luni, 21 noiembrie 2016

Sunt baptist, sectar îmi zice




Călătorind și vorbind cu oamenii necunoscuți, ajungem cu vorbirea la biserică, Biblie, religie și sunt pus în situație să spun: „eu nu sunt ortodox”, următoarea replică vine instantaneu de la iterlocutor: „ce sectă sunteți?”
Dacă ascultăm înțelepciunea românească, pricepem un principiu enunțat în poezia noastră populară:  Oltean sunt, oltean îmi zice, oltean sunt oriunde m-oi duce.” Nu că sunt oltean, dar ei au prins mai bine ideea de care mă folosesc in mesajul meu.
Eu sunt Baptist, dar sectar îmi zice oriunde aș merge în țărișoara mea. Nu mă supără, nu mă încântă, nu îmi dă aripi, nici nu mi le taie, ci le accept cum au făcut înaintașii mei baptiști de la așezarea lor pe aceste meleaguri străbune.
Istoricul și profesorul  Dimitrie G. Boroianu (1865-1951) scrie în Istoria Bisericii Creștine de la începutul ei și până în zilele noastre, 1893, următoarea constatare: „În România trebuie a recunoaște că reformatorii n-au putut să găsească terenul folositor pentru propagarea învățăturilor lor, din două motive:
1. situația bisericii era cu totul alta decât în apus.
2. Poporul românesc, din firea sa cu totul indiferenă pentru alte religiuni și confesiuni.”  De la pagina 424-427  se specifică că nu numai de reforma lui Luther este vorba, ci și de anabaptiști, baptiști, puritani, husiți și alte secte la care le face și un mic istoric.
Nu aș fi scris dacă lîngă cuvântul sectari nu s-ar fi pus și unele adjective care mă face să simt că nu este vorba doar de cunoaștere ci de patimă.  Dacă mai marii poporului vorbesc așa, cum să vorbească cei învățați de dânșii, decât tot așa?
Mai jos redau câteva citate din mai marii noștri, spre exemplificare:
Baptiștii sunt sectă, cum spun revistele bisericești,  exemplu Biserica și Școala din 1886, iar în 1900 suntem numiți nenorociți de pocăiți, în 1907 suntem baptiști lepădați de lege și de neam.
În foaia bisericească „Biserica și Școala” din 1903 scrie: „Eu nu mă împac cu aceste păreri, deoarece eu consider secta aceasta de un morb contagios, care cearcă a infecta corpul bisericei noastre, și tăinuind infecțiunea tăinuim răul care, apoi poate lua dimensiuni tot mai mari..”
Aceeași foaie în  1910 scrie: „În trupul bisericii noastre românești, până spre finea veacului trecut, nu s-au ivit baccilii distrugători ai sectarismului.. acest simtom al sectarilor, numiți rătăciți.”
Revista „Albina” din 1910 redă discursul Mitropolitului Moldovei cu ocazia discuțiilor din Senat asupra legii soldelor ofițerilor din armată. Iată ce spune: „Am avut ocazia acum câțiva ani, când eram episcope la Dunărea de Jos, să atrag atenția guvernului asupra acestei primejdioase secte..”
Monitorul Oficial al României din 1914 redă ședința de primăvară a Consistoriului Superior Bisericesc,  preotul econom Nazarie întreabă: „ce este de făcut  ca să poată stârpi aceste secte vătămătoare.
Nicolae Iorga în februarie 1930 face o vizită în America și vizitează printre alte obiective și biserici baptiste din Cleveland, Detroit, Los Angeles,  are o frumoasă impresie despre membrii bisericii care sunt plini de viață, pastori școliți, biserici frumoase, susține că sunt a treia biserică română după cea ortodoxă și unită și sunt foarte mulți credincioși. În tot ce am citit nu am găsit că Nicolae Iorga să numească pe baptiști sectari.
În 1939 marele prelat și cărturar Gala Galaction la traducerea Bibliei nu se poate abține să nu-și arate ura față de alți creștini care nu cred ca dumnealui și în prefață scrie: „Poporul românesc, închinându-se de la începutul veacului al XVIII-le în două biserici, a trăit mai departe o viață bisericească nebântuită de tulburări iscate din pricina credinței, cinstind aceeași Sfântă Scriptură, și nemolipsit de propaganda sectelor protestante și neoprotestante”. Dar mai continuă folosind aceeastă inscripție dragă dumnealui, dar izvorâtă dintr-o ură nestăvilită.
Mircea Păcurariu în anul 1978, prof. de teologie la Sibiu, scrie Istoria Bisericii Ortodoxe Române, la pag. 319 face următoarea concluzie: „Viața bisericească a credincioșilor ortodocși români.. s-a desfășurat în condiții destul de grele, având de luptat cu încercările prozelite ale altor confesiuni”. La pag. 362 scrie despre episcopul Melchisedec  (1823-1892) că a scris o carte, Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul (1890).
Mai vorbește dumnealui cât de greu a dus-o biserica dea lungul istoriei, dar a biruit. Mulțumim Domnului că nu a avut putere să biruiască și asupra poporului baptist care s-a născut în sânul ei. O mai apăsătoare durere o are autorul când ajunge la anul 1928, când parlamentul țării a votat Legea generală a cultelor, chiar dacă clerul ortodox s-a împotrivit vehement, care arăta favoare și pentru  alte culte. Printre acesta era și cultul baptist.  Încheie frumos la pag. 430: biserica noastră întreține relații frățești cu celelalte culte din țara noastră. Doamne, de era așa de la început „frăție”, dar nu a fost  nicicând, scrie domnul Mircea, nu a fost frăție, doar că frăția asta a fost impusă.
Mircea Eliade în Istoria credințelor și ideilor religioase la pag 257, vol. 3,  spune că „Conrad Grebel este întemeietorul mișcării anabaptiste. Mai spune că anabaptiștii se răspândeau pe scară largă în Elveția, în ciuda persecuțiilor”. Nu am găsit să folosească cuvântul sectă pentru baptiști.
Victor Kernbach în cartea lui Dicționar de mitologie general, îi numește pe anabaptiști sectă creștină îtemeiată în Elveția de A. Carlstadt în 1519, influențat de Tomas Muntzer. La început refuzau să poarte armele. Înainte de războiul țărănesc din Germania, devin curentul cel mai democratic din întreaga reformă.
Despre baptiști spune: cult creștin reformat, debutînd ca sectă care a devenit cea mai amplă dintre toate sectele desprinse din creștinism. 

Nu putem să nu observăm că biserica ortodoxă dezinforma și în vremea comunistă spunând  printere alte dezinformări și pe aceasta că  John Bunyan  este anglican. Îndrumări misionare pag 28 tipărită 1986.

Frați baptiști, să nu fim triști că ne numesc  sectari, dar suntem ai Domnului și asta nu se poate compara cu nimic altceva.

Mircea cel Bătrân îi sunea baiazidului arogant: „Bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i război” sau cum spunea fratele  Richard Wurmbrand, acesta sunt nestemate, flori din grădina biruinței. O cântare spune asa de frumos:

1. Nu mai fi trist, o, suflete dragă,
Şi nu-ţi mai face inimă rea,
/: Căci se va sfârşi totul degrabă,
Te iubeşte Isus, nu uita ! :/
Se observă un lucru neobișnuit. Revista Institutului Social Banat-Crișana din 1941 într-un articol intitulat: „În valea Dunării de Dr. C. Grofșorean”  își exprimă parcă nedumerirea cu ce se întâmplă în societatea înaltă. „Dealminteri avem impresia că, propaganda sectară și-a întins tentaculele și pe teritoriul României, strecurându-se forțe oculte până la autoritâțile publice. Altfel, nu ne-am putea explica faptul relatat de către Păr. Protp. Oravița nu din Moldova-Nouă, că la șosele ca picheri, cât și la Prefectură, Pretură, Percepție și la Direcțiunea Silvică din Lugoj se angajează, cu predilecție, baptiști ca servitori, ori oameni de  diferite  servicii”, probabil pentru liniștea dumnealui, a luat mai multe interviuri de la oameni simpli din care redau unul: „Baptiștii sunt oameni răi și s-au făcut sectari, ca să nu mai facă rele.” Mie,  sincer să vă spun, îmi place expresia.
O soluție a rfi totuși încă din 1911, dar nu a prins încă printre noi. Revista general a învățământului din 191,1 întrun-un articol scris de Elena Apostolescu „Cum să ne interesăm de ideile altora”,  spune: „Ideile unui om sunt bunul său  cel mai aproape. Credințele religioase, părțile filozofice, sociale, politice, științifice sunt hrana zilnică a spiritelor noastre. ..O lume întreagă am văzut urând pe semenii lor din pricina ideilor ce posed. Aceștia sunt sectari și fanatici. Tot omul care nu e de secta lor, este un imbecil sau un om rău… Progresul țării are nevoie de gândire. Să practicăm dar liberal și cinstitul schimb de idei.”
Poate ne uităm peste graniță până în îndepărtata Rusie, la Petersburg în 1883.
 România Liberă 1883  are următorul anunț: „În postul paștilor se va ține în Petersburg  o mare disputațiune religioasă între rușii  ortodocși, între cei de credință veche și sectari. Fiecare parte va fi reprezentată prin bărbații săi cei mai distinși… Această dispută însemnează încetarea persecuțiilor religioase în Rusia. Lupta între diferitele religii se va face pe viitor numai prin mijlocirea cuvântului.
Am vrea ca după 133 de ani de la inițiativa salutară a rușilor, noi azi să folosim Biblia ca armă de apărare și argumentare a credinței noastre, a tuturor.
Cuvântul Domnului ne spune:
16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17. pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
(2 Timotei 3:16-17, VDCC)
8. Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.
(Iosua 1:8, VDCC)




Un comentariu: