Scurt istoric al lucrării lui Dumnezeu în Biserica Creștină Baptistă
din localitatea Jac, jud. Sălaj, România.
Informațiile au fost culese de la cei mai în vârstă credincioși din
Biserica din localitatea Jac. Primul credincios baptist a fost în anul 1887, o
femeie pe nume Goron Raveca, care odinioară Lidia vânzătoarea de purpură din
Tiatira și-a deschis inima la Cuvântul Evangheliei.
Ea a fost botezată în localitatea Brebi. Fiind o bună mărturie în
credința baptistă, Dumnezeu a binecuvântat lucrarea și, în 1905, s-au botezat
din satul Jac încă trei bărbați: Martin Ilie, Meseșan Tănăsie (fiul lui Cosuț)
și Marian Ioan.
În 1905 aceștia au construit primul loc de închinăciune pe un teren
care a fost donat Bisericii de către Marian. După construirea casei de
rugăciune, Dumnezeu a dat binecuvântare peste lucrare, iar în anul 1907 s-au
botezat: Goron Nastasie, Mastan Onica, Mastan Gheorghe, Meseșan Ana și Meseșan
Vasile (fiul lui Coșuț). Aceștia din urmă, înainte de convertire, fuseseră diac
la Biserica Ortodoxă din Jac.
La numărul lor s-au adăugat în scurtă vreme Tămaș Vasile, Astalâș
Petru și Taloș Vasile, care împreună cu Mastan Gheorghe au format comitetul
Bisericii, menținând prin activitatea lor viața spirituală a Bisericii și
ajutând-o, împotriva unor influențe nebiblice.
Numărul credincioșilor a crescut, iar clădirea Bisericii a devenit
neîncăpătoare, astfel că în 1932–1933 s-a construit noua casă de rugăciune pe
același loc.
La scurtă vreme a urmat un val de prigoană religioasă astfel că în
1934–1935 Mastan Gheorghe și Meseșan Vasile au fost închiși la Cluj pentru
motivul că erau socotiți fruntași ai Bisericii Baptiste. Domnul i-a eliberat și
s-au întors atunci în familie și în biserică, continuând lucrarea de vestire a
Evangheliei.
În 1938, un nou act de prigoană religioasă a fost declanșat de
autoritățile vremii împotriva credincioșilor baptiști, când 40 de persoane din
Biserică au fost duse la prefectură în Zalău ca să dea socoteală de credința
lor. Fratele Meseșan Vasile a rămas în amintirea fraților cu o vorbă spusă în
urma unei bătăi primite de la jandarmi: „„Fraților, au pus mâna jandarmi pe noi
și după ce ne-au bătut bine ne-au mai dat și niște palme.”
După aceasta au urmat ani grei, cu războiul, în care unii tineri și
frați căsătoriți și-au lăsat familiile și au fost înrolați pe front, dar la
terminarea războiului majoritatea dintre ei s-au întors din nou în familii și
în biserică.
După război, în anii 1950–1955, a avut loc o trezire spirituală în
satul Jac, care a cuprins multe sate din Sălaj. În această perioadă s-au dus
lupte mari cu învățăturile penticostale care au invadat bisericile baptiste de
pe Valea Someșului, Valea Agrijului și Valea Almașului. Ulterior acestor
evenimente au urmat ani grei ai comunismului, care au produs multe suferințe și
prigoană pentru Biserică.
Astfel că la un botez care a avut loc în Jac la Valea Agrijului,
unde era prezent și fratele Ioan Dan de la Cluj, în timpul botezului,
activiștii de partid au dat drumul la taurul C.A.P.-ului, peste mulțimea
adunată în sărbătoare.
În urma acestui eveniment o soră pe nume Bercean Măriuca a căzut în
leșin și a rămas cu o infirmitate pentru toată viața.
Cu toate acestea, numărul credincioșilor din Jac a crescut, iar casa
de rugăciune a devenit neîncăpătoare și în anul 1978 frații au cumpărat un
imobil pe care l-au transformat în casă de rugăciune, care a fost inaugurată în
anul 1980 (a treia).
Tot în acei ani, după revoluție, 1997–2000, s-a extins clădirea,
construindu-se baptisteriu, sală de studii pentru copii, sală de oaspeți și
renovându-se complet și exteriorul clădirii.
De la începuturile ei și până astăzi, Biserica a avut ca diaconi
ordinari pe următorii frați: Mastan Gheorghe, Taloș Vasile, Astalâș Petru,
Stănean Ioan, Rusu Vasile și Pripon Teodor.
În decursul acestor ani binecuvântați de Domnul, din rândul fraților
din Biserică au fost trimiși la Seminarul Teologic Baptist din București, în
vederea pregătirii pentru lucrarea pastorală, următorii frați: Rusu Simion,
Radu Ioan, Mărginean Alexandru și Pastor Ioan, iar după revoluție la Institutul
Emanuel din Oradea au fost trimiși următorii frați: Pipon T. Daniel, Sabou
Marius, Pripon S. Daniel, iar la programul de asistență socială au fost trimiși
Taloș Lidia și Pripon Samuel.
Un aport deosebit la progresul Evangheliei și al lucrării lui
Dumnezeu în Biserica din Jac l-au avut și frații care au păstorit turma
Domnului, împlinind marea chemare pe care au avut-o în slujba de păstorire a
Bisericii, aceștia au fost următorii frați: Mastan Gheorghe, Brusturean
Dumitru, Coldea Ioan, Cpotă Ioan, Miheț Titus, Brisc Ioan, Buslea Ioan și în
prezent, Pastor Ioan.
Cu o plăcută aducere aminte este pentru Biserică și lucrarea
frumoasă pe care Domnul a făcut-o prin fratele Văduva Vasile, ca practicant în
timpul anilor de seminar, lucrare care s-a bucurat de succes în rândul copiilor
și al tineretului.
Azi, Biserica din Jac numără 117 membri și un număr frumos de tineri
și copii. Din biserica de aici au plecat
mulți membri în alte biserici din țară, unde sunt și au fost folositori
lucrării lui Dumnezeu.
Fie și pe viitor Biserica din Jac să fie o casă binecuvântată în
pustiul lumii acesteia, unde sufletele scumpe să-și găsească mântuirea și să-și
potolească setea sufletească după Dumnezeu.
Domnul să fie lăudat în veci! Veșnic!
Jac, 22.02.2002.
Amin.
Pastor: Nelu Pastor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu