Adevărata zi de odihnă - Marcu 16:9, de Pascu Geabău, articol din 1962

 

Bunul Dumnezeu a îngăduit ca prin mijloacele moderne de azi, să putem să ne spunem păsul, părerea și cumva ne descărcăm emoțional că am pus țara la cale. Facebookul este un mijloc unde oamenii care nu se cunosc fizic, se împrietenesc. Așa se face că sâmbăta vine de la oameni care au respect pentru ziua de sâmbătă, mesaje precum: „Sabat fericit” sau „Sabat plăcut” și este adevărat că mie nu îmi place deloc. Eu înțeleg din Biblie că Dumnezeu a făcut sabatul ca omul să fie fericit, nu o zi, ci în fiecare zi.

Și așa că mi-a venit bine acest articol scris de Pascu Geabău în revista cultului baptist „Îndrumătorul Creștin Baptist” din 1962, cam demult, 62 de ani și să le explice Taica că așa era alintat fratele Pascu, despre care am scris AICI.

O să vedeți că este interesant articolul.

„După învățătura Vechiului Testament și mai ales după cea a Noului Testament și potrivit cu practica primelor biserici, adevărata zi de odihnă este Ziua de Duminică - ,,ziua întâia a săptămânii”.

Contrariul acestei doctrine noutestamentale, există în creștinism și părerea că nu Duminica e ziua de odihnă, ci Sabatul care ar fi fost orânduit de Dumnezeu ,,din veșnicii și până în veșnicii”. Părerea aceasta contrarie, însă, se bazează pe o interpretare greșită a unor texte biblice, întrucât în Noul Testament nu aflăm repetată porunca ținerii Sabatului, nici măcar o dată, spre deosebire de Vechiul Testament, unde în nenumărate rânduri se spune: ,,Să țineți Sabatul...”; ,,Păziți sabatele Mele”...; ,,adu-ți aminte de ziua Sabatului....” etc, etc.

O exegeză clară și obiectivă a textelor ce se referă la ținerea Sabatului ne va aduce suficientă lumină pentru a vedea că Sabatul a fost un legământ special încheiat de Dumnezeu numai cu poporul Israel (Exod 31:17), legământ ce a durat până la Hristos; El fiind sfârșitul Legii (Romani 10:4) deci și al Sabatului.

Totuși la această afirmație se găsesc oameni, care vin cu obiecția, că termenul folosit cu privire la ținerea Sabatului este acela de ,,legământ veșnic” și deci înseamnă că ar avea o valabilitate nesfârșită, și în sensul acesta ,,ziua a șaptea” trebuie să fie ziua de odihnă și pentru credincioșii de astăzi. Ne surprinde însă faptul că, cei ce aduc această obiecție n-au ajuns până acum la concepția de a susține și practica: tăierea împrejur (Geneza 17:13) precum și preoția Vechiului Testament împreună cu darurile și jertfele de mulțumire ce sunt mulțumite de Dumnezeu fiindcă și acestea ca Sabatul sunt învestite cu termeni de ,,legământ veșnic” sau ,,lege veșnică” (Levitic 3:17; 6:18,22; 7:34,36; 9:16; 10:15; 24: 3,8, etc.)

Toate aceste legi sau legăminte au fost date de Dumnezeu cu scopul de a rămâne veșnice. Însă Israel, poporul ales, cu care Dumnezei a încheiat aceste legăminte, nu și-a dus la îndeplinire chemarea, alegerea pe care i-o făcuse Dumnezeu de a câștiga prin el toată lumea la monoteism. De aceea, Dumnezeu în vremurile din urmă, și-a ales un popor prin care să vorbească lumii, și cu acest popor, care este biserica universală noutestamentală, a încheiat un legământ nou, mai tare decât primul, fiind întărit nu cu sânge de țapi și viței, ci cu sângelelui Isus Hristos, Fiul Lui, Mielul fără de cusur. (Evrei 7:21-22; 8:6,7; 9:11-15)

Hristos deci este sfârșitul Legii, El este sfârșitul vechiului legământ, cu Sabatul și tot El este întemeietorul legământului nou, care are ca zi de odihnă, ziua întâia a săptămânii.

Pentru a ne convinge de acest adevăr vom recurge la textele biblice, în care se va arăta clar că ziua întâia a săptămânii este:

         Prorocită în Vechiul Testament

Astfel în Levitic 23;15 și 16 se arată ziua întâia a săptămânii poruncită ca o sărbătoare sfântă. ,,Din a doua zi după Sabat adică de Duminica începând să numărați șapte săptămâni întregi care fac 49 de zile, ultima fiind zi de Sabat, plus o zi, a cincizecea, care este ziua întâia a săptămânii, ziua Cincizecimii” (7x7=49+1=50).

Apoi un alt text care arată în mod foarte clar că ziua Duminicii, ziua Învierii din morți a Domnului Isus Hristos e adevărata zi de odihnă, este acela din Psalmul 118:22-24. Pentru a înțelege textul acesta voi da răspuns la câteva întrebări și anume:

1. - Cine este ,,piatra din capul unghiului clădirii”?

   - Este Isus Hristos potrivit cu Isaia 28:16 și Efeseni 2:20.

2. - Când și în ce zile a fost lepădată piatra de zidari?

    - Isus Hristos - ,,piatra” - a fost lepădată de zidari atunci când a fost răstignit și îngropat, în zilele de vineri și sâmbătă, zile în care iadul împreună cu toți demonii s-a bucurat crezând că L-au biruit pe Hristos.

3.- Când și în ce zi a fost pusă piatra în capul unghiului clădirii?

   - Isus ,,piatra” a fost pus în capul unghiului clădirii în ziua întâia a săptămânii, când înviind din morți ca biruitor a spus: ,,Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:28).

Acum, după ce am răspuns la aceste întrebări, lămurind termenii din text, cităm din nou textul, adăugând și explicațiile de mai sus: ,,Piatra (Isus Hristos), pe care au lepădat-o zidarii (vineri și sâmbătă), a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii duminică, în ziua întâi a săptămânii, când Hristos a înviat în slavă, dintre cei morți. Domnul a făcut lucrul acesta și este o minunăție înaintea ochilor noștri. ,,Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim în ea”.

Care zi ar trebui deci să fie adevărata zi de odihnă și bucurie pentru creștini? Ziua în care Hristos a fost lepădat, sau când a fost pus în capul unghiului clădirii? Psalmistul, profețind precizează că adevărata zi de bucurie, de veselie și de odihnă e Duminica,  - ziua Învierii. Și pentru noi creștinii nici nu există o zi mai măreață, ca aceea când Hristos a pus pecetea mântuirii noastre prin învierea Sa din morți.

Această zi profețită ca adevărată zi de odihnă o găsim stabilită în Noul Testament prin următoarele acte de seamă:

Învierea Domnului Isus din morți întocmai cum s-a profețit, confirmă, sfințește și stabilește pentru toți creștinii din toate timpurile, ziua întâia a săptămânii, ca adevărata zi de odihnă în noul legământ. (Marcu 16:9; Luca 24:1 –6 și Ioan 20:1).

Pogorârea Duhului Sfânt în toată plinătatea sa peste ucenicii Domnului la sărbătoarea Cincizecimii (Rusaliile) este încă o dovadă în plus, prin care ni se confirmă același adevăr cu privire la adevărata zi de odihnă. (Fapte: 2:1-4).

Alte dovezi care stabilesc și stau la temelia aceluiași adevăr sunt:

 - Strângerea laolaltă a ucenicilor în același loc în ziua întâia a săptămânii. Ioan 20:19 și 26; Faptele 2:1 –4).

-Bisericile Noutestamentale se adunau la serviciile de închinare tot în ziua întâi a săptămânii. (Faptele 20:7 și 1 Corinteni 16:2).

- Apostolul Ioan în Apocalipsa 1:10 spune: ,,În ziua Domnului erau în Duhul. Termenul de ,,ziua Domnului” folosit aici în originalul grecesc, care tradus ad literam, în românește ar veni ,,ziua Domnească” (a Domnului). Deci apostolul Ioan nu în ziua Sabatului era în Duhul, ci în ziua Domnului Isus.

Nu aflăm nicăieri în Noul Testament, Biserica lui Hristos adunată măcar o dată în ziua a șaptea. Găsim numai pe Pavel, că în scop misionar vizitează în mod regulat sinagogile iudeilor, în zilele de Sabat, cu scopul de a-i câștiga și pe aceia pentru Hristos.

Aceasta însă nu ne îngăduie a crede că apostolul Pavel ar fi ținut Sabatul, ca Iudeii, căci atunci suferințele Lui din partea lor n-ar mai fi avut rost.

Astfel îl găsim pe Pavel bătut și scos afară din hotarele lor după ce predicase într-o zi de Sabat. Vedem că predicile ținute de apostolul Pavel, în zilele de Sabat, întărâta pe iudei, dar umpleau de bucurie pe neamuri. (Faptele 13:14, 42-50; 17:2-5; 18:4-6). Acestea sunt dovezi că Pavel nu ținea Sabatul, ci vizita sinagogile numai cu scop misionar.

Deci, ca o concluzie, după toate cele arătate până aici, potrivit cu învățătura Noului Testament și a Vechiului Testament precum și cu practica primelor biserici, noi sărbătorim, ca zi de odihnă, spre slava lui Dumnezeu și ca o mulțumire sinceră față de Cel ce ne-a mântuit sufletele ,,Ziua întâia a săptămânii” - ziua Învierii glorioase a Domnului Isus din morți.”

Liuba Petru 1931 – 2013 din Bolvaşniţa, păstor și poet

 

De pastor Viorel Vuc

Fratele Petru Liuba s-a născut la data de 19 ianuarie 1931 în comuna  Bolvaşniţa, județul Caraș-Severin, fiind fiul cel mare din familia fratelui loan Liuba și a surorii Brânduşa Liuba. De tânăr a fost crescut în învăţătura Sfintelor Scripturi şi i-a plăcut să recite poezii, fiind printre cei mai buni tineri la grupele de Studiu Biblic din Biserică.

A mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului Nou Testamantal în anul 1945, fiind botezat de pastorul Pavel Radula din Borlova.

În anul 1950 s-a căsătorit cu sora Afila (Filuşca), fiind binecuvântaţi de Domnul în căsnicia lor cu două fete: Elena şi Romaniţa.

În anul 1951 comitetul Bisericii Creştine Baptiste din Bolvaşniţa, împreună cu diaconul Matei Solomon şi pastorul Dragomir Nicolae, au hotărât ca fratele Petru Liuba să fie trimis la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1954. În acelaşi an, 1954,a fost ordinat ca pastor pentru bisericile din Petroşniţa, Vâlişoara, Armeniş şi Feneş. În primii ani de slujire pastorală a lucrat sub îndrumarea fratelui llie Negrei şi a fratelui Nicolae Dragomir.

Slujirea oficială a fratelui Petru Liuba ca pastor, a fost doar de 9 ani, până în anul 1962, când a fost destituit din slujire, cu ocazia Legii Arondării Bisericilor Baptiste, dată de către Departamentul Cultelor din România.

Cu această ocazie i s-a retras recunoaşterea de pastor. Deşi efectiv, nu mai avea recunoaşterea ca pastor din partea Departamentului Cultelor, fratele Petru Liuba si-a continuat slujirea cu aceeaşi râvnă ca şi când era recunoscut ca pastor, ajutând lucrarea Domnului în bisericile păstorite de pastorii: Dragomir Nicolae, Jigorea Simion, Boşneag Sima, Belciu Busuioc şi Viorel Vuc. Aici pot să adaug faptul că pentru mine el a fost un adevărat colaborator, sfătuitor şi îndrumător în slujirea mea pastorală.

După ce a fost destituit din slujirea ca pastor, deoarece nu se întrevedea sub regimul de atunci, nicio cale de revenire asupra Legii Arondării, fratele s-a orientat spre Şcoala de Maiştri electricieni, pe care a absolvit-o în Bucureşti, fiind angajat apoi ca Maistru electrician la Centrul de Distribuire RENEL din Caransebeş, de unde s-a şi pensionat.

Pe lângă vocaţia de slujitor al Evangheliei, fratele Petru Liuba a fost si un om de cultură, având o bibliotecă personală foarte bogată în literatură creştină, deoarece i-a plăcut să citească şi să studieze foarte mult. A învăţat limba engleză singur, studiind şi diferite comentarii biblice în engleză. La plecarea fratelui Wurmbrandt din ţară, fratele Richard a dorit să-i lase fratelui Liuba parte din bibliotecă. Corespondenţa a fost interceptată de Securitate şi fratele păstor s-a ales doar cu anchetarea. Fratele Liuba a pus la dispoziţia Domnului biblioteca şi cunoştinţele, învăţându-i pe tinerii din comună noţiuni de hermeneutică, homiletică, unii dintre ei ajungând păstori. O altă pasiune a vieţii sale a fost să compună poezii creştine, până când cineva i-a sugerat ideea să le tipărească, la care fratele Petru Liuba a motivat că e scumpă tipografierea, iar persoana respectivă i-a replicat: „Dar v-aţi interesat?" Răspunsul de moment a fost: "Nu’ dar acesta a fost imboldul de a se interesa şi aşa a reuşit să publice câteva volume de poezii şi cugetări personale.

În anul 2006, prin editura „Dalami” din Caransebeş, a publicat 2 volume de poezii, intitulate „Poezii” şi „Poezii Religioase”. În anul 2007, a publicat prin aceeaşi editură un volum de „Cugetări” (chiar aşa intitulat), şi alte 2 volume de poezii intitulate: „Poezii Creştine” şi „Poezii, Odă Domnului”. În anul 2008 a publicat un nou volum de cugetări, întitulat „Gânduri de suflet”, în anul 2010 a publicat un volum de „Principii şi proverbe” şi unul de „Poezii”, în anul 2012 a publicat cartea: „Istoria Bisericii Creştine Baptiste Boivaşniţa”, iar în anul 2013 a publicat alte 2 volume de poezii, intitulate: „Lumina din suflet” şi „Cu Dumnezeu în suflet”.

Chiar înainte de a închide ochii pentru lumea de aici, el a lucrat la alte poezii, pe care le dorea să fie într-un nou volum.

 

În ziua de 12 august 2013 fratele Petru Liuba este chemat de Domnul acasă în, Patria Cerească, pentru odihna veșnică.

Mai multe informații se pot afla AICI pe pagina de internet a Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Caraș-Severin.

Surse:

Viorel Vuc

Revista „Harul”

114 ani de la organizarea baptiștilor din America, prima Biserică și Asociația

 

Dumnezeu mi-a dat ocazia să citesc în revista „Chreștinul”, tipărită în Cleveland Ohio din anul 1913, cum s-a format în anul 1910 prima Biserică Creștină Baptistă Română, apoi s-au format alte biserici, iar în anul 1913 s-a înființat „Asociațiunea Baptistă-Română din America”.

Redau întâi o parte dintr-un articol bine documentat și scris de Aureliu Ion Popescu[1], despre românii plecați în America și apoi cele două articole din „Chreștinul” despre înființarea primei Biserici și Asociațiunea.

„Emigrarea înspre America a început aproximativ prin secolul XVI și al XVIII - lea și pornește din nordul protestant al Angliei.

Începând cu anul 1860 începe emigrația slavolatină din centrul, sudul și estul Europei.

Dintre emigranții români doar 3 – 5 % aveau o meserie ceilalți erau țărani. Românii au început a emigra în America începând din anul 1890, ajungând ca în 1910 românii din Ardeal să numere 10.000 mii de suflete.

Prima revistă în limba Română apare în anul 1905 (cea baptistă în 1913).

Pentru a veni în ajutorul emigranților guvernul federal al Statelor Unite a pus la dispoziție în bibliotecile marilor orașe secții în limbile străine printre care și română. Bibliotecile oficiale publice încurajau cititul cărților în limba de origine a emigranților.

Baptiștii din America au ajutat pe emigranții români punându-le la îndemână săli, unde să se adune și să citeasă Biblia, iar cei care voiau erau trimiși la seminarul teologic. O parte din păstorii ce s-au ridicat de pe băncile seminarului și au început să activeze erau plătiți, ajutați de biserica baptistă americană până când baptiștii români reușeau să se formeze și să funcționeze ca biserică de sine stătătoare.

Un citat care ne face cinste al autorului: „Cauza răspândirii lui (baptismul) printre Românii din America se mai explică și prin faptul că la început, până s-au putut organiza bisericile noastre (ortodoxă și unită), baptismul gata pregătit și în așteptarea de noi convertiți a umplut lacuna.”[2]

Autorul acestui articol se teme că americani ajută pe emigranți români ca să americanizeze și să-și uite origine.”

Faptele însă nu adeveresc asta. Baptiștii români s-au organizat încă în biserici și apoi asociația de biserici din anul 1910 și tot români sunt și azi în 2024 după 114 ani de Americă.

 

Prima Biserică Baptistă Română din America[3]  Cincinnati, Ohio.

Schița istorică citiră de fr. Ioan Socaciu, sâmbătă seara, 30 August, cu ocazia primirii delegațiilor la Prima Conferință a Baptiștilor Români din America, în sus numita Biserică.

Lăudat fie Părintele Ceresc, în numele Fiului Său Isus Cristos, că am venit împuterniciți spre a citi și a auzi în scurt istoria acestei Biserici.

Primul frate român în acest oraș a fost Teodor Salagean; el a sosit în Cincinnati în 19 Iulie, 1903. Cam pe același timp a sosit și fratele Dumitru Neag; acești doi au fost urmați de mai mulți frați. Acești pionieri participau ca membri în Lincoln Baptist Church. În această Adunare frații români au fost membri până în anul 1910.

La 1 Ianuarie, 1910, Prima Biserică Baptistă Română din America, a fost organizată cu 48 membri. Primul serviciu s-a ținut în 1991 Central Street, care locaș a fost închiriat pentru acest scop.

Înainte de a se face acest pas însemnat, Domnul a adus în mijlocul fraților pe fr. Ristea Igrișan, lucrător ordinat de către frații din Budapesta. Având frații în mijlocul lor pe fr. Igrișan, au dorit foarte mult ca să aibă Adunare separată ca să poată mai ușor aduce pe păcătoși la Domnul. Dumnezeu l-a folosit pe fratele Igrișan într-un chip foarte minunat; într-un scurt timp locașul nou de adunare a fost prea mic, nu încăpeau toți care veneau să audă Cuvântul: cei mântuiți se tot adăugau la turma lui Dumnezeu, așa că în curs de șase luni fr. Igrișan a botezat 14 suflete. Fratele lucra în fabrica zi pe zi și Duminica de asemenea cu Evanghelia. N-a socotit greutatea cea mare, chiar și câștigul său l-a nesocotit, numai ca să aducă suflete la Domnul.

Tot în acest an (1910) am cumpărat această proprietate, (care se afla în colțul Dayton și Whiteman Streets) pentru care s-a plătit suma de 4.500$. Această sumă a fost plătită în timp de trei ani. În primul an, (1910) colecta totală a fost, 2.339.47$, din care sumă  parte din datori și spesele adunării au fost plătite: în al doilea an, (1911) s-a colectat 1.601.35$; în al treilea an, 1.549.62$, fiind suma totală 5.550.44$. În prezent Adunarea este plătită de toate datoriile.

La 6 Noiembrie, 1910, această Adunare a fost dedicată ca ,,Prima Biserică Baptistă din America”. Acuma ne bucurăm mult că putem fi în propria noastră Adunare, dar aceasta niciodată nu s-ar fi împlinit dacă frații nu ar fi deschis inimile lor pentru lucru glorios al Salvatorului nostru. Fie lăudat Domnul care a pregătit pe primii frați membrii ai acestei Adunări, care voioși au contribuit la cumpărarea acestei proprietăți precum și la toate spesele necesare, care n-au fost puține.

Școala de Duminică, care a fost organizată în același an cu Adunarea, există și în prezent și e o bună branșă a Bisericii vrednică de amintit. La începutul anului 1911 tinerii noștri, plini fiind de un zel creștinesc, au organizat o frumoasă orchestră pentru a ajuta în lucru Adunării, devotând nu puține nopți pentru practică. Domnul va răsplăti această întreprindere cu bogata Lui binecuvântare.

La anul 1912 s-a organizat Societatea Poporului Tânăr. Societatea lucrează cu vrednicie pentru Împărăția lui Dumnezeu. În fiecare duminică unii dintre tineri merg prin oraș și împart invitații și tractate chemând oameni la ascultarea Evangheliei, întrunirea societății se ține în fiecare miercuri seara. Domnul binecuvânteze tinerii noștri, Amin!

Adunarea noastră este progresivă în aducerea de suflete la Cristos. Membrii Adunării se află în bune relații unii cu alții și trăiesc spre lauda Domnului.

Adunarea noastră se edifică foarte mult prin bogatele predici pe care ni le dă Domnul prin fr. Ristea Igrișan. Lăudat fie Dumnezeu pentru toate aceste binecuvântări în numele lui Cristos, Fiul lui și Domnul nostru. Amin, și Amin!

 

CONFERINȚA BAPTIȘTILOR ROMÂNI DIN AMERICA

30 august - 1 septembrie 1913

Numai cu patru ani în urmă Baptiștii Români din America au fost împărțiți în grupuri mici neînsemnate, țineau întrunirile lor în Adunările fraților Americani, Germani sau Maghiari și nefiind în legătură unul cu altul grupurile nu prea se cunoșteau unul pe altul, și unul nu știa foarte mult despre progresul altuia; dar cu toate acestea grupurile acestea lucrau încet și foarte efectiv sub Marele lor Conducător, Domnul Isus Cristos, punând o fermă temelie pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu între românii din America. Unele dintre aceste grupuri mici au devenit misiuni însemnate, una din aceste misiuni a devenit o Biserică de sine stătătoare, precum ne arată istoria Bisericii din Cincinnati.

Mai toate aceste grupuri și misiuni au răspuns la un apel de organizare, și în ziua de 1 Septembrie, delegații acestora au arătat că sunt mulți luptători ai Evangheliei gata și capabili a forma o oaste doritoare de a se lupta spre mărirea și onoarea Salvatorului nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Cum Baptiștii Români din America au fost conduși și binecuvântați de Dumnezeu, următorul raport va arăta în parte:

   Sâmbătă, 30 August,

Toți delegați au sosit în Cincinnati de cu vreme: toți au venit plini cu entuziasm spre a împlini lucru pentru care au venit cât se poate de bine. Ospitalitatea fraților s-a arătat foarte călduroasă, toți au dorit ca delegații să vină să stea în casele lor. La orele 7,30 delegații au fost primiți în Adunare de către un comitet pentru care Predicatorul Ristea Igrișan a vorbit. Scriptura a fost citită de Predicatorul Gredys, din Cleveland, Predicatorul Selegean, din Indianapolis, a invocat binecuvântarea lui Dumnezeu. Următoarele sunt unele cuvinte adresate delegaților de către fr. Igrișan: ,,Domnul vă binecuvânteze, fraților delegaților, Domnul ne învețe pe toți ce să facem, să lucrăm toți spre mărirea Numelui Său, ca să-L încununăm pe Regele Emanuel. Sunteți bineveniți fraților delegați, suntem adunați aici precum vedeți scris ,,Noi ne-am adunat în Numele lui Cristos și suntem conlucrători cu Dumnezeu.”

După aceste cuvinte următorii delegați au dat raporturi scurte pentru Adunările reprezentate de ei:

 Akron, O.: Mihai Chevan.

Anderson, Ind.: Teodor Selegean.

Cleveland, O.: Louis A. Gredys.

Cincinnati, O.: Ioan Olariu-Luguzo.

Dayton, O.: Dimitrie Kereș.

Detroit, Michigan: Ilie Truța.

Gary, Ind.: Ioan Vank.

Indianapolis, Ind.: Teodor Selegeanu.

Martins Ferry, O.: Pavel Motz.

Adunarea a fost închisă cu cântare și rugăciune.

     

       Duminică Dimineața, 31 August.

Ora de rugăciune a fost condusă de fr. Pavel Motz, din Martins Ferry, O.

La serviciul divin au luat parte fr. Igrișan, ca păstorul Adunării, fr. Selegeanu a citit Scriptura, fr. Vank, a condus în Rugăciune; fr. Gredys a predicat. Subiectul a fost, ,,Registrul Ceresc și Registrul Pământesc.”(Luca, 10-20; Ioan, 8:6.). Un frumos popor a fost prezent la serviciul de dimineață. Corul de bărbați a lăudat pe Dumnezeu în cântări spirituale. Fr. Igrișan a terminat serviciul cu doxologia.

 

              După Amiază

La orele 2,30 s-a ținut Școala Duminicală. La orele 3 s-a început serviciul. Fr. Igrișan a început serviciul cu rugăciune și cântare; fr. Gredys a citit Scriptura, Dr. Lasher, redactorul foii Baptiste săptămânale ,,Journal and Messenger” a predicat în limba engleză, fr. Gredys a interpretat în limba română. Subiectul a fost ,,O singură jertfă.” (Evr. 10:14).

După predicarea doctorului Lasher, păstorul Adunării, fr. Igrișan a botezat zece suflete cu botezul Domnului, șapte surori și trei frați. Corul și muzica Adunării au cântat imnuri frumoase. Biserica a fost plină de popor încât n-a mai încăput. Dea Domnul ca cei botezați să fie într-adevăr îmbrăcați în Cristos. Amin!

      

  Seara la orele 7.30.

Păstorul Igrișan a deschis serviciul cu rugăciune și cântare. Fr. Selegean a predicat. Subiectul a fost ,,Înțeleptul Arhitect.” (I Cor. 3:10.) După predicare fr. Igrișan a servit la Masa Domnului, mulți au luat parte din pâine și vin, emblemele jertfirii Domnului nostru pentru păcatele lumii.

Colecta de azi a fost pentru misiuni între păgâni; s-a colectat $42.20.

Aceasta într-adevăr a fost Ziua Domnului, căci El a întrebuințat serviciile și servii Lui spre mărirea Numelui Său. După toate câte le-am petrecut noi putem spune, ,,Iehova, Dumnezeul oștirilor, este cu noi!” (Ps. 46.8).

 

     Luni dimineața, 1 Septembrie.

La orele 7,30 s-a început ora de rugăciune care a fost condusă de fratele Ilie Trutza, din Detroit, Michigan.

La orele 8 delegații au început lucrurile Conferinței. După ce s-a discutat scopul și necesitatea organizațiunii, următorii funcționari au fost aleși:

         Comitetul Executiv

Predicatorul Ristea Igrișan, Președinte.

Misionarul Ioan Vank, Vicepreședinte.

Fr. George Magyar, Vicepreședinte.

Fr. Dumitru Neag, Casier.

Predicatorul Louis A. Gredys, Secretar.

         Comitetul de Misiuni.

Predicatorul Theodor Selegean, fr. Dumitru Trutza, Detroit, Michigan și fr. Iosef Orosz, Akron, O.

        Comitetul de Aranjamente,

Frații Ioan Olariu, L., George Szobo, Indianapolis, Ind., Ilie Trutza, Pavel Motz, Martins Ferry, O.

       Comitetul de Publicațiune

L. A. Gredys, Redactor.

Mihai Chevan, Ajutor de redactor. Neculai Pavel, Casier; Ioan Motz, Controlor.

Membru al acestei organizații poate fi oricare Baptist, frate sănătos în Domnul. Cotizația anuală de membru este 50 cenți, 25 cenți pentru cheltuielile asociației, 25 cenți pentru fondul de Publicațiune. Comitetul Executiv roagă pe toate adunările ca cotizațiile să fie trimise la sfârșitul lunii octombrie. Jumătate din banii colectați să fie trimiși la fr. Mitru Neag, 916 Poplar str. Cincinnati, O. și jumătate la fr. Neculai Pavel, 1374 W. 116 Str. Cleveland, O. Frații care doresc să contribuie cu ceva bani pentru fondul pentru pentru publicare de tractate și foi, să se adreseze tot la fr. Pavel.

     Despre Foaia ,,Creștinul”

A fost propus de fr. Gredys, fondatorul foii, ca foaia să devină proprietatea Asociației, toți delegații au votat în favoarea acestei propuneri; ,,Creștinul” va deveni proprietatea Asociației de la 1 Ianuarie, atunci va începe a apărea ca Organul Baptiștilor Români din America. Formatul foii va fi aproape dublu, adică 16 pagini mai mari decât formatul de acum. Prețul va rămânea tot de un dolar pe an.

Comitetul de Publicație roagă pe fiecare Adunarea ca să aleagă pe un frate din mijlocul lor ca Reprezentantul foii, care frate să fie însărcinat a trimite raporturile Adunării pentru publicare, și a căuta toate interesele foii, ca primirea abonamentelor și împărțirea foilor la cei abonați. Numele fratelui ales și adresa lui să fie trimisă cât se poate de curând la Redacție.

Dorind ca să introducem foaia noastră la oficiul poștal ca ,,Second Class Matter”, toți abonații sunt rugați a înnoi abonamentul lor imediat, și toți frații care încă nu s-au abonat să se grăbească și să trimită abonamentul lor, nu numai adresa, ci și prețul abonamentului, ca la anul nou să începem cu o foaie mai mare și cu o listă mai mare de abonați.

 

       Luni după Amiaza, la orele 3.

Predicatorul Igrișan a deschis adunarea cu rugăciune și cântare, fr. Mihai Chevan a citit Scriptura; Predicatorul Lower a ținut un discurs despre ,,Valoarea Organizației”, arătând mai ales că într-o bună organizație este cu putință a împlini lucruri necesare cu mai multă ușurință și cu mai mare efect. Fr. Igrișan, ca președintele Asociației a dat un bun sfat tuturor celor de față, textul fiind, ,,Nu primiți în deșert darul lui Dumnezeu.” Fr. Gredys a vorbit despre ,,Două feluri de Ostași.” Conferința a fost închisă cu rugăciune prin fr. Kereș, din Dayton.

După conferință toți delegații precum și toată adunarea au fost invitați la cina de iubire pregătită de poporul tânăr al Adunării, cu care toți copiii lui Dumnezeu s-au bucurat foarte mult în Casa Părintelui lor ca o mare familie spirituală precum arată fotografiile reproduse în acest număr.

Spre a arăta ce mare bucurie au avut frații Baptiști din alte națiuni despre pasul făcut de Baptiștii Români din America, reproducem aici o scrisoare de la Dr. L. C. Barnes, Secretarul de la ,,American Baptist Home Mission Society.”(Societatea Misionară Baptistă Americană).

   Scumpe frate Gredys:

Scrisoarea dumitale din 5 septembrie am primit-o. Ne bucurăm foarte mult împreună cu voi despre buna noutate. Am citit-o doctorului Morehouse și el s-a bucurat împreună cu mine. Aseară am vorbit la întrunirea Asociației Baptiste Italiene din America. Le-am citit o parte din scrisoarea dumitale atrăgându-le atenția că ei și românii sunt frați romani. S-au bucurat foarte mult de splendidul vostru început.

De ați decis în Cincinnati unde și când întrunirea viitoare a Asociațiunii Baptiste Române se va ținea, te rog scrie-mi ca să introduc aceasta împreună cu celelalte informații pe care mi le-ai trimis despre Asociația Română. A voastră Asociațiune este a douăsprezecea între limbile străine din toată țara.

Cu voi se împlinește tocmai o duzină.

Binecuvântarea abundentă a Părintelui Ceresc fie cu dumneata și cu toți lucrătorii români.

Al dumitale în serviciu cordial,

     (Semnat) L. C. Barnes

Acum văzând că Dumnezeu ne-a ajutat ca din niște grupuri mici și neînsemnate, să devenim o organizație la rînd cu Baptiștii din alte națiuni, trebuie să împlinim ceea ce ne îndeamnă cântarea: ,,La luptă, la luptă voi servi Domnului.” ,,Iehova va da putere poporului Său.” (Ps. 29:11).

                               L. A. Gredys, Secretar.

---

[1] Aureliu Ion Popescu, membru al Fundației „Laura Spelman Rockefeller” U. S. A., atașat comercial la Paris.

[2] Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul 1918 – 1928, Studii”, Vol. I, p. 637, Cvltvra Națională București 1929, articolul „Românii din America” semnat Aureliu Ion Popescu.

[3] Creștinul, Anul I, nr. 10, Octombrie, 1913,  p. 2-5, 8-10.

Tinerilor, deșteptați-vă! de Toma Slev

           

Articolul este scris acum 100 de ani, de unul din directorii Seminarului Teologic Baptist din București. Toma Slev (1900 - 1944) era un intelectual elevat, era pasionat de cunoaștere, aplecat spre oameni, în general tineri, ca aceștia să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu.

Acest articol a fost scris în revista baptistă „Farul Mântuirii” din februarie 1924.

Lecturare plăcută!

          ,,Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale; ci te fă exemplu credincioșilor în cuvânt, în petrecere, în iubire, în inspirație, în credință, în curățenie.” (1 Tim. 4,12)

Tinerilor mei frați și surori în Isus Hristos, răscumpărătorul nostru!

Când ridic condeiul pentru a vă scrie, sunt cuprins de dorul de a vă avea pe toți în fața mea și de a vă vorbi la inimă. Aș dori să fiu moșneag și voi copilași supuși, ca să vă strâng în jurul sobei și să mă fac stăpân pe atenția voastră, prin cuvinte dulci, nu despre uriașii din povești sau pățanii din viață, căci acestea nu v-ar fi de niciun folos.

Aș dori să vă șoptesc, aș dori să vă vorbesc, că tinerețea noastră creștină este în pericol. Aț dori să vă spun, că noi nu trăim, că noi nu suntem, și că ar trebui să fim, ar trebui să trăim.

Războiul care se termină aproape ieri, și care în numele dreptății a dat armă ucigașă fratelui contra frate, nu a adus liniștea, nu a adus pacea dorită.

Sângele vărsat pe câmpul suferințelor și mizeri îndurată, au fost sacrificii, dar toate au fost de acelea care nu au plăcut lui Dumnezeu. Fața Lui în loc să se întoarcă spre noi cu îndurare, a urât mulțimea mișeliilor ieșite din mâinile noastre omenești și chiar fumul jertfelor aduse de cutare fii ai rătăcirii, sunt înaintea Lui. Nu e de mirare.... Dumnezeu nu poate să fie nedrept ca noi oamenii. În timpul războiului fiecare biserică aducea jertfe și rugăciuni la altarul lui Dumnezeu, pentru învingerea națiunii sale, cu toate că se numeau creștine și la urmă ce să vezi? Unii au ieșit învingători, iar alții învinși. Și pacea? Nicăieri. Nu am putea spune că darurile aduse de unii sau de alții ar fi determinat pe Dumnezeu, să dea putere armei ucigașe, nu. Nicidecum, nu! Războiul nu a fost făcut de creștinătatea noastră, ci chiar din contră de necreștinătate. Mai degrabă am putea să deducem din efectele ulterioare, că Dumnezeu a urât rugăciunile acestei lumi răutăcioase și a lăsat-o în plăcerile sale până în ziua de apoi, lipsind-o de comoara, care nu este altceva decât pacea.

Nu mai bubuie tunurile pe hotarele țării și șirurile soldaților nu mai cutreieră rătăcitor prin pustiuri. Muribunzii nu mai mușcă în suferințele lor glia țării ca semn de despărțire de viața plină de suferințe, nu..... Mamele au încetat de a-și ridica hohotul plânsurilor spre cer, cerșind îndurare. Nu sunt silite de nimica să-și chinuiască odraslele, părăsindu-și avutul și patria. Femeile nu-și mai plâng din prag bărbații, care se îndepărtau cu viața în cumpănă și cu gândul doritor de a ști, dacă se vor mai întoarce sau nu. Nu. Peste tot e liniște, numai soarele nu lucește. Soarele dreptății. Veselia caselor a reînviat. A renăscut viața în jurul sobelor, unde altădată oftatul era stăpân. Acum e înlocuit de râsetele și glumele copilașilor nevinovați.

Între cei mici ai casei domnește bucuria și veselia, iar între cei mari? Parcă vezi în fundul sufletului lor, ca prin un văl, ceva... ceva.... îngrozitor. Lipsește lumina, lumina adevărului. La virtuți omenești, nici să nu te mai gândești. Totul geme în jurul celor mari, totul e mort, totul e numai o ruină.

A învins! A învins! Ucigașul bunului și domnește acum el, ... el...., satana,

Armele stau acum, luptătorii sunt cu toții la vatră, dar bucuria de altădată și binele așteptat, întrebați-vă, unde sunt?

Războiul care s-a desfășurat la lumina zilei și care a fost însoțit de suferințe și mizerie, azi nu a încetat, decât și-a schimbat forma (aspectul) și continuă să distrugă în domeniul întunecat de imoralitatea sufletului nostru. Și astăzi se omoară frate pe frate în credință și putere de viață, să distruge țară pe țară și astăzi bântuie urgia și mizeria (înțeleg, omorul, distrugerea și ruina sufletească). Înainte ruină, în spate ruină, în lături ruină, totul distrus, totul în stare de plâns. Armele învingătoare și astăzi sunt acelea ucigașe, conduse de ,,Eul” păcătos pe care ne îndeamnă apostolul să îl crucificăm.

Te doare să vezi după atâta suferință ce am îndurat, sufletul mai robit, mai stăpânit și mai zdrobit de patimile înșelătoare. Îți vine să plângi când vezi, că în loc să progresăm, cu pași repezi, ne apropiem de ruina morală.

Pentru o țară nu e de ajuns a avea hotare întinse, inteligență mare, economie dezvoltată. Dacă nu are tărie sufletească, pierdute sunt acestea toate. Care este inamicul mai mare al progresului? Numaidecât imoralitatea, gâlceava, neînțelegerea etc.

În zilele de astăzi, unde e cinstea, unde e onoare, unde e prietenia, unde e iubirea? Ah! Gânduri chinuitoare..... de ce ne mai sugrumați?

Îți vine să crezi că te-ai născut prea de timpuriu și vocea ta nu mai are răsunet în inimile oamenilor. Deodată rătăcit de gânduri așa cum ești, trebuie să te oprești și din visul care te stăpânește să te trezești. Cu oboseala în corp așezat pe aripile gândurilor, o voce îți șoptește mereu ,,totuși te așteaptă Dumnezeu ca să te miluiască”, ,,ridică-ți ochii tăi și privește ogoarele, că sunt deja albe și gata de seceriș”.

Dați-mi Biblia în mână să-mi fac o seceră în secerișul Domnului – zice omul vrednic - ,,căci cel ce seceră ia plată și adună fruct spre viață eternă, ca și cel ce seamănă și cel se seceră să se bucure împreună. Căci într-aceasta este cuvântul adevărat: altul este cel ce seamănă și altul cel ce seceră. Eu v-am trimis să secerați unde nu v-ați ostenit”.

Deci, iubiților mei tineri! Văzând starea în care se află omenirea de astăzi, nu întârziați, deșteptați-vă! Dumnezeu vă cheamă, are lipsă de voi... căci mare este răutatea care stăpânește omenirea de astăzi. Biblia e singura lumină pe care o puteți purta în mâini, spre trezirea altora, deci apropiați-vă de dânșii și îndemnați pe toți să facă aceasta, căci numai apropiindu-ne de Biblie, ne vom putea apropia de Cristos Isus, Răscumpărătorul nostru și prin acestea două, în calitatea noastră de oameni, unii de alții.

Interviu cu Aurelia Dorina Ban, nepoata dascălului Georgiu Slăv

 

Duminică, 02 iunie 2024, a avut loc la Biserica Creștină Baptistă din Aciuța, o sărbătoare prin care am mulțumit Domnului pentru fratele Georgiu Slăv, unde a fost prezentată cartea. Cu lacrimi în ochi, sora Aurelia Dorina Ban a mulțumit lui Dumnezeu pentru această serbare organizată cu lansarea cărții „GEORGIU SLĂV, un cărturar iscusit în Legea Domnului, Referințe și mărturii biobibliografice”.

După terminarea acestui program, sora Aurelia mi-a dat ocazia să-i iau acest interviu, pe care îl pun la dispoziția celor doritori. Îi seamănă bunicului său atât fizic cât și spiritual.

Aurelia Dorina s-a născut în  anul 1953. Este  căsătorită cu Tiberiu Ban și împreună au trei copii: Emanuela, Mihael și Cristina Monica. Dintre toţi nepoţii lui Georgiu Slăv, este singura în viaţă şi, asemeni strănepotului Grozav Gheorghe, şi dânsa ne-a furnizat şi ne-a confirmat aceste date biografice. De asemenea, dintre fiii şi nepoţii lui Georgiu Slăv, este singura care i-a urmat profesia, devenind profesoară. Frecventează de mică împreună cu familia, biserica, al cărei prim pastor a fost bunicul ei, iar în 1972, la o mare sărbătoare a bisericii, era membră în formaţia corală a bisericii, alături de alte 29 de persoane.

 În această poză sunt urmași ai fratelui Georgiu Slăv.

Visionare plăcută!

Serbarea de la Aciuța a fost cu un popor în sărbătoare pentru slava Domnului

 

După cum am anunțat în aticolul de AICI, Duminică 02.06.2024, după 105 ani, Georgiu Slăv ne adună din nou la Aciuța și ne-a adunat într-o serbare înălțătoare, cu un popor în sărbătoare, pentru slava lui Dumnezeu. A fost o sărbătoare prin care am mulțumit Domnului pentru fratele Georgiu Slăv.

Am fost bine primit de fratele păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Aciuța, Daniel Antonesei, care mi-a mulțumit pentru cartea scrisă și pentru faptul că am venit să mă bucur cu dumnealui și biserica. A sosit și fratele Daniel Stoica, colaboratorul meu drag și de nădejde. La biserică ne aștepta cu drag sora Aurelia Dorina Ban, care ne-a mulțumit pentru că am scris această carte despre bunicul său, dascălul Georgiu Slăv.

Biserica din Aciuța s-a umplut cu un popor îmbrăcat în sărbătoare, cu zâmbete pe buze, dornic să slăvească pe Dumnezeu care lucrează în chip minunat, aducând această zi în care frați și surori din multe părți să se întâlnească și să laude pe Domnul.

Progarmul din această zi este postat pe YouTube și pe această pagină.

Vizionare plăcută!