Fratele Istvan Borzasi, printr-o
postare pe net, mi-a adus aminte de un mare nume din poporul Baptist, Heinrich
Meyer, cel care a botezat pe viitorii lucrători din cadrul poporului baptist. Este
cel mai important mădular, omul care a contribuit la nașterea și formarea
noastră baptistă.
Fr. Heinrich Meyer, în acest an (2019) are 177
ani de la naștere, 100 de ani de la plecarea în veșnicie, a trăit 77 de ani. Este numit și organizatorul bisericilor
baptiste din Transilvania.
Heinrich Meyer s-a născut într-o
familie luterană din Großen-Buseck, Hessen, pe 13 august 1842. Tatăl său era
dogar de meserie. Heinrich Meyer a început școala la vârsta de 6 ani și a
continuat doar până la 14 ani. În ciuda faptului că era un elev bun,
școlarizarea sa s-a încheiat din motive materiale. De la vârsta de 11 ani, el
s-a ocupat de grădina familiei, ajutând și la alte treburi gospodărești. După
ce a renunțat la școală, și-a continuat pregătirea cu diferiți meșteșugari timp
de câțiva ani. În cele din urmă, tatăl lui Heinrich s-a gândit că meseria de
tâmplar ar fi cea mai potrivită pentru el. După ce a făcut ucenicie la câțiva
tâmplari, a devenit tâmplar.
Înainte de anul 1860,
un meșteșugar baptist pe nume Sommerland s-a împrietenit cu tatăl lui Heinrich,
iar acesta a început să participe cu regularitate la întâlnirile baptiștilor
din Alstsdorf în 1859 sau 1860. Spre sfârșitul anilor ’60,
a început să își ia și familia la aceste întâlniri în
Fronhausen.
La început, pe
Heinrich îl enervau tinerii baptiști, considerându-i niște „fraieri”; însă cu
timpul a ajuns să îi respecte pe credincioșii baptiști din Fronhausen ca pe
niște „adevărați sfinți”.
Ca toți meșteșugarii
din vremea aceea, Meyer s-a mutat de la un meșter la altul, învățând meserie. Aceasta
a fost însă o perioadă de singurătate, fiind încercat și de sentimente de
vinovăție, pentru că folosea timpul liber din zilele de duminică pentru a meșteri
diverse lucruri pentru el.
În această perioadă
de frământări spirituale, Heinrich Meyer s-a întors acasă de sărbători. A ajuns
acasă în ajunul Crăciunului din anul 1861 și a aflat că, în lipsa sa, familia
lui se implicase tot mai mult în viața baptistă. Lui Heinrich nu i-a plăcut
lucrul acesta. În ziua de Crăciun, el a fost invitat la serviciul de seară
ținut de baptiști in Buseck, însă Heinrich a refuzat să meargă, alegând să iasă
cu prietenii săi. În cursul serii, aceștia au ajuns să discute și despre
„credincioși” și despre cât de „ipocriți” erau aceștia; s-a menționat, de
asemenea, și faptul că surorile lui Meyer participau la serviciile religioase
ale baptiștilor. Apoi, puțin mai târziu, cineva a spus chiar despre Meyer: „Și
acesta este contaminat.” Și atunci un gând ciudat a trecut prin mintea lui
Heinrich: „Oamenii aceștia sunt cu toții vrăjmași ai lui Dumnezeu.” Iar gândul
acesta a fost urmat de unul și mai ciudat: „Viața mea arată același lucru!” În
cele din urmă, Meyer și-a spus: „Trebuie să te convertești!” Era într-adevăr
ciudat, însă el știa ce are de făcut, așa că s-a hotărât: „Vreau să mă
convertesc și Dumnezeu mă va ajuta.” Când s-a întors acasă în seara aceea,
Heinrich Meyer era convins că viața lui nu va mai fi la fel.
După seara aceea,
Heinrich Meyer a intrat într-o perioadă de lupte spirituale și căutări după
Dumnezeu. S-a cufundat în Scripturi și s-a luptat cu viața lui de dinainte. În
cele din urmă, într-o noapte, după o lună de frământări interioare, către
sfârșitul lunii ianuarie, în anul 1862, Meyer s-a gândit: „Dumnezeu îți va
ierta orice păcat, dacă vei crede; dar nu știu cum să cred.” Și chiar în acea
seară, Dumnezeu a venit la el și i-a dat puterea să creadă. Din
experiența aceea, a ieșit sigur de credința pe care și-o pusese în Isus, precum
și de mântuirea sa. Tot cam în vremea aceea, și ceilalți membri ai familiei lui
Meyer au ajuns la aceeași pace pe care o găsise și el, așa că s-au prezentat cu
toții la botez.
Pe 7 martie 1862,
Heinrich Meyer și familia lui au fost botezați în râul Lahn de către Jakob
Becker. Pe certificatul său de membru al bisericii baptiste se găsește
semnătura lui J.G. Onken.
S-a căsătorit pe 25
mai 1870 cu domnișoara Michelsohn, care s-a botezat în Odesa, pe 6 iunie 1870.
A fost botezată de tovarășul baptist al lui Meyer, pe nume Pritzkau din
Alt-Danzig.
În anul 1873 vine la Budapesta și își începe
lucrarea de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu printre germani, maghiari și
apoi români.
În 1-3 august 1904 participă la
Conferința din Curtici.
Fr. Heinrich Meyer vede lipsa de
lucrători și încurajează frații, dar când făcea selecția era forte consecvent,
atent și după o verificare atentă își dădea acordul.
Tot fratelui Heinrich Meyer se
datorează ordinea în biserici, ținerea de registre și statistici. La această
conferință, fratele cerea lucătorilor să
își pună la punct statisticile în fiecare biserică.
În 8-10 noiembrie 1904 participă la
deschiderea de adunare și conferință.
Fr. Heinrich Meyer este tradus de
soția dumnealui. Mai participă frații: Mihai Cornea, Gheorghe Florean, Ioan
Țirban și Erdoși Imre. Au fost în jur de 500 de personae. La această conferință
s-a decis: „toți românii baptiști din țară vor fi una. Totdeauna vor avea
conferință comună (laolaltă).”
În zilele de 13 și 14 aprilie 1911 fr.
Heinrich Meyer a organizat o conferință de edificare la care participă mai
mulți frați din toată Ungaria. Au fost frați și din Germania, dar și frați
români. Mesajul a fost: „Predicatorul trebuie să fie todeauna în legătură
strânsă cu Dumnezeu, că altfel nu va fi binecuvântată lucrarea lui”.
În anul 1912 în revista „Adevărul”,
fratele Heinrich Meyer scrie o predică cu următorul titlu:
„Serviciul Dumnezeiesc în chemarea
creștinului.
I.
În ce stă
serviciul Dumnezeiesc în chemare.
Serviciul Dumnezeiesc însemnează după cum se
știe, a servi lui Dumnezeu.
II.
Necesitatea, a
privi chemarea ca serviciu Dumnezeiesc.”
În anul 1913 are un mesaj deosebit la
conferința școalei duminecale despre scopul, importanța și folosul ei.
„Scopul ei: Pocăința copiilor, a-i aduce pe ei
la Isus, ca să fie membri adunării și Bisericii Lui.”
Din anul 1914 fr. Heinrich Meyer are
comentariu pe cartea Efeseni și continuă în fiecare număr din 1915.
În timpul Primului Război Mondial, fratele scria
articole de încurajare pentru soldații de pe front, dar avea și o interpretare
din Biblie a războiului.
În revista „Solul Păcei” din 1916, fr.
Heinrich Meyer are un lung articol cu numele: „Scopurile lui Dumnezeu cu
războiul universal.” Spune printe altele: „Este un război greu – Dumnezeu are
un plan cu popoarele – Războiul nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu – El
vrea să-și câștige ascultare – El vrea, ca oamenii să cunoască că El este
Domnul”.
În anul 1919 Dumnezeu îl cheamă acasă, în veșnice,
pe robul Său cel credincios care și-a isprăvit alergarea pe acest pământ.
Activitatea frateleui Heinrich Meyer este bine
punctată de fr. Alexa Popovici și fr. Ioan Bunaciu. De aceea nu scriu ce au
scris frații, ci am vrut să prezint ce nu am găsit în sursele noastre
românești.
Mulțumim lui
Dumnezeu pentru așa om. care a venit în ajutorul poporului baptist român.
Surse:
Adevărul
Solul Păcei
G. A. Kish
