Este un articol scris de fratele Ioan
Ungureanu și publicat în revista Farul Mântuirii, cu ocazia
semicentenarului din 1929. Fratele Ioan Ungureanu a fost secretar general al
Uniunii Baptiste din România în perioada 1928–1935.
Acest articol ne dă multă bătaie de cap,
deoarece nu dispunem de suficiente date documentare pentru a merge atât de mult
în urmă cu privire la primirea credinței baptiste de către români. Îl publicăm
așa cum a fost scris, iar noi continuăm cercetările pentru a descoperi pe ce
documente și-au întemeiat autorii afirmațiile și cum au stabilit acest an.
Acum 50 de ani, câţiva oameni simpli
cu temere de Dumnezeu înzestrați cu înțelepciune de sus, ajungând la mântuirea
în Christos cel crucificat în doriaţa după libertatea sufletească propovăduită
de Isus Nazarineanul al cărui suflu a inceput să printră în inimile lor, s-au
hotărât să ia lupta pentru descătuşarea poporului Român de sub robia păcatului
şi să vorbească tuturor libertate şi frăţietate.
Acei bărbați luminaţi şi cu adevărată
dragoste față de aproapele, au pornit război crâncen, în care au avut parte de multe
amărăciuni trupești avînd de luptat cu armata organizată a diavolului, compusă
din bărbați și femei stăpâniţi de diferite patimi.
Dar încredințânduse în făgăduinţaGalileianului,
au pornit la luptă şi în lupta lor s-a dovedit că în adevăr: Lucrul acesta nu
se va face nici prin putere, nici prin tărie ci prin Duhul Meu, — zice Domuiul
oşlirilor (Zah. 4: 6) Prin Duhul Domnului ei au fost şi sunt mai mult ca
birultori”
Prăzuuirea celor 50 de ani de
luptă grea, este un moment de o măreață sărbătoare pentru toţi creştinii
botezaţi cu botezul Nou-Testamental, numiți baptişti. Biserica baptistă
sărbătoceşte astăzi cincizeci de ani de luptă în care timp a adus mult bine
neamului omenesc şi îndeosebi neamului românesc. Prin virtuțile înaintaşilor
noştri, cari deşi fără multă carte, dar plini de Duhul Sfânt, s'au câştigat zeci
de mii de sutlete pentru Christos, cari toți se bucură în sufletele lor şi
preamăresc jertia de abnegaţie acelora cari cu riscul vieţii au propovăduit
mântuirea în Christos, chemând sulletele afară din lumea tradiţiilor şi a
superstițiilor.
Invățăturile bisericei baptiste, sunt pur
Biblice, căci unica carte insuflstă „de Dumnezeu este aceasta.
Cei cari au îaceput lucrul Evangheliei în
poporul nostru, au avut multe de suierit din partea celor necredincioşi.
Aruncând o privire înapoi la
drumul parcurs de înaintaşii noştri, vom constata că în adevăr ei au străbătut
„un drum plin de spini şi bruşi (bulgăr de pământ); drum foarte primejdios şi
greu, dar pe care la străbătut Căpetenia lor, Isus Christos.
Împărăţia lui Dumnezeu, Isus a sămănat-o cu
grăuntele de muştar, (Mateiu; 13: 13-32.), şi slavă să fie Numelui Lui, că acel
grăunte de muştar sămănat în poporul român a crescut și astăzi numără peste
40.000 membri, prin botez.
Predicarea cuvântului Evangheliei
în sensul primit de noi Baptiştii, a pătruns pe pământul românesc, conform
documentelor istorice de cari dispunem, încă de pela 1856. Predcarea nu s-a
făcut însă cu scop de desnaţionalizare a neamului nostru, care în parte era
subjugat politiceşte de străini, căci conform acelorașă date istorice primul
baptist care a păşit pe pământul României, un străin de meserie tâmplar, tocmai
între străinii din inima țărilor Româneşti, Bucureştiul, a început propovăduirea
credinței în Christos, cu ritul baptist,
Acelaş lucru mai târziu însă sa petrecut şi în
Transilvania prin județele Arad, Bihor şi Sălaj. Si Intre români, baptismul a
pătruns în anul 1879, acum 50 de ani când s-a reuşit să se formeze în câteva
localităţi din Bihor, primele nuclee de credincioşi, datorită misionărei făcute
de aprigul pioner al Evangheliei, Mihail Cornea.
Unul dintre cei dintâi predicatori baptişti
români a fost Mihai Brumar, botezat în 1890 (căzut pe câmpul de luptă în
războiul mondial), de meserie: pantotar. Acest bărbat credincios din modesta
lui ocupaţiune, a reuşit să-şi creeze un mic capital, din care a cumpărat
puţine litere de tipar, cu ajutorul cărora a editat o foaie religioasă în limba
zomână.
Ceeace ne-a rămas din lucrările acestui frate
este preţioasa carte: „Cântările Evangheliei “ redactată împreună cu
nedespărţitul său tovarăş de lucru fr. Vasile Berbecar, care şi astăzi este
printre noi.
Nu mult timp a trecut, până când între
baptişti s'au numărat şi câţi-va întelectuali, dintre cari amintim pe tânărul
student Ghiorge Şimonca, care a editat prima carte de cântări religioasă în
limba română „Cântările Evengheliei” şi pe dascălul Gheorghe Slăv, dela care
ne-a rămas preţioasa lucrare „Evanghelia şi Focul“ şi alte câteva.
Tot atunci s'au ridicat şi dintre
ţăranii noştri bărbaţi, cari în simplitatea lor, au început să lucreze pentru
trezirea poporului la lumina Evangheliei. Între cei mai însemnați amintim pe
Gheorghe Florian, (decedat), Ioan Țirban, Teodor Todinca, Iie Mariş, Clepea
Teodor, (decedat), Gheorghe Crişan, Clepea Gheorghe, Jurcoane Petrică, Ignea
Şteţan. În primii 30 de ani de activitate misionară, a acestor luptători pentru
credinţa cea adevărată, 9.000 de români au trecut la baptism.
O astfel de recoltă misionară, este de admirat
atunci când tinem seamă de greutăţile peste cari au trebuit să treacă aceşti
înaintaşi ai noştri. Lor le lipseau mijloacele de deplasare, cari ne stau
nouăastăzi la dispoziţie ca trenuri, autobuse etc. etc., aşacă erau nevoiţi să facă
apostoliceşte zeci şi sute de kilometri prin munți şi văi, de multe ori
zarobiţi de foame şi sete, pentru a şi îndeplini înalta lor chemare.
O altă greutate cu care aveau de
a se lupta, era analfabetismul, temelia fanatismului. Şi când ne gândim că ei
înşişi aveau puţină carte, trebue să recunoaştem că din acest punct de vedere
era dublă greutatea.
Dar ce să mai spunem de cea de a
treia şi cea mai mare dintre greutăţile misionării lor, persecuțiile? Cei din
Transilvania erau persecutați pe de o parte de autorităţile maghiare, cari
vedeau în ei un pericol pentru stat, iar pe de altă parte de însăşi
concetăţenii lor, in frunte cu preoțimea catolică şi ortodoxă.
Aceleaşi persecuţii ba chiar câte odată mai
întocate şi-au urmat cursul lor şi până în ziua de astăzi, deşi cultul baptist
este recunoscut încă din anul 1905.
Dar persecuțiile în loc să ne
abată din drumul nosiru mai degrabă ne oțelesc sufletele şi ne dau putere de
izbândă.
"După 50 de ani de grele
încercări, baptismul în scumpa noastră ţară, este organizat într'o singură
Uniune cu mai multe Comunităţi, care a
luat fiinţă încă din anul 1919 sub conducerea fratelui Constantin Adorian, care
vesteşte Evanghelia de 2 decenii printre români.
Pentru executarea planului de lucru,
menit să dea o bună direcţie suifletului omenesc privit din toate punctele de
vedere ale manilestărilor lui, Uniunea Bisericilor Baptiste are organizaţia
tineretului, cu scopul educării lui religioasă şi artistică.
Pentru educaţia artistică are organizaţia
corurilor vocale şi instrumentale, pentru iar pentru educaţia religioasă o organizație
a Şcoalelor Duminicale. Afară gându de aceasta mai are organizaţia femeilor cu
scopuri filantropice.
Tineretul studios baptist este şi el organizat
într'o asociaţie.
Pentru toate aceste înfăptuite în
decurs de 50 de ani, Domnului Dumnezeului nostru să-i fie toată cinstea şi
onoarea în secolii secolilor Amin! Iar noi, urmând pilda de abnegaţie a
înaintaşilor noştri, să păşim înainte!
IOAN
UNGUREANU 1928-1935
- este secretar general al Uniunii Baptiste din România.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu