„Ziua de 22
Martie (1926) a fost o zi de mare tristețe în Seleuș (jud. Arad), când a
trebuit să ducem la mormânt pe cel mai activ membru al acestei biserici. De douăzeci de ani
fratele Gheorghe Medrea a condus cu mare zel, corul acestei biserici, care a
fost înființat de el; dar nu numai la cor, ci și la Școala de Duminică, era un învățător
neobosit al copiilor. El a mai fost și conducătorul Societății tineretului și
al muzicii, înființată tot de el.
Cu o
săptămână mai înainte, adică la 14 martie, a stat mai mult ca de obicei seara
la tineret, și a făcut bucurie tuturor, cari erau în societate. Când și-a
încheiat cuvântarea, s-a dat jos de la amvon și și-a luat rămas bun de la toți,
cerându-și totodată și iertare, ca și când ar fi simțit, că nu are să mai vină
în acest loc să le mai spună un cuvânt de îmbărbătare. De la adunare s-a dus
acasă și s-a culcat în pat, din care nu s-a mai sculat.
La înmormântare
au fost mulți seleușeni de vază, care și-au arătat stima întreaga comună. Lui i-a cântat muzica formată
de el, pentru prima dată în public, i-a cântat și corul instruit tot de el. La
înmormântare au participat și frații din
comunele învecinate, cari au venit să dea ultimul salut de despărțire, celui ce
se cheama Gheorghe Medrea.
Fr. V.
Berbecar din Arad a mângâiat poporul și
rudeniile cu cuvântul lui Dumnezeu de la 2 Timotei 4, 7, 8; și Isaia 55, 8, 9.
Aici au mai vorbit frații S. Olariu și N. Domșa.
Moartea
acestui bărbat al credinței a lăsat un mare gol în rândurile noastre, care cu
greu va putea fi înlocuit. În urma lui a rămas soția suferindă cu patru copii.
Dumnezeu să-i mângâie în întristarea lor.”
Preluat din
revista Farul Mântuirei 1926
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu