Poporul creștin bapatist din România are multe nume de martiri ai credinței, dar ei nu sunt scoși așa mult în evidență și baptiștii nu se închină lor. Le păstrăm memoria demnă, sunt notați în istorie ca oameni care au fost uciși din cauza credinței și a activității lor.
Să amintesc doar de învățătorul Gheorghe Slăv, care a murit în
urma rănilor provocate de pietrele aruncate de copiii ațâțați de preotul din
localitate în ziua de 5 octombrie 1919, de frații păstori Vasile Gherman,
asasinat în ziua de 2 noiembrie 1988 și Amfilofie Liubimirescu în ziua de 30 octombrie 1987.
Oameni care au fost credincioși lui Dumnezeu, au făcut lucrarea Lui cu
credincioșie, dar lumea i-a urât și omorât.
Aceeași
soartă a avut-o și fratele Radu Cruceru (1929 – 1975) despre care am
scris AICI. Fratele termină Seminarul în anul 1957, este ales păstor la Turnu
Măgurele, județul Teleorman. Se mută la Ploiești și în anul 1970 la Iași.
Fratele avea un mare dar de la Dumnezeu, predica cu putere, se implica în
lucrarea care creștea peste tot unde activa. Securitatea comunistă i-a întins o
capcană în care a căzut, precum s-a întâmplat pe vremea cuceririi Canaanului,
în vremea lui Iosua fiind înșelați de gabaoniți, un popor care trebuia distrus.
Ce s-a întîmplat? Securitatea i-a spus că va semna o hârtie inofensivă care nu
va avea consecințe asupra viitorului lui, nu va ști nimeni și multe alte
promisiuni mincinoase. De menționat aici că în aceea vreme se ducea și o luptă în
a înțelege ce spune Biblia despre supunerea față de stăpânire, unii păstori au
fost categorici și nu s-au lăsat înșelați să semneze un document pus la
dispoziție de securitate.
Fratele a semnat și mai târziu și-a dat seama că a fost
înșelat. Mai multe puteți citi AICI. Securitatea nu s-a ținut de cuvânt și i-a
cerut tot mai multe informații, pe care fratele la un moment dat, nu a vrut să
le mai dea, dar pentru securitate a fost limpede ce urmează, asasinarea.
Fratele nu a fost asasinat numai că nu a vrut să colaboreze,
să dea informații, ci pentru faptul că lucrarea baptistă într-un oraș
universitar precum Iașiul, se extindea prea mult, și prea periculos pentru
propaganda de partid atee. După ce planul asasinării a fost pus la punct, s-a
trecut la fapte. Fratele mergea și la alte biserici în afara orașului și într-o
vineri seara, când se îndrepta cu Dacia
1100 spre localitatea unde voia să meargă, a fost lovit foarte puternic din
spate de o altă mașină care l-a răsturnat. Fratele a înțeles ce se întîmplă, a ieșit
din mașină și a fugit pe câmp, dar asasinii l-au ajuns. A fost ucis în ziua de 17 decembrie 1975 la
ora 17.30, cu martori și cu o „semnătură" ciudată, ca de grup mafiot, gura
umplută cu pământ. I s-a înscenat un accident, coastele i-au fost rupte din
lovituri de bocanci, craniul spart cu o rangă. S-a luptat în picioare, după
spusele martorilor care au văzut scena în farurile mașinii, până când sângele i
s-a scurs de la cap, prin haine, în pantofi.
Au rămas în urma lui cinci copii: trei mai mari, doi mai mici.
Au rămas bisericile, dintre care una care il iubea și mai mult, biserica spre
care se îndrepta în ziua morții.
Pentru mine fratele Radu este un om de curaj, pentru că a
știut să spună nu, atunci când conștiința i-a spus să nu treacă peste acea
linie de marcare. A știut să iasă din încurcătură, din ițele încâlcite ale
comunismului, ateismului impus de o forță puternică, fără milă, fără teamă și
fără morală.
Păstrez cu drag memoria martirului nostru baptist Radu Cruceru,
dar și tuturor celor care și-au pus viața în mâna Domnului și au mers cu curaj până
la moarte cu lucrarea Domnului.
Pentru fratele Radu și toți frații martiri, doresc cu respect
și smerenie, să le fie învierea fericită.
A trecut o perioadă întunecată din istoria poporului român,
dar și a baptiștilor. Acum avem o libertate deplină de a predica Evanghelia,
Domnul să ne ajute să o facem cu râvnă și credincioșie pentru slava Domnului.
17. Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor.
18. Din pricina Mea, veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, ca să slujiți ca mărturie înaintea lor și înaintea neamurilor.
19. Dar , când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
20. fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
21. Fratele va da la moarte pe frate-său, și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî.
22. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
