luni, 30 septembrie 2019

Boșneac Simion 1924 -1997, din Firiteaz





Fratele Boșneac Simion a văzut lumina zilei în data de 3 iulie 1924 în comuna Firiteaz, județul Arad.
Părinții fratelui s-au numit Vasa și Elena, de naționalitate română. A făcut 7 clase primare în localitatea natală, iar apoi a urmat timp de 3 ani cursurile Seminarului Teologic  Baptist din București.
În ziua de 8 septembrie 1949 se căsătorește cu Elena, născută  Butăriță, în comuna Firiteaz, iar Domnul i-a binecuvântat cu 2 fete pe nume: Eugenia, născută la 1 iunie 1950 și  Dorina, care li se naște în 10 iunie 1952.
În anul 1946 este recrutat și încorporat în C. M. R. Lipova și rămâne la vatră cu gradul de caporal.
La data de 5 septembrie 1938 este botezat  în Firiteaz, de către predicatorul Dumitrașcu Marin.
Data ordinării nu am aflat-o, dar am aflat anul în care devine pastor, 1953 și este repartizat de către direcțiunea Institutului, în comuna Obreja, din raionul Caransebeș.  Activează și în loc. Oțelu Roșu.
În ziua de 17 aprilie 1976 participă alături de alți păstori la înmormântarea fratelui Rădula Pavel din Borlova, județul Caraș Severin.[1]
În anul 1987 fratele Boșneac Simion se pensionează de la Biserica Creștin Baptistă din Oțelul Roșu.
În ziua de 19 noiembrie 1997 Domnul își cheamă robul acasă, să fie veșnic cu Stăpânul său.

Mai jos vom reda integral o autobiografie a fratelui Boșneac:

   ,,Mă numesc Boșneac Simion, născut în 1924, luna Iulie, ziua 3 din părinți credincioși și săraci în comuna Firiteaz, Regiunea Arad. Noi suntem șapte copii ai aceluiași tată și mamă și neavând avere am fost crescuți cu multă greutate. De mici copii am fost siliți a munci pe ogoarele altora ca să ne câștigăm existența vieții.
Când am împlinit șapte ani, părinții m-au trimis la școala primară în comuna sus-numită ca să pot învăța și eu carte iarna la școală; vara mergeam la păzit de oi, să-mi câștig bani pentru cărți, iar altă dată mergeam ca muncitor zilier la câte un agricultor mai înstărit și mânam caii la plug, să iau  câte un leu sau doi  să-mi cumpere părinții îmbrăcăminte. Cu mare greutate am ajuns să fiu absolvent a celor șapte clase primare.
În cursul celor 14 ani am urmat cu părinții la serviciile religioase și într-o zi am ajuns la convingerea că sunt păcătos și am nevoie de mântuirea sufletului meu, pe care am găsit-o nu în oameni, nu în părinți, ci în Domnul Isus Hristos. În urma mărturisirii păcatelor, pe  baza credinței mele, am fost botezat și primit ca membru în Biserica Creștină Baptistă Română din Firiteaz.
De la vârsta de 14 ani până la 22 ani am stat tot în familia părintească, unde am fost de mare sprijin pentru tata căci s-a angajat ca cioban la oile comunei. În acest timp cumva nu  s-a mai îndulcit viața familială. Dar din starea nefavorabilă în care trăiam, lipsită de multe  bucurii a fost înlăturată în anul 1945 când și tatăl meu a fost împroprietărit cu pământ, ca oricare cetățean al Republicii.
În anul 1946 am plecat să-mi fac stagiul militar față de patrie. În 1948 m-am liberat și am muncit la pământul părinților. În inima mea a încolțit dorul de a învăța ceva, măcar că până în această etate nu am avut posibilitatea  de a învăța pentru că eram singurul băiat între cei 7 copii, având 6 surori și a trebuit să muncesc cu tata la toate muncile pentru câștigarea celor necesare în viața familiei.
Apoi m-am căsătorit cu o fată săracă. La dorința mea de a învăța ceva mai mult s-a învoit și așa în anul 1949 am început cursurile teologice baptiste din București.
După ce am venit în vacanță, eu neavând pământ, m-am înscris ca membru la Sindicatul Agricol și am muncit la seceriș, batoză, unde mi-am câștigat hrană pentru familie. În anul 1950 mi-am schimbat domiciliul în comuna Radna, Raionul Lipova, Reg. Arad, de unde mi-am continuat cursurile teologice în București. Vara, în vacanță, am căutat să pun în practică cunoștințele însușite în Institut, dar pe lângă asta am muncit la pământ, seceră și batoză, câștigând pâinea cea de toate zilele pentru soție și copii.
În anul 1951 / 1952 am întrerupt cursurile că am avut în familie pierderea unui apropiat, din cauză că moartea i-a secerat viața. În anul următor 1952 / 1953 am continuat cursurile  teologice ajungând să fiu absolvent a celor 3 ani. Apoi la cererea Bisericilor și dorința lor de a avea un viitor păstor, Direcțiunea Institutului împreună cu Uniunea mi-au făcut repartiția în comuna Obreja în Raionul Caransebeș, ca un servitor al Cultului Creștin Baptist.
Aceasta îmi este autobiografia vieții mele din copilărie până în prezent, când mă aflu cu soția și două fetițe.
    
                                                     Obreja, la 25 August 1953.”
           Surse:
Arhive
Ioan Bunaciu
Îndrumătorul Creștin Baptist                                               


[1] Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul XXXI, Nr. 9-10, 1976, p. 17.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu