vineri, 2 februarie 2018

09 Mărturia fr. păstor Ionel Mânzat din Dej, despre vizita la Viena din 1978




Am scris aici despre „Vizita fraților români, la Congresul Jubiliar Balthasar  Hubmaier 1978,  Viena”. A fost punctul  oficial scris în revistă. Așa cum am promis, vin cu un punct de vedere tot oficial, dar scris după 40 de ani și când și puterea comunistă a fost înfrântă.
Menționez că au fost unii frați păstori care nu au primit viză de plecare din țară, ceea ce a provocat o nemulțumire.
10. Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi! (Isaia 35:10, VDCC)

Mai jos este mesajul scris de fr. păstor Ionel Mânzat:

„Păstorii baptiști, la sărbătoarea Baltazar Hubmayer
Din Viena, Austria, în septembrie 1978
Prin Harul lui Dumnezeu, am trăit o „desfășurare a puterii Lui”, într-un timp în plină desfășurare a puterii întunericului, în care se răspândea tot mai mult, „Oficial”, ideea că nu este Dumnezeu și cei care eram de partea Lui și mai ales care eram slujitorii Lui, eram doar ”tolerați în societate” de  către cei care erau conducători. 

Lupta era foarte strânsă, deoarece după ce am trăit câteva zile pe un teren „LIBER” și cu „SPIRITUALITATE SUPERIOARĂ”, în timp ce ne întorceam, atunci când am intrat în România, am fost controlați în mod brutal, în bagaje și toate cărțile și Bibliile ne-au fost confiscate. Atunci am avut o „IEȘIRE DE LUPTĂTOR” prin întrebarea, dar mai întâi cred că au fost șocați de „PRIVIREA” îndreptată spre cei care ne controlau, apoi cu o gură deschisă, care trăise câteva zile un altfel de timp, am adresat următoarea întrebare: „CÂND VOM AJUNGE LA CEI CARE NE-AU ÎNSOȚIT CU INIMA ȘI RUGĂCIUNILE, ADICĂ BISERICILE,  SĂ LE SPUNEM CE NE-AȚI FĂCUT AICI ÎN TREN?” Dar îmi amintesc de faptul că am zis că o vom face chiar în public de la amvonul Casei de rugăciune, și am făcut-o.
Voi începe descrierea evenimentelor care s-au desfășurat și le-am trăit și anume:
1. Subsemnatul Mânzat Ioan, împreună cu Mecea Augustin, fiind păstori baptiști în plină activitate în Dej și în împrejurimi, care făceam parte din Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste cu sediul în Cluj, vizele noastre au întârziat și nu am putut pleca odată cu grupul, poate și de aceea ne-au rămas înregistrate în memorie, deoarece am trăit niște peripeții care ne-au convins mai bine ce înseamnă trăirea în libertate. Am plecat cu trenul internațional din Dej la ora 4,40 și am ajuns la Viena în jurul orei 18. Această călătorie este consemnată în agenda anului 1978, luna septembrie ziua 22 ca fiind: „Necazul Cel Mare”, deoarece nu știam nimic să comunic cu cei din jur, știam doar: „Congreshaus Vien Balthasar Hubmayer”, cer scuze dacă nu am scris corect.
Dar Dumnezeu ne-a purtat de grijă, având în compartiment un român care era în drum spre Germania, nu-i știu numele, de la dânsul am primit sfatul cum să procedez, și mi-a dat o sumă de bani, pe care să o folosim la un taxi din gară la poliție.
Am procedat așa cum am fost îndrumați de acest om și am ajuns la poliție și doi polițiști au găsit locul unde trebuia să ajungem, ne-au poftit foarte politicos în mașină și am plecat.
Când am ajuns ne era frică să ne coborâm din mașină, dar ne arătau ce scrie pe clădire și am coborât mulțumindu-le.
Am intrat în această clădire unde am fost primiţi cu multă bucurie, fiind conduşi la balcon unde erau colegii noştri ROMÂNI. Bucuria noastră a fost atât de mare, încât am uitat tot necazul cel mare care l-am trăit.
2. Desfășurarea evenimentelor trăite în libertate.
Ziua de vineri, 22 septembrie 1978, am călătorit și seara am intrat în desfășurarea evenimentelor, bine puse la punct, în ordine în fiecare zi.
Sâmbătă 23 sept. dimineața, au fost lucrările în plen. După masă am fost conduși prin oraș ca să vizităm diferite obiective importante.  Seara, a fost cu adevărat Evanghelizare și cântări în cor.
Duminică 24 sept. a fost un moment de Închinare cu predicare, care a fost minunat. După masă am făcut turul orașului Viena, fiind uimiți de cele văzute, iar seara a fost din nou Evanghelizare și frumoase cântări de cor.
Luni 25 sept. am vizitat „Marea piață din Viena”, iar seara din nou Evanghelizare de la ora 19.
Marți 26 sept. și miercuri 27 sept.  același program.
Joi 28 sept la ora 10, am plecat din Viena, iar la ora 14,30 am ajuns la Budapesta.
Seara am participat într-o biserică la un Serviciu Divin, mesajul fiind: „Și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”. Pentru o noapte am fost găzduiți în familii.
Vineri 29. sept. am făcut un tur al orașului Budapesta.
Seara, la ora 20,50 am plecat spre România și între orele 3-4 am fost controlați în bagaje și toate cărțile și Bibliile au fost reținute; pentru noi a fost o mare umilire, iar pentru  cei care ne-au confiscat, a fost o mare gafă. În Dej, prima întâlnire am avut-o cu tinerii  inspirați din Psalmul 34: 3, 4 și versetul 8.
Marea surpriză a fost atunci când am fost chemați la vamă în Oradea, să ne luăm cărțile și Bibliile.
Astfel în 13 oct. am mers cu mașina fratelui Danciu Vasile  la Oradea și am primit înapoi tot ce ni s-a luat.
Slavă Domnului!
Așa s-a încheiat participarea noastră la „Sărbătoarea de la Viena, Balthasar  Hubmaier”.
Dej la 27.01.2018.
A consemnat Mânzat Ioan.

1. Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2. Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
3. Înălţaţi pe Domnul împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
4. Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

5. Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
6. Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.
7. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.
8. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

(Psalmi 34:1-8, VDCC)

14. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui.
(2 Corinteni 2:14, VDCC)





joi, 1 februarie 2018

Ioan Chiper 1906 – 1957, din Toplița






Fr. Ioan Chiper a fost înzestrat de Dumnezeu cu  un talent deosebit pe care l-a pus în practică. A fost un poet de mare profunzime și  valoare. Redau doar 3 poezii scrise de dânsul. Una este scrisă înainte de moarte.

„Fratele Ioan Chiper se naște la 23 august 1906,  originar din localitatea Toplița, raionul Gheorghieni.
Aici a pri­mit cuvântul şi botezul nou-testamental, la 25 mai 1924.
Tot aici a fost şi persecutat în timpul prigoanei noastre reli­gioase, în timp ce-şi desfăşura activitatea de evan­ghelist, prin părţile Aiudului.
 La Bucureşti în 1926, a început să activeze în cadrul bisericii din str. Arad, unde s-a învrednicit  a fi ordinat în rândul păstorilor. De aici s-a ataşat bisericii din B-dul Basarab 56/a, unde a activat între anii 1937—1940, în care timp era şi secretarul Comunităţii de Bucureşti.
Ajuns la Alba Iulia, a fost numit păstorul Bisericii Baptis­te.
Între anii 1944—49, a activat şi ca vicepreşedinte al Comunităţii Regionale Deva, la care aparţinea biserica locală.
In ziua de 14 ianuarie 1957 s-a stins din viaţă, în floarea vârstei, fratele păstor Ioan Chiper, din biserica Creştină Baptistă din Alba Iulia, în timp ce îşi trata chinuitoarea boală ce i-a răpus viaţa la spitalul C.F.R. din Bucureşti. Cunoscut de frăţietatea noastră, atât în calitatea sa de păs­tor, cât şi ca versificator plăcut în publicaţiile noastre.

In familia-i dragă din sânul căreia s-a smuls cu adâncă du­rere, a fost un soţ şi părinte ideal, imprimând prin viaţa sa de credincioşie, curăţia sufle­tească a educaţiei creştineşti în familia sa.
Golul pricinuit prin moartea sa în familia din care s-a rupt este de necompletat, iar în biserica sa se va resimţi mult timp.
Serviciul de înmormântare, la care au participat fraţi şi su­rori din bisericile noastre, pre­cum şi prieteni şi cunoscuţi din timpul activităţii sale, a fost îndeplinit de fraţii Jean Staneschi, Mircu Cocariu, C. Bălgrădeanu şi A. Popovici, iar la întonarea cântărilor au partici­pat o parte din tinerii seminarişti.
Ca iubitor al poeziilor, atât de căutate de tinerii bisericilor noastre, a scris şi a publicat versuri ce-i vor păstra amintirea între poeţii frăţietăţii noastre, de care se desparte cu mult regret în suflet, adresându-i ultimul vers pe care îl înserăm alăturat sub titlul ,,La calea jumătate“.

Surse:
Îndrumătorul Creștin.
Farul Creștin

La calea jumătate
De drumul meu se-ncheie
La calea jumătate
Şi inima-mi zdrobită
Va înceta de-a bate
iei a mea scânteie
S-o duci în fericire.

Acolo-mi este partea
Pe care mi-am ales-o
Când s-o deschide cartea
Eterna nemurire.

Cu Tine Doamne sfinte
Descătușat de lume
Să uit orice durere
Slăvindu-ți al Tău nume:
Cu slabele-mi cuvinte,
Ce pot să-ngân în şoapte
Când nimenea nu ştie
Ce sufletu-mi urzeşte
Viaţa sau robie,
Sau zborul peste noapte
De drumul meu se-ncheie
Isuse numai Ţie
Ţi-e dată cunoştinţa;
Să ştii de fericire
Viaţă şi credinţa.
Te rog să-mi spui şi mie
De haina mi-a pătată,
Sau poate din greşeală
Mi-a murdărit-o lumea
Te rog din nou mi-o spală
Şi fă-mi-o iar curată.

De drumul meu se-ncheie
la calea jumătate
Şi inima-mi zdrobită
Va înceta de-a bate
Să iei a mea scânteie.



Când toate dorm
Când toate dorm în blânda noapte
Pierdute ’n lumea de visări,
Când doarme gândul fără şoapte
Şi valurile dorm pe mări.

Când doarme luna cea răzleață
Şi frunzele cu al lor cânt,
Când pare-a nu mai fi viață,
In ceruri sus şi pe pământ.

Când dorm planetele uitate
Cu raiul lor de sateliţi,
Când dorm cu frunţile plecate
Chiar brazii cei îmbătrâniţi.

Te furişezi în al meu suflet
Însângerat pe-al vieţii drum,
Punând hotare la ’l meu umblet
Răspunderi vrei ca să-mi asum.

Zadarnic, Doamne, m’aş ascunde
In locul cel mai tăinuit,
Căci ochiul Tău cel Sfânt pătrunde
Şi orice gând mi-e dezvelit.

Căci Ție-ți sunt supuse toate
Şi cugetul ascuns din om,
Tu lumile le pui pe roate
Tu mişti şi astru şi atom.

La glasul Tău se sting luceferi
Şi luna se opreşte ’n drum,
Pământul printre aştri teferi
La glasul Tău se face scrum.

La vrerea Ta se mişcă toate
Se ’ntoarce vremea din neant,
Din pulbere Tu poţi a scoate
Un cer frumos de briliant.

Căci toate Ţie-Ţi sunt supuse
Şi frunzele ce cad din pom,
Tu mişti şi vremile apuse
Şi inima împietrită-n om.



Farul Creștin Anul I, Nr. 14, Iulie 15 1933, Pag. 5.