Isus Hristos, Împăratul răstignit pe cruce

Azi, vineri 14.04.2017, sărbătorim moartea pe cruce a Domnului Isus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu. Acest eveniment scoate la lumină dragostea mare a lui Dumnezeu pentru omenire și la cealaltă extremă, răutatea mare a omenirii în ansamblul ei. Azi să ne coborâm în noi înșine și să ne analizăm în lumina Calvarului trăit de Domnul Isus și vom constata că suntem  vinovați de suferința Domnului.

Văzând procesul Domnului Isus constat următoarele 3 adevăruri care le prezint mai jos, dar te rog vezi  și concluzia ce o trag.

I. Umanitate fără omenie

Dumnezeu i-a dat numele de OM la acea ființă plămădită din pământ, dar lucrată cu măiestrie  de mâna sfântă a lui Dumnezeu, apoi i-a dat suflare de viață. OM înseamnă ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat.

OM ar trebui să însemne omenie, omenos, adică plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, demnitate, noblețe.

Unde au fost toate aceste calități când Pilat ia cuvântul și spune:

5. Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură.

„Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
6. Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
8. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
9. A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
11. „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”
13. Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: „Gabata.”
14. Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor:

„Iată Împăratul vostru!”
15. Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!”

„Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”,

 le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”
16. Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
(Ioan 19:5-16, VDCC)

Frumos sună definiția, dar Dumnezeu spune despre om cu mii de ani în urmă, următoarele:

5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
(Geneza 6:5, VDCC)

II. Religie fără nimic sfânt

Când ne gândim la religie, religios, avem impresia că aceste cuvinte sunt deasupra a ceea ce este Omul, pentru că acest cuvânt se leagă de Dumnezeu, sfânt, sfințenie, milă, îndurare, dragoste, sentiment, plăcerea de a face binele, iubirea de aproapele și așa mai departe.

Cum au putut cei mai înalți prelați religioși să vadă cum este bătut Domnul Isus, este chinuit, biciuit de Pilat ca să stârnească mila, compasiunea acestor oameni care erau reprezentanți ai lui Dumnezeu și totuși erau tari ca cremenea, fără milă, fără dragoste, nimic sfânt.

III. Judecată fără dreptate

Pilat în lumina dreptului Roman nu găsește nici o vină, ba mai mult se laudă că are putere   să-L elibereze pe Domnul, dar de ce nu o face? Dacă ești judecător și trebuie să împarți dreptatea,   fă-o, ca să nu afectezi noțiunea de dreptate.

Nu a făcut nimic rău, dar tot îl răstignesc pentru că umanitatea nu are omenie, iar religia nimic sfânt și când dreptatea le vede de ce ar fi ea mai deosebită!

Concluzia

Modelul umanității, al religiei sfinte și a judecății drepte, nu ne aparține nouă, deși Dumnezeu ne-a dat aceasta prin numele de OM. Vedem însă omenie, model sfânt, atitudine de o noblețe desăvârșită, doar la un singur OM, Isus Hristos.

Acest om este Omul Durerii

3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
(Isaia 53:3-8, VDCC)

Acest om ne cheamă la El să învățăm de la El, să trăim ca El, să fim asemenea Lui.

28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”
(Matei 11:28-30, VDCC)

Ne cheamă să cinăm cu el.

Ce vom face?

Numai în El vom găsi umanitate, religie sfântă și judecată dreaptă.

 12. De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.
13. Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.
14. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.
15. Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.
16. Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.
(Evrei 13:12-16, VDCC)

Domnul să ne ajute!