„Baptiștii, pretutindeni pe pământ, nu au cerut nici un favor de la stat, nu au acceptat nicăieri să fie religie de stat, ci oriunde s-au găsit în orice veac, au cerut să aibă numai libertate religioasă.”[1]
Baptiștii și azi respectă și țin cu sfințenie la acest principiu înalt.
„Libertate,
nu favoruri, separație de stat și cu respect pentru cei din jur”
În
această postare veți găsi că baptiștii au participat la Unirea din 1918.
Această
libertate nu înseamnă că baptiștii sunt liberi să facă ce vor ei, ci se supun și
sunt loiali legilor în vigoare ale statului, dacă acestea nu încalcă voia lui
Dumnezeu în a asculta de El întâi și apoi de stat.
„19. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;”
(Faptele apostolilor 4:19, VDCC)
Libertatea
baptiștilor nu a fost pe placul oamenilor de stat, dar nici a religiunii de
stat, aceasta se vede în dezbaterile de la formarea poporului baptist pe
pământul românesc.[2]
După
Unirea din 1918 lupta pentru obținerea libertății continuă și vine în sprijinul
baptiștilor români, Alianța Mondială
Baptistă prin Dr. J.H. Rushbrooke, împuternicitul pentru Europa al alianței. Acesta
vine în România pentru prima dată în anul 1907 și apoi vine tot mai des ca să
discute cu autoritățile de la București despre starea baptiștilor români.
Redau
în întregime un articol apărut în anul 1926 în ziarul: „The Baptist and
reflector” referitor la libertate și subvenție de la stat în viziunea lui Rushbrooke
și a reprezentanților statului român:
„Baptiştii români se revoltă[3]NU VOM ACCEPTA CONDIŢIILE IMPUSE DE CĂTRE GUVERNUL CIVIL!Ziarul londonez „Daily News“ din data de 11 Februarie 1926 are în paginile sale un interviu cu Doctorul J.H. Rushbrooke, împuternicit al Alianţei Internaţionale Baptiste. Acest interviu vine ca răspuns la condiţiile politice din România care sunt de aşa natură încât Baptiştii nu mai au nicio speranţă de a scăpa persecuţiilor dacă în continuare îşi vor exercita lucrarea în această ţară. Potrivit ziarului mai sus menţionat, Daily News, Dr. Rushbrooke „ne-a informat că s-a întâlnit la Londra cu secretarul general al Ministrului Cultelor din România, şi că acest reprezentant oficial a dorit să menţioneze faptul că Ministerul doreşte să-i mulţumească pe Baptişti.“Dar, conform Doctorului Rushbrooke, problema stă tocmai în faptul că există în acea ţară un aşa numit „proiect de lege“după care ar trebui să-şi desfăşoare munca şi Baptiştii, iar această lege încalcă absolut toată conştiinţa religioasă a acestora din urmă. Dl. Rushbrooke prezintă condiţiile acestei legi după cum urmează:1. Conducătorii acestui cult (confesiune), deşi aleşi de către membrii acelei biserici, trebuie să fie numiţi în funcţia lor prin decret regal pentru că altfel nu pot munci.2. Este prevăzut ca aşa un cult organizat de către stat să fie împuternicit să se folosească de instituţiile statului, poliţie etc., pentru a aduna contribuţiile de la membrii ei şi nu în cele din urmă pentru a aplica disciplină.3. În plus, cultul este îndreptăţit, dacă resursele sale sunt insuficiente sau inadecvate pentru scopuri religioase, să ceară statului subvenţii din fonduri publice.Va fi uşor de văzut, după cum a subliniat în interviul său din Daily News Doctorul Rushbrooke, că Baptiştii nu pot să funcţioneze, să lucreze cu şi în asemenea condiţii. Ei se opun în mod absolut oricărei uniuni între biserică şi stat şi prin urmare, nu pot fi de acord că oficianţii lor vor fi desemnaţi de către stat. De asemenea nu vor cere statului nici ajutor financiar, nici din partea poliţiei, a ordinii publice. Din moment ce nu pot accepta asemenea condiţii care le sunt impuse cultelor, ei devin „în afara legii“, doar societăţi, organizaţii care trebuie să fie reglementate de către puterea poliţienească a statului. Aşadar, serviciile lor de închinare vor fi privite de către ofiţerii legii civile ca şi întâlniri publice, prin urmare nu vor avea aceeaşi protecţie, acelaşi sprijin pe care îl au întâlnirile, religioase. Iar când vor apărea orice fel de răzvrătiri, adunările Baptiştilor pentru închinare vor fi interzise, în timp ce ale cultelor care funcţionează conform legii statului vor fi permise şi se vor desfăşura în continuare.Dr. Rushbrooke i-a semnalat Ministrului general al României că există o singură cale care poate fi urmată în ceea ce priveşte problema Baptiştilor, şi acea cale este de-ai recunoaşte pe ei ca şi confesiune religioasă care se bucură de libertate totală, dar care nu este supusă controlului de stat, nici înzestrată cu puteri constrângătoare asupra alui organism religios. Acest lucru guvernul nu este dispus să-l facă, iar cel mai recent raport din România indică faptul că Parlamentul a respins definitiv această propunere.Deci, statutul Baptiştilor în România este acela al unui corp religios, neprotejat de către guvernul civil şi nerecunoscut ca şi ordin religios tot de către autoritatea mai sus numită. Cei care nu primesc bani de la Cezar în condiţiile formulate de el (Cezar, autoritatea de stat) nu pot avea parte de protecţia lui. Persecuţia, prigoana împotriva lor este inevitabilă, deoarece Baptiştii sunt creştini apostolici şi nu vor fi opriţi din a-şi continua misiunea şi lucrarea lor, prin niciun fel de decret, hotărâre sau edict al unui guvern condus de către om.România nu are mai mulţi cetăţeni loiali şi care să respecte legea decât Baptiştii, nici un mai mare avantaj, bun social decât ei, şi, totuşi ei sunt văzuţi ca şi o organizaţie în afara legii, proscrisă şi trebuie să sufere pentru cauza lor şi pentru loialitatea lor faţă de unul dintre cele mai fundamentale principii politice şi anume separarea absolută dintre biserică şi stat.”
Acest articol este preluat și de presa din București, ziarul Adevărul din 1926.
Ziarul Adevărul și-a atras criticile celorlalte ziare că susține pe sectanții
baptiști care vor să ne rupă de glia și Biserica strămoșească. Chiar revista
„Țara Noastră” al cărui director este Octavian Goga, lovește dur, spunând: „nu
merită nici o atenție”.
O altă ocazie când se face referire la faptul
că baptiști români nu cer subvenție este anul 1928 când se dezbate Legea
Cultelor și baptiștii nu au avut acces să-și susțină punctul de
vedere, deși erau atacați virulent de unii participanți. Vezi aici.
Cu această ocazie, conducerea Cultului
redactează un punct de vedere și un răspuns la acuzațiile ce se aduc.
Iată textul în întregime:
Supliment la „FARUL MÂNTUIRII“ No. 7/8[4]Răspunsul sumar al Uniunei Comunităţilor Române din România la acuzaţiunile aduse acestei confesiuni cu prilejul discuţiei generale asupra proiectului de lege al cultelor în Senat, în sesiunea parlamentară din luna Martie 1928.DOMNULE PREŞEDINTE,DOMNILOR SENATORI!Subsemnaţii, reprezentanţi ai Uniunei Comunităţilor Baptiste Române din România, urmărind dezbaterile Onoratului Corp Matur asupra proiectului noului regim al cultelor, am constatat că unii domni oratori informează greşit opinia publică asupra vieţii noastre bisericeşti, şi cum noi nu suntem reprezentați în Senat, prin urmare nu avem posibilitatea de a răspunde acuzaţiunilor ce ni se aduc de la aceeaşi tribună, ne simţim obligaţi în interesul adevărului a Vă prezenta, în cele ce urmează, răspunsul nostru.1.Ni s’au adus acuzaţiuni de ordin religios.a) Că, crezul nostru nu onorează Divinitatea şi că nu avem scopuri religioase.Răspunsul nostru este: baptiştii cred într-un singur Dumnezeu, reprezentat prin Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) şi înţeleg să-şi exercite cultul potrivit învăţăturilor Noului Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos cu toate închinăciunile ce le cere.Singurul şi unicul scop ce-l urmărim prin viaţa bisericească este, de a trăi o viaţă creştinească, cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.b) Că nu avem originea istorică, ci că suntem de origină exotică.Răspunsul nostru este:Referitor la originea confesiunii baptiste este îndeajuns să ne referim la cele 12,000.000 – douăsprezece milioane – membri prin botez ai bisericilor baptiste precum şi la zecile de milioane aparţinători acestora, ceea ce în total atinge cifra de ca. 40.000.000 – patruzeci milioane – cari trăiesc în întreagă lume şi din care în ţara noastră peste 100.000 – una suta mii – dintre cari membrii prin botez sunt peste 30.000 – treizeci mii. –c) Că nu ne deosebim întru nimica de secte ca: milinişti, penticostali, adventişti, nazarineni etc.Adevărul este următorul:Confesiunea baptistă n’a avut niciodată şi nici nu are vreo legătură cu sectele miliniştilor, penticostalilor, adventiştilor, nazarinenilor etc. Învăţăturile acestora sunt străine de sufletul bisericilor baptiste.d) Că avem atitudine ofensatoare faţă de celelalte culte şi că defăimăm clerul, batjocorim locaşurile sfinte, obiectele de cult etc; că exploatăm schimbarea calendarului pentru agitarea spiritelor.Răspunsul nostru este:Atitudinea baptiştilor faţă de celelalte culte este aceea pe care ei o doresc să o aibă celelalte culte faţă de ei. Deşi baptiştii au un trecut istoric de mai multe sute de ani, istoria nu le poate imputa că ei ar fi persecutat credincioşi de alte confesiuni. Ei nu doresc să facă nimănui ceeace dînşii n’ar vrea ca alţii să le facă lor.Domniei SaleDomnului Preşedinte al Senatului Român şi Domnilor SenatoriBucureştiÎncât priveşte schimbarea calendarului suntem primii cari am primit-o fără murmur, neavând nimic nici de câştigat nici de pierdut; deoarece noi serbăm afară de ziua Duminicii, Crăciunul, Paştele, Înălţarea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt şi sărbătorile naţionale indiferent de ziua calendaristică în care ar cădea ele.Bisericile şi obiectele de cult ale altor confesiuni nu formează obiectul nostru de preocupare, fiind cei mai desăvârşiţi adepţi ai libertăţii conştiinţei.2. De ordin social şi cultural.a) Că urmărim lupte de clase, excluzând bogaţii de la posibilitatea mântuirii şi răspândind ideile bolşevismului.Răspunsul nostru este următorul:Baptiştii cred că Dumnezeu nu caută la faţă sau starea materială a cuiva, posibilitatea mântuirii fiind oferită deopotrivă tuturora, condiţionându-se de credinţa faptică în Domnul Isus Christos.Baptiştii n’au avut şi nu au nici o legătură cu bolşevicii, dovadă sunt persecuţiunile dezlănţuite de autorităţile bolşevice din Rusia contra baptiştilor de acolo, nefăcând nici o excepţie între ei şi celelalte culte. Baptiştii ţin la proprietatea individuală ca la un lucru sacru ce nu poate fi violat, deci nu pot avea sentimente prieteneşti faţă de bolşevici.b) Că suntem un element anti cultural, că ne batem în bisericile noastre cu furci de fier şi că predicatorii noştri sunt inculţi.Adevărul este următorul:Năzuinţa fiecărui baptist este de a citi şi scrie. Numeroşi membrii au învăţat în biserica noastră a citi, împinşi fiind de dorinţa sinceră de a studia singuri Scripturile.Cât priveşte acuzaţiunea că, credincioşii noştri s’ar fi bătut în biserici am dori şi noi să cunoaştem aceste cazuri.În ceea ce priveşte predicatorii noştri şi pregătirea acestora trebuie să observăm că majoritatea din numărul prezentat îndeplinesc funcţiunea de Evanghelişti şi Prezbiteri, precum şi aceea că situaţia în care ne găsim în prezent este o situaţie istorică în care s’au găsit şi chiar se găsesc şi astăzi şi alte culte din ţara noastră.3. De ordin naţional.a) Că avem legături cu ungurii cari au urmărit maghiarizarea noastră, lucrând între noi prin predicatori de naţionalitatea maghiară; că am fi beneficiat de privilegii speciale din partea statului ungar; că avem prietenie cu reformaţii unguri; că avem cântări religioase cu melodia imnului maghiar; că întrebuinţăm limba maghiară în bisericile noastre; că am aderat la serbarea Duminicii întâi a lunei Februarie în Budapesta.Răspunsul nostru la aceste acuzaţiuni este următorul:În ceea ce priveşte legăturile noastre cu ungurii de confesiunea baptistă putem să spunem atât că ele au fost numai de ordin bisericesc aşa cum sunt şi ale bisericii ortodoxe cu celelalte biserici surori de altă naţionalitate. Cu oficialităţile maghiare n’am avut şi nu avem nici o legătură, nu ne-am bucurat din partea lor de nici un privilegiu. Nici un predicator baptist n’a primit subvenţie de la statul austro-ungar. Prietenia cu reformaţii în ţară ce ni se impută este de aceeaşi natură, ce avem cu ori şi care alt cult din ţara românească. În bisericile noastre nu se întrebuinţează limba maghiară, cu atât mai mult cu cât 95% din membrii bisericilor baptiste din Transilvania nu cunosc limba maghiară. Baptiştii din România nu au aderat la nici o Duminică Baptistă care se serbează la Budapesta şi nici nu s’a discutat hotărârea unei asemenea zile la Budapesta. Tendinţele de maghiarizare sub vechiul regim faţă de bisericile baptiste nu s’au deosebit întru nimica de cele faţă de alte organizaţiuni româneşti. Iată conţinutul cântării cu melodia imnului maghiar ce ni s’a imputat:Rugăciune pentru patrie.„Şi iartă pe poporul Tău, ce a păcătuit Ţie.“( I. Regi 8.50)Binecuvântă Doamne Ţara şi-al ei popor!De s’ar lupta cu valuri, dă-i Mână de-ajutor.Ca speranţa să-şi aibe totdeauna în Tine,Gloria, mărirea Lui prin Tine să-i fie!O! Ce multe păcate are acest popor;De a Ta sfântă lege c’a fost nepăsător.Din această pricină adeseori s’a certat,Neam în contra altui neam amarnic s’a luptat.Doamne sfinte, o iartă păcatele noastre,Spriritul dezbinării a lungă-l departe,Adu ziua dorită a iubirii şi-a păcii,Spre popor şi patrie şi-atunci vom înflori.Această cântare, ca conţinut este diametral opusă imnului maghiar cu care se aseamănă în melodie.b) Că avem legături cu străinătatea; în special Anglia şi Statele Unite; că primim dolari americani pentru zidirea bisericilor şi fondarea instituţiunilor financiare, Bănci şi Bănci Populare.Adevărul este următorul:Bisericile baptiste din România nu au nici o legătură administrativă, organică sau patronală cu alte biserici sau instituţiuni din străinătate; toate legăturile ce le avem cu acestea se reduc la o simplă curtuoazie şi legăturile doctrinale.Dolarii americani, puşi în socoteala noastră în sume de milioane de către adversarii noştri, sunt o fantomă ce apare tot mereu în literatura religioasă din ultimii ani ai unor biserici. Baptiştii nu dispun de fonduri şi pentru câştigarea noilor adepţi nu dau bani.Baptiştii îşi construiesc bisericile lor din donaţiunile comune ale credincioşilor. Cum mulţi dintre rudele membrilor bisericilor baptiste – în special din Transilvania – trăiesc în străinătate încă de pe timpul regimului Austro-Ungar – în special în Statele Unite – este natural că în urma apelului făcut de cei rămaşi în ţară, aceştia au contribuit din câştigul lor cu toată dragostea la zidirea caselor de rugăciune. De altfel acest procedeu nu ne este original, el fiind întrebuinţat şi de celelalte biserici Transilvănene, ca de exemplu: ortodoxă, greco-catolică, etc.În ce priveşte punerea bazelor unui institut financiar baptist în oraşul Oraviţa cu un capital de 20.000.000 – douăzeci milioane – şi planuri fantastice ca de exemplu: filiale în fiecare capitală de judeţ precum şi străinătate, New-York, Berlin, Londra şi primirea unui împrumut extern fantastic la început de 50.000.000 în urmă de sute de milioane. În sprijinul acestei declaraţiuni s’a adus raportul unui preot. Adevărul este:În toamna anului 1927 s’a proiectat înfiinţarea unei bănci în Oraviţa sub titlul de „Bancă de credit agricol“ cu un capital iniţial de 5.000.000 – cinci milioane – lei, de către domnul N. Novac de credinţă ortodoxă, făcând apel şi la persoane baptiste ca să sprijinească această iniţiativă. Capitalul neputându-se semna în întregime, s’a hotărât ca Banca să se înfiinţeze cu capitalul semnat de 1.000.000 – un milion – lei, din care aproape trei sferturi de acţiuni semnate de domnul Novac. De altfel în această chestiune episcopia ortodoxă din Arad a cerut referinţe oficiale de la autorităţile locale din Oraviţa, al căror răspuns nu ştim din ce motive nu s’a citit Onoratului Corp Matur.De asemenea Băncile Populare Baptiste, puse în socoteala noastră sunt nişte fantome. Este adevăr că credincioşii noştri fac parte din membrii Băncilor Populare în satele lor cu membrii în majoritate de religiunea ortodoxă. Dar această faptă nu constituie o crimă, necum o dovadă că baptiştii ar trebui arestaţi în loc să li se dea drepturi ca celorlalţi cetăţeni.c) Că avem o atitudine duşmănoasă faţă de statul Român, nefiind buni militari, ne serbând sărbătorile naţionale, ne arborând drapelul naţional şi că n’a luat parte nici un baptist la adunarea din Alba Iulia, în care s’a declarat alipirea Transilvaniei la Patria mamă; că n’am întâmpinat armata Română la intrarea în Transilvania; că ne-am bucurat când au venit bolşevicii şi că vrem privilegii speciale în statul Român.Răspunsul nostru la aceste acuzaţiuni este:Atitudinea baptiştilor faţă de stat, credem că este dovedită îndeajuns prin faptul că membrii bisericilor noastre n’au fost implicaţi nici într’o abatere dela legile statului; Sfânta Scriptură ne impune ca să respectăm autoritatea, căci aceasta vine dela Dumnezeu (Romani 13, 1-2), şi noi înţelegem să ne conformăm ei.Serviciul militar îl facem acolo unde ne aşează interesul Patriei şi în condiţiunile pe care Ea ni le stabileşte fără nici o restricţiune de ordin religios (depunem jurământ, ridicăm arma). Baptiştii se consideră prieteni ai prietenilor Ţării lor şi duşmani ai duşmanilor Ţării lor, dovadă este bărbatul de stat al Angliei de confesiunea baptistă Loyd George care în timpul războiului a stat în fruntea Ţării sale şi i-a condus destinele cu onoarea cunoscută de toată lumea, precum şi fostul președinte al Statelor Unite, Harding de confesiunea baptistă.Baptiştii serbează sărbătorile naţionale, arborează drapelul naţional, căci şi lor le este în aceeaşi măsură scump ca şi oricărui alt român cinstit. Baptiştii au luat parte la marea adunare dela Alba-Iulia şi au întâmpinat cu bucurie armata română în care erau înrolaţi ca voluntari un număr de baptişti. În toate localităţile baptiştii alături de confraţii lor ortodocși s’au jertfit pentru armata Română.Dovada sentimentelor celor de acasă se poate vedea şi din aceea că o mare parte din ei au făcut parte din Garda naţională de pe vremuri.Bolşevicii la venirea lor în Transilvania nu i-au favorizat cu nimic pe baptişti, ba din contră i-au evacuat din casele lor proprii de rugăciune, transformându-le acestea în dormitoare.Baptiştii nu cer de la statul Român nici un privilegiu special, dar cer să fie trataţi ca ceilalţi cetăţeni.Noi credem că suferinţele baptiştilor din ultimii ani trebuie să înceteze fără întârziere, ele constituind o pată a civilizaţiei secolului nostru. Maltratările de tot felul, bătăi până la sânge fără deosebire de sex şi vârstă, violare de femei baptiste ridicate din casele de rugăciune, persecuţiuni din toate părţile: autorităţi, şcoală, armată, sigilări de case de rugăciune, ardere de cărţi religioase, eliminarea funcţionarilor din serviciul statului, eliminarea copiilor noştri din şcolile statului etc.; fapte ce se pot constata cu prisosinţă din plângerile depuse la Ministerul Cultelor şi Internelor de către Uniunea Comunităţilor Baptiste Române.DOMNULE PREŞEDINTE,DOMNILOR SENATORI!Confesiunea baptistă este recunoscută ca confesiune monoteistă creştină, ce contribuie la ridicarea moralei publice, în toată lumea civilizată şi între membrii ei are credincioşi din toate clasele societăţii. În Anglia de pildă, confesiunea baptistă numără în rândul credincioşilor ei oameni ca dl. Lloyd George fost prim-ministru, 15 deputaţi, profesori în toate instituţiile de înaltă cultură şi învăţători, funcţionari de stat, comercianţi, muncitori de fabrică şi ţărani. La fel şi în Statele Unite, unde confesiunea baptistă are între membrii ei oameni ca dl. Chas. E. Hughes fost prim-ministru, dl. Davis, ministrul în cabinetul actual, dl. Green, încredinţatul Guvernului dinWashington în fruntea organizaţiilor muncitoreşti, să nu mai pomenim de cei 51 deputaţi şi 6 senatori din Washington, guvernatori de state şi cele opt milioane membrii afară de milioanele de aderenţi, cari îşi fac datorinţa, ca toţi baptiştii, alături de compatrioţii lor faţă de Dumnezeu şi faţă de ţara lor. Baptiştii Români, cari au aceleaşi doctrine şi credinţă religioasă ca cei pomeniţi mai sus s’ar considera osândiţi şi de Dumnezeu şi de întregul neam omenesc dacă n’ar avea dragoste şi nu şi-ar face datoriile faţă de Ţara lor mamă şi cârmuitorii Ţării lor.Baptiştii din România cer să li se respecte drepturile câştigate prin recunoaşterea ca cult în anul 1905 potrivit garanţiei ce oferă Constituţia, drept ce a fost recunoscut şi legiferat ca atare de statele succesoare a Austro-Ungariei ca Cehoslovacia şi Serbia, şi să li se aplice Ţării fără părtinire ca şi oricărui cetăţean român.Sperăm, că această umilă cerere a noastră se va găsi pe deplin justificată în faţa oricărui suflet român, care doreşte consolidarea Ţării, care ne este scumpă tuturora deopotrivă şi triumfarea adevărului asupra patimilor izvorâte din ură fratricidă.Primiţi, domnule Președinte şi domnilor Senatori, asigurarea că la românii de confesiunea baptistă veţi afla întotdeauna aceleaşi sentimente şi aceleaşi dorinţe pe care le veţi găsi la oricare bun român.Reprezentanţii Uniunei Comunităţilor Baptiste din Româniaprin delegaţie:(ss) Ioan Socaciu(ss) Petru Balc(ss) Nicolae Ionescu(ss) Ioan UngureanuBucureşti, 23 Martie 1928.
