 este chemat de Stăpânul său în
veșnicie, ca să locuiască pentru eternitate în casa pregătită de Mântuitorul
său care și-a dat viața pentru păcatele omenirii.
Surse:
Alexa Popovici
Livius Ban
Farul Mântuirii
Glasul Tineretulu
Baptist
Pacea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu