20 Noiembrie: 160 de ani de mărturie baptistă în România
Anul acesta se împlinesc 160 de ani de mărturie baptistă în România. Momentul acesta ne îndeamnă la recunoștință la adresa lui Dumnezeu, la reflecție asupra identității noastre confesionale și la înnoirea responsabilităţii de a duce mai departe mărturia credinței biblice.Baptiștii sunt prima confesiune evanghelică care și-a făcut simțită prezența în spațiul geografic românesc. Mărturia baptistă modernă a fost precedată de cea a anabaptiștilor din secolele anterioare. Prigoniți și hăituiți în țările lor de baștină, anabaptiștii germani și moravieni au poposit pe plaiurile noastre şi au format comunități înfloritoare. În urma dictatelor imperiale și a politicilor represive, au plecat spre Ucraina sau sudul Rusiei în căutarea unui loc mai propice exercitării credinței lor. Dumnezeu a binecuvântat mărturia lor, plătită adesea cu sânge, cu o sămânță de urmași care să le ducă solia mai departe.
În urmă cu 160 de ani, doi germani baptiști – Carol și soția sa Augusta Scharschmidt, s-au stabilit în București. În vremea aceea, ținuturile române erau un magnet pentru meșteșugarii veniți din alte părți ale bătrânului continent în căutarea unui loc de muncă. Din acest motiv, în București exista o comunitate germană destul de semnificativă. Carol și Augusta erau membri ai Bisericii Baptiste Germane din Budapesta. Ei fuseseră botezați, unul de vestitul predicator Johann Oncken, iar celălalt de pastorul Georg Lehman din Berlin. Pe lângă uneltele specifice meseriei lor (Carol era dulgher), soții Scharschmidt au adus cu ei focul sacru al vestirii Evangheliei lui Cristos. Dumnezeu le-a deschis uși, ca și cuplului misionar de altădată – Aquila și Priscila, și în curând s-a înfiinţat prima biserică baptistă germană în București (1859). Această biserică şi-a extins mărturia și în mijlocul românilor prin convertirea lui Constantin Adorian (1882-1954), unul din pionierii lucrării baptiste din București și România antebelică.
După 160 de ani de greutăţi, încercări şi binecuvântări, ne aflăm la un moment aniversar. Cu acest prilej, invităm pe toți credincioşii baptiști din țara românească și pe cei din diaspora să ne unim în rugăciune în data de 20 noiembrie 2016. Vă invităm:
Să mulţumim Domnului:
- pentru lucrarea înaintașilor noștri care au fost credincioși lui Cristos în generația lor și au transmis o moștenire curată generațiilor ulterioare;
- pentru credincioșia cu care Dumnezeu Și-a purtat poporul Său în această perioadă;
- pentru libertatea religioasă de care se bucură credincioșii baptiști din țara noastră.
- falimentul de a trăi în mod continuu la înălțimea chemării noastre ca preoți ai Noului Legământ
- greşeala de a nu fi apreciat și folosit îndeajuns darul și oportunitățile libertății religioase în răspândirea Evangheliei la cât mai mulți semeni ai noștri
- dorinţa noastră pentru sfinţire, slujire şi implicarea în salvarea altora.
- să binecuvânteze mișcarea baptistă cu integritate și putere în mărturie;
- să binecuvânteze fiecare biserică locală (de la orașe și sate) cu creștere numerică și spirituală;
- să binecuvânteze fiecare familie cu trăire conformă Cuvântului lui Dumnezeu;
- să binecuvânteze slujitorii bisericilor Sale cu credincioșie în lucrarea încredințată;
- să scoată mulţi alți slujitorii la secerișul Său.
Domnul Isus Cristos, Capul Bisericii este viu şi atotputernic! Să Îl cunoaştem mai bine, să Îl iubim mai mult şi să Îl imităm mai exact. În Numele Lui şi cu Puterea Lui putem visa la un viitor glorios!
Informaţii suplimentare
Dincolo de Carpați, în Transilvania, mărturia baptistă avea să fie adusă prin intermediul credincioșilor baptiști maghiari. Janos Rotmayer, Antal Novak, sunt nume de referință în istoria mișcării baptiste din Ardeal. Oamenii aceștia, colportori de biblii ai Societății Biblice Britanice, au mărturisit Evanghelia în jurul Clujului și al Salontei, pe meleagurile bihorene. La Salonta, lucrarea baptistă avea să ia o amploare deosebită, iar în 1874 avea să se înființeze prima biserică baptistă din Transilvania. Lucrarea avea să ia avânt în multe localități din Bihor. Nume legendare în etosul Baptist românesc, ca Mihai Kornya, vor fi cunoscute prin zelul lor evanghelistic și misionar extraordinar printre maghiari, dar și printre români. Acești oameni simpli, fără o pregătire teologică formală, dar buni cunoscători ai Scripturii și plini de puterea Duhului lui Dumnezeu, aveau să pună temeliile unui edificiu frumos care se va numi mișcarea baptistă din România. Curând, flacăra Evangheliei va fi dusă de oameni ai lui Dumnezeu pe Valea Crișului Alb, Crișului Negru, în părțile Aradului, în Banat, Bucovina și în alte zone din Transilvania.
Marea Unire din 1918 avea să aducă împreună cele două ramuri ale mișcării baptiste din România: cea din Transilvania și cea din Țara Românească. Baptiștii vor intra de acum încolo într-o nouă perioadă a dezvoltării lor denominaționale și instituționale. În 1919 va fi înființată Uniunea Baptistă din România, în 1921 va fi înființat Seminarul Baptist din București, iar în 1927 va fi formulată prima Mărturisire de Credință a baptiștilor din țara noastră. A urmat perioadă interbelică – o perioadă de avânt în ce privește lucrarea misionară și de plantare de biserici, organizare eclesială, literatură teologică și devoțională, imnologie, presă baptistă. A fost însă și o perioadă de intensă persecuție din partea regimurilor vremelnice ostile spiritului evanghelic. Providența divină și demersurile fraților baptiști englezi și americani ce au pledat pentru libertate religioasă, au ușurat soarta credincioșilor baptiști într-o oarecare măsură. Totul a durat puțin însă, deoarece baptiștii aveau să fie loviți din plin de prigoana antonesciană cu biserici închise, păstori și lucrători arestați și un climat general de teroare. Zorile libertății aveau să apară pentru o scurtă perioadă, după 23 August 1944, ca apoi, țara noastră să se cufunde în lunga noapte comunistă. Anii dictaturii comuniste au fost ani de grea încercare pentru baptiștii din țara noastră. Considerați inamici ai regimului, trădători de țară și vânduți imperialismului apusean, credincioșii baptiști au fost supuși la tot felul de șicanări și acțiuni represive, însă în ciuda acestor acțiuni, mișcarea baptistă avea nu numai să reziste cu brio încercărilor, ci să propășească numeric și spiritual, sfidând orice previziuni omenești. Flacăra trezirii spirituale, aprinsă în jurul anilor ’70, avea să cuprindă o mare parte din bisericile baptiste, iar numărul convertiților să crească vertiginos, făcând baptiștii din România să devină una din cele mai reprezentative uniuni baptiste din Europa.
Revoluția din 1989, precum și libertatea religioasă fără precedent, de care baptiștii din România se bucură de atunci încoace, reprezintă pentru ei o binecuvântare, dar și o imensă provocare. Este o evidentă binecuvântare în ce privește oportunitățile unice de vestire a Evangheliei – la radio, televiziune, în case de cultură, pe stadioane, etc. Niciodată în istoria lor, baptiștii nu s-au bucurat de atât de mult timp neîntrerupt de libertate. De cealaltă parte sunt provocările … Să ne ajute Domnul să folosim oportunităţile şi să învingem ispitele….
http://revistacrestinulazi.ro/2016/11/20-noiembrie-160-de-ani-de-marturie-baptista-in-romania/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu