Baptiștii români prezenți la primul Congres European, 1908

În anul 1913 s-a ținut la Stockholm,  cel de –al doilea Congres Baptist European, la data de 21 Iulie, anul 1913.

       La acest congres cuvântul de început l-a avut Dr. John Clifford care a amintit de primul congres de la Berlin din 1908, la care au participat și baptiștii români. Face un scurt istoric și arată ce s-a propus și cam unde s-a ajuns. Prezintă și o viziune asupra Europei care se împlinește în timp.

Mesajul Dr. Clifford  este redat în mai multe articole scrise de „Baptist and Reflector”, iar eu am spicuit pentru cei interesați următorul rezumat.

Noul Testament a creştinismului în Europa

Discursul de începere al Doctorului John Clifford, în Stockholm, la cel de –al doilea Congres Baptist European, la data de 21 Iulie, anul 1913.

„Vă salut în numele Domnului Isus Cristos, Salvatorul şi Regele nostru, rugându-mă ca harul, mila, pacea şi bunăstarea să se reverse asupra voastră de la Dumnezeu, Tatăl în şi prin acest congres. Ne-am întrunit ca şi secţiunea europeană a Alianţei Mondiale Baptiste, care a luat fiinţă la Londra în anul 1905; ne-am adunat pentru cea de-a doua mare festivitate anul trecut în Philadelphia. Aceasta este cea de-a doua serie de întruniri, întâlniri a reprezentanţilor şi a delegaţilor bisericilor Baptiste din Europa în rugăciune şi părtăşie, pentru discutare şi mărturisire, de mulţumire pentru multele binecuvântări ale Domnului; de asemenea pentru a desăvârşi şi a continua lucrarea voii Lui sfinte şi extinderea regatului Său, care este unul al dreptăţii, al păcii şi al bucuriei.

Congresul de la Berlin

Prima noastră adunare a avut loc în Berlin, în anul 1908, iar acei care au participat la dezbateri nu le vor uita niciodată. Danezul şi Maghiarul, Italianul şi Norvegianul, Suedezul şi Slavul, Bulgarul şi Olandezul, Francezul şi Germanul, Românul şi Rusul, Letonul şi Britanicul, s-au întâlnit într-un singur gând şi având un singur scop. Locul unde s-a ţinut acest congres ne-a fost de mare ajutor. Berlin este un oraş în centrul Europei, care inspiră multe amintiri. Baptişti din întreaga Europă, din Statele Unite, Canada şi de pretutindeni datorează foarte mult zelului arzător şi entuziasmului incadescent al unora ca  Oneken, Lehmann şi Kobner, precum şi pasiunea neîncetată a succesorilor lor de a evangheliza. Creştinii din Berlin şi-au deschis inimile şi casele pentru noi, revărsându-şi asupra noastră toată generozitatea lor. Ospitalitatea, primirea lor excelentă încă stăruie în amintirea noastră. Adunarea noastră a fost una minunată. Subiectul predominant a fost despre frăţia Baptiştilor Europeni. Era începutul unei noi ere. Izolarea, separarea a fost înlocuită prin fraternitate; ignoranţa, necunoaşterea prin cunoaştere şi simpatie; singurătatea deprimantă a fost înlocuită de un simţ puternic ce are la bază un obiectiv, un spirit şi un intelect comun tuturor. Am vorbit unii cu alţii; Spiritul, Sfântul Duh ne-a dat expresie, voce; şi cu toate că nu ne înţelegeam fiecare discursul, vorbirea celuilalt, „Domnul a luat aminte şi a ascultat; o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui spre binele celor care se tem de El şi caută scăpare în numele Lui.“

Unul dintre plăcutele aspecte prezentate la aceste dezbateri de la Berlin a fost invitaţia sinceră şi amabilă de-a se ţine cea de-a doua suită de întâlniri în acest oraş minunat, care este Stockholm. Această invitaţie a fost primită cu recunoştinţă şi bucurie, deoarece credinţa voastră a răsunat în întreaga lume Baptistă. Toţi stim forţa şi munca voastră, devotamentul şi curajul vostru, dragostea şi sacrificiul de sine al vostru, şi vă asemănănăm Tesalonicenilor, pentru că aţi devenit un adevărat model pentru toţi credincioşii. Nu aveti mai mult de 7 decenii, dar aţi crescut cu o repeziciune uluitoare, aţi făcut faţă persecuţiilor cu tărie morală neşovăitoare, şi aţi rezolvat problemele anilor voştri de început cu înţelepciune. Aţi fondat propriul colegiu teologic în 1866, care a fost condus timp de 40 de ani de Doctor Broady, cel care a fost urmat de actualul director, Doctorul Benander, sub a căror îndrumări  aproape 500 de predicatori şi pastori au fost instruiţi. Trecutul vostru este strălucitor, iar viitorul luminos şi noi ne rugăm ca această vizită de săptămâna aceasta a congresului să vă bucure sufletele şi să vă aducî mari progrese în lucrarea pe care o faceţi.  

De la primele noastre întâlniri în Berlin, aş putea să adaug faptul că (1) ne-am străduit să ducem la bun sfârşit hotărârile de atunci pe care le-am redactat şi transmis mai departe, în ce priveşte pacea mondială şi libertatea conştiinţei; (2) a fost comunicat mesajul „enciclical” privind viaţa spirituală a bisericilor; (3) împuternicitul, trimisul nostru, Reverendul C.T. Byford, a vizitat multe din comunităţile noastre baptiste, ajutând în coordonarea muncii noastre, promovând unitatea, încurajând truditori trişti, şi în diferite maniere mărturisind despre existenţa şi într-ajutorarea înfrăţirii noastre în Cristos; (4) am reuşit să intervenim cazurile confraţilor noştri înţemniţaţi;  (5) am strâns în Britania banii necesari pentru achiziţionarea unui loc care va servi drept şcoală pentru preoţi, pastori ai Evangheliei în Rusia, şi acum avem în faţă o mare sarcină, aceea de a avansa în această lucrare care este foarte importantă. Nu am reuşit să facem tot ceea ce am sperat, pentru că starea lucrurilor actuală este una plină de dificultăţi, dar Îl lăudăm pe Domnul pentru ceea ce a fost îndeplinit, şi mergem mai departe cu multă fermitate şi credinţă neabătută.

În primul rând este evident tuturora că ne aflăm într-unul dintre cele mai favorabile perioade din istoria Europei şi a întregii lumi. Dumnezeu va face ca multe lucruri mari să se întâmple. El lucrează prin marea lui putere pe Pământ. Popoarele Europei sunt împrăştiate în marile preeri ale Canadei, stabilite în partea estică a Statelor Unite ale Americii, trecute dincolo spre China şi Japonia, spre Australia şi insulele mării. Europenii sunt pretutindeni. Nicio ţară nu-I este străină Lui. Oriunde suntem pe urmele Lui. Indiferent unde dorim sa mergem sau când vrem să mergem, este aproape imposibil să fugim, să scăpăm prezenţei Lui. El este omniprezent.

La Congresul nostru din Berlin am adoptat o hotărâre în favoarea păcii internaţionale, am apelat la kaizer în numele acestei hotărâri şi am îndemnat fraţi din întreaga Europă să se roage, să mărturisească şi să lucreze pentru pace internaţională şi frăţie, neştiind cu toţii că exact în acelaşi timp aliaţii Balcani îşi pregăteau atacul lor victorios asupra unui opresor sub a cărui domnie tiranică au suferit timp de aproape patru sute de ani. Turcii sunt învinşi; s-a terminat războiul; pacea este semnată. Tot ce era mai neaşteptat, surprinzător s-a întâmplat. Au urmat surprize după surprize într-o succesiune rapidă. Întreaga perspectivă a Europei este schimbată şi cel mai înţelept dintre vizionari ezită să emită păreri în ce priveşte viitorul. Praful şi fumul încă  acoperă într-un strat aşa de gros câmpul de luptă încât dacă ne aventurăm în vreo încheiere în mijlocul întâmplărilor acestora contemporane şi neîncheiate, o afcem cu riscul de a face serioase greşeli. Oricum este sigur că „o nouă Europă a renăscut, o Europă în care este o a şaptea mare putere, cu tinereţe care-i arde în vene şi o cucerire militară care-i străluceşte în ochi. Ascensiunea Prusiei n-a fost mai decisivă decât ascensiunea ligii Balcanice. Există o nouă energie, putere în Europa, cu un suflet nou şi cu o sabie nouă.“

Turcii sunt izgoniţi. Adrianopol, cel de-a doilea oraş din Imperiul Turc, locul lor cel sfânt, prima lor mare cucerire europeană, antedatând cu mulţi ani Constantinopolului, centrul strategic al luptei, a trecut în mâinile musulmanilor. Tiranul a căzut, fără a se putea ridica din nou. Acea domnie străină s-a încheiat, şi odată cu plecarea ei a dispărut cea mai prolifică sursă a atâtor neînţelegeri şi conflicte, a înstrăinării şi rea-voinţei, a masacrelor şi suferinţelor, a răzvrătirii şi a măcelurilor, din partea de sud-est a Europei. Nimic nu alimentează mai tare războaiele decât ura, vrajba instaurată de domniile străine.

A distruge o asemenea putere străină deschide larg uşile pentru autoguvernare, măreşte graniţele libertăţii, sporeşte valorile individuale, reîmprospătează izvoarele dreptăţii şi ale generozităţii, întăreşte voinţa personală şi aduce cea mai curată şi mai simplă atmosferă în care „esenţa spirituală“ a religiei trăieşte, se mişcă şi îşi are propria existenţă.

Revoluţia organizaţiilor religioase europene

La o privire mai atentă, vedem că se continuă o revoluţie fundamentală, răspândită în toate organizaţiile religioase ale Europei, atât în cele mai vechi cât şi în cele mai noi; în cele mai progresiste şi în cele mai conservatoare, deasemenea. Niciuna dintre ele nu scapă. Romană sau Greacă, Protestantă sau Islamică, toate deopotrivă sunt pătrunse până în cele mai adânci profunzimi, de un sentiment  pe care unii îl percep drept „un spirit al revoltei“, iar alţii îl acceptă ca şi o condiţie a creşterii utilităţii şi a puterii. Mişcarea este în cea mai mare parte una ascunsă asemeni drojdiei, şi lucrează în tăcere precum drojdia lucrează; dar, cu siguranţă este acolo. Nu e nicio paradă sau zgomot, strălucire sau reclamă. Asemeni regatului cerurilor, vine fără să-ţi dai seama. Europa, de fapt, înaintează înspre lumina unei alte renaşteri, care va fi urmată de o altă reformă, care, asemenea cu  a lui Erasmus şi Luther, va aduce înspre o mai deplină şi mai largă folosinţă bogăţia multiplă a Domnului Isus Cristos. Dumnezeu călăuzeşte toate bisericile spre scopul ales de El şi fixat încă înainte de începutul vremii prin înomenirea Domnului Isus Cristos”.