Eugen Groza 1954 – 2018 din Clopotiva

Pastorul Eugen Groza s-a născut în data de 27 octombrie 1954, în familia Apalina şi Petru Groza, oameni credincioşi din localitatea Clopotiva, județul Hunedoara.

 A fost botezat de pastorul Petru Dugulescu în data de 15 august 1975, în Biserica Creştină Baptistă din Hațeg.

A absolvit în anul 1980 Institutul Politehnic din Timişoara, iar între anii 1980-1990 a urmat cursuri de pregătire teologică prin programul B.E.E. România.

În 15 octombrie 1981 s-a căsătorit cu Mihaela, Dumnezeu  binecuvântându-le căsnicia și familia cu 2 fete.

În anul 1986 a fost supus unei intervenții chirurgicale pe cord deschis la spitalul din Târgu Mureş.

În anul 1990 a fost ales pastor al Bisericii Creştine Baptiste Betania din Timişoara, fiind primul pastor al acestei biserici. Din comisia de ordinare au făcut parte, printre alții, pastorii: Ion Râncu, Ioan Trif, Dragoş Hudema.

Din 1990 a slujit ca preşedinte executiv al Asociației ,,Isus Speranța României”, fiind implicat alături de pastorul Petru Dugulescu în numeroase proiecte caritabile, educaționale, evanghelistice.

A fondat Asociația Missio Link International, al cărei preşedinte a fost pentru mulți ani.

A plecat în veşnicie în 2018, slujba de înmormântare având loc în data de 12 februarie. Pe parcursul anilor Biserica Betania a mai fost slujită de pastorii Teofil Ciortuz şi Adrian Neiconi. Actualmente pastorii bisericii sunt Valentin Făt şi Gabi Rusu Hack.

Surse:

Ionel Tuțac

Ordinarea

Completări noi despre fratele Drăgilă Dumitru de la Ionel Tuțac

Despre fratele Drăgilă Dumitru am scris AICI, dar este o prezentare mai scurtă, după resursele avute atunci în anul 2019.

Fratele Ionel Tuțac, stând acasă ca toți cetățenii acestei țări din cauza virusului,   s-a apucat să facă curățenie prin bibliotecă. A dat de resurse despre care a crezut că îmi sunt mie de folos și mi le-a trimis, pentru care îi mulțumesc. Aștept cu nerăbdare de la toți frații care au resurse istorice despre înaintașii lor baptiști să mi le trimită pentru ca să le facem publice. Vă mulțumesc!

Informațiile le las așa cum le-am primit, ca să nu-si piardă prezentarea lor originala.

Dumitru Drăgilă s-a născut în data de 26 octombrie 1886 în localitatea Prilipeți, județul Caraş-Severin din părinți agricultori. A auzit Evanghelia în anul 1912 cu ocazia unor manevre militare în localitatea Tăuț, județul Arad.

În urma unei vizite făcute la Prilipeți de către Pavel Bandur, în anul 1913, Dumitru Drăgilă se hotărăşte pentru Hristos. Este botezat în 13 octombrie la Caransebeș de către pastorul Ştefan Ignea . După convertire începe să predice Evanghelia, până pleacă în război, iar la finalul războiului, în data de 29 iunie 1919, este ordinat ca păstor în localitatea Prilipeți de către Ioan Şuveț şi Ştefan Ignea.

Calitățile lui de bun organizator, talentat predicator şi cântăreț îl recomandă pentru a sluji într-o localitate mai mare, aşa că la invitația pastorului Pavel Bandus şi la recomandarea pastorului Ştefan Ignea este ales păstor la Lugoj.

Slujirea de la Lugoj şi împrejurimi, participarea la numeroase botezuri şi evanghelizări, maturitatea spirituală pe care o arată îi determină pe frați să îl aleagă în comitetul pe țară al Uniunii Baptiste. Din această postură avea să reprezinte Uniunea Baptistă la cel de-al III-lea Congres al Alianței Mondiale Baptiste, găzduit în perioada 21-27 iulie 1923 la Stockolm, capitala Suediei. Din delegație aveau să facă parte 23 de români, printre ei aflându-se: Vasile Berbecar, Ioan Bododea, Boris Buşilă, Avram Oală, Atanasie Pascu, Mihai Vicaş, Ioan R. Socaciu, ş.a. Delegația a fost condusă de Constantin Adorian, preşedintele Uniunii. În timpul pastoratului său la Lugoj se formează corul mixt la Bisericii (1924), iar comunitatea se mută într-o clădire mai spațioasă.

Militând pentru drepturile baptiştilor, pastorul Drăgilă a devenit incomod pentru autoritățile politice şi religioasă, astfel că în 28 noiembrie 1934 a fost amendat şi arestat, fiind acuzat de "propagandă contra legilor şi autorităților Statului". Procesul a durat un an de zile. În anul 1945, din cauza problemelor de sănătate, se pensionează, iar pastoratul bisericii este preluat, pentru perioade scurte de Mircu Cocar (1946-1947), Teodor Cenuşă (1948-1949) şi Ioan Bunaciu (1950-1951). În toată această perioadă îi ajută pe ceilalți păstori, oferind echilibru bisericii şi dovedind maturitate spirituală. Din 1952, odată cu venirea pastorului Teodor Turcu şi până în 1964, continuă să fie un stâlp de nădejde al bisericii din Lugoj. A plecat în veşnicie în data de 5 iunie 1964. La serviciul de înmormântare din data de 7 iunie au predicat Evanghelia pastorii: Alexa Popovici, Ioan Bunaciu, Ilie Dudău, Ioan Stanca, Teodor Turcu şi Ieremia Găvăgină. A fost înmormântat în cimitirul baptist din Lugoj.

Resurse:

Farul mântuirii, nr.15-19, 1923

Harul, nr. 29, 1992, 226-227, 2010

Istoria baptiştilor din România, 1856-1989, Alexa Popovici

 Baptist World Alliance, Third Congress, Stockolm, 1923, p.251

Bandur Pavel 1850 – 1933 din Chitigaz

Fratele Bandur Pavel s-a născut în data de 9 septembrie 1850 în localitatea Chitigaz     ( Kètegyhàza) din Ungaria, un sat cu o populație majoritară de etnie română. S-a mutat în Curtici unde a slujit ca dubaş ( toboşar) la primăria din localitate. Aici a auzit Evanghelia de la soția sa şi de la colegul său Teodor Clepa. Soția sa a fost una din primele 3 femei din Curtici care şi-au deschis inima la Evanghelia propovăduită de Mihai Brumar, iar colegul său, Teodor Clepa, a fost primul bărbat pocăit din Curtici.

În 20 iulie 1890 Pavel Bandur a fost botezat în localitatea Şilindia de către Mihai Cornea.

În anul 1891 s-a mutat ca dubaş ( toboşar) în satul Luguzău, unde a dus şi flacăra Evangheliei. Printre cei care au auzit Cuvântul lui Dumnezeu şi şi-au mărturisit credința în Domnul Isus ca Mântuitor personal, cu ocazia primului botez din această localitate, la 7 iunie 1894, a fost şi primarul comunei Luguzău, Gheorghe Ginga.

În anul 1909 fratele Bandur Pavel locuia la Lugoj și cerea prin revista Adevărul un rotar pentru localitatea Satu-Mic.

În ziua de 11 martie 1914 a avut loc în Biserica Creștină Baptistă din Lalașinț o conferință. Această Conferință a fost prezidată de fratele pionier, bătrânul, Cornea Mihai ajutat de un alt frate înaintaș, Gheorghe Slev. Fratele Ignea Ștefan a prezentat greutățile mari pe care le are din cauza teritoriului întins pe care îl deservește. Atunci conferința a aprobat propunerea ca fratele Bandur Pal să primescă 11 adunări.

Bandur Pavel a fost pastorul Bisericii Baptiste din Lugoj, în perioada 1914-1919. La inițiativa fratelui Ştefan Ignea, fratele Pavel Bandur s-a mutat la Lugoj pentru a păstori Biserica Baptistă din acest oraş.

Aici a oficiat primul botez la lumina zilei, în 10 iunie 1915, iar la cel de-al doilea botez făcut în râul Timiş, în 19 octombrie 1915, Evanghelia a fost predicată de către pastorul Ştefan Ignea. Fratele Pavel Bandur a fost un slujitor sever, plin de zel şi cu spirit misionar.

În ziua de 14 iune 1917 se organizează o Conferință ținută de frații: Vasile Berbecar și Florean la Lugoj, gazdă fiind Biserica Creștină Baptistă și cei doi frații predicatori: Bandur Pavel și Ignea Ștefan care au prezentat neputința lor de a sluji cum trebuie bisericile și administrarea botezului.

A plecat în veşnicie la data de 3 martie 1933, fiind înmormântat în Cimitirul Baptist din Lugoj.

Surse:

Ionel Tuțac

Adevărul

Solul Păci

Imbrea Iosif 1903 – 1992 din Prelipeți

Fratele Iosif Imbrea s-a născut în 2 iunie 1903 în localitatea Prilipeți, județul Caraş-Severin. Părinții lui se numeau Gheorghe și Ana fiind de religie ortodoxă și naționalitate română.

Face 4 clase primare în localitatea natală iar mai târziu urmează două cursuri pentru predicatori.

Auzind Evanghelia a fost convins de păcătoşenia sa, fiind botezat în 29 iunie 1919 de către fratele Ştefan Ignea.

A fost încorporat în armată în anul 1925 de  Centrul Militar Caransebeș la Regimentul 17 Infanterie. A făcut stagiul militar în Lugoj, unde a frecventat Biserica Baptistă care era păstorită de fratele Dumitru Drăgilă, originar tot din Prilipeți. La finalul stagiului militar este invitat de către pastorul Drăgilă să lucreze ca evanghelist în Lugoj şi în împrejurimi.

 În luna noiembrie 1928 este ordinat ca păstor pentru Biserica din Lugoj şi filialele acesteia, slujiind până în anul 1933. Odată cu divizarea Bisericii din Lugoj, la 1 ianuarie 1934, fratele Imbrea formează o nouă biserică, dar din fericire, la 1 august 1938 cele două grupuri de credincioşi hotărăsc să se reunească.

În anul 1930 fratele Imbrea Iosif participă la o serbare organizată de Societatea  de tineret și a Școlii Duminecale în localitatea Jupalnic din cercul Orșova.

În ziua de 28 ianuarie 1940 fratele Iosif participă în localitatea Criciova la deschiderea Casei de rugăciune, care a fost închisă de autorități 14 luni  și la care au participat frați din 18 localități.

La Biserica Creștin Baptistă din comuna Căvăran județul Severin fratele Iosif Imbrea oficiază un botez cu 18 persoane. A fost ajutat de frații: Pavel Rădulă și Savu Peteanu. A fost prezentă și sora Fibia Popovici misonară.

Din 1938 fratele avea să slujească bisericile din jurul Lugojului până la pensionarea sa. A lucrat în Gavojdia, Cireșul, Lugojel, Sălbăgel, Criciova, Crivina și Jdioara.

După moartea soțieisale Ileana, se mută în Bucureşti, la fiul cel mare, unde îşi sfârşeşte şi alergarea pământească. Înmormântarea fratelui a avut loc la 23 ianuarie 1992, în cimitirul din Lugoj, slujba înmormântării fiind condusă de pastorii Teodor Turcu şi Mihai Huşanu.

Surse:

Ionel Tuțac

Arhive

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Voia Simion 1891 – 1959, din Cintei

Fratele Voia Simion s-a născut în                        

ziua de 25 decembrie 1891, în localitatea Cintei, județul Arad. Părinții se numeau Ioan și Floare, de naționalitate română și erau agricultori.

Fratele Voia Simion face 7 clase primare în localitatea natală, apoi se duce să-și caute un trai mai bun și s-a oprit în orașul Arad.

La Arad, a găsit de lucru, dar l-a găsit și pe Domnul Isus, pe care l-a primit în inimă ca Domn și Dumnezeu și în ziua de 15 septembrie 1912 este botezat de fratele Mihai Cornea.

În anul 1913 este încorporat de Centrul Militar din Arad și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 22 decembrie 1917 se căsătorește în Arad cu sora Elena, născută Bulboacă, din Arad și Domnul îi binecuvintează cu 5 copii: Stela, născută la Arad în ziua de 26 februarie 1920, Olga, născută la București în ziua de 19 iulie 1923, Simion, născut la București în ziua de 15 august 1925, Elena, născută la București în ziua de 8 mai 1927 și Aurel, născut la Brăila în ziua de 29 septembrie 1933.

În anul 1920 familia fratelui Voia Simion se multă la București și fratele se atașează de Biserica Baptistă și începe să lucreze, predicând Evanghelia.

Având dar de la Dumnezeu pentru predicare, fratele Constantin Adorian se sfătuiește cu bătrânii bisericii și după o examinare amănunțită, în ziua de 5 februarie 1922 îl ordinează ca predicator.

Lucrează în București  din anul 1922 până în anul 1930. În anul 1930 Uniunea Baptistă, la cererea Bisericii Creștine Baptiste din Brăila, îi propun fratelui Simion să se ducă acolo și fratele acceptă, așa că se mută fără cârtire cu familia la Brăila, unde lucrează până în anul 1946. În anul 1946 se mută pe meleagurile natale, în Arad, dar în scurt timp se mută la Șiria.

În anul 1935 face parte din comitetul ales la București în zilele de 26 – 28 septembrie 1935 pentru a uni pe toți baptiștii într-o singură Uniune.

În ziua de 11 martie 1959, la vârsta de 68 de ani, fratele Voia Simion este chemat de Domnul, să-și primească răsplata pentru credincioșia lui.

Surse:

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

Pacea.

Familia Veress din Biborțeni, județul Covasna

Veress Efraim 1908 - 1966 din Biborțeni

Fratele Veress Efraim s-a născut în ziua de 29 mai 1908 în localitatea Biborțeni, județul Odorheu ( azi Covasna), din părinții Ioan și Elena, de naționalitate maghiară și religie reformată. Veress Ioan a murit în primul Război Mondial.

Face școala primară în localitatea natală.

În anul 1922 este confirmat în Biserica Reformată.

Aude Cuvântul Domnului și îl primește în inimă. În ziua de 14 august 1927 este botezat în localitatea Bațani Mari.

În anul 1930 este încorporat de Centru Militar Odorheu, la compania V sanitar.

În anul 1933 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București și îl încheie în anul 1937. Este apoi ordinat ca păstor pentru cercul de biserici baptiste Odorheu.

În ziua de 20 septembrie 1940 se căsătorește la Secueni, județul Sălaj, cu sora Iuliana și Domnul le dă 4 copii: Barna, născut în  24 octombrie 1940, Viőla, născută în 24 decembrie 1943, Ernest, născut în 26 septembrie 1945 și Balint, născut în 9 februarie 1948.

În anul 1959 era președintele Comunității Creștine Baptiste din Regiunea Autonomă maghiară.

El a trebuit să călătorească foarte mult în timpul lucrării sale pastorale. A parcurs peste 20.000 km pe jos, mai mult de 40.000 km cu bicicleta și aproape 40.000 km cu trenul, pentru apeluri în afara comunității. El a ținut în total 56 de boteze.

În vara anului 1965, a suferit de o boală incurabilă. Ultima sa slujbă a fost pe 14 noiembrie 1965, la o ceremonie de botez la Casa de Rugăciune din Brașov. A fost operat pe 25 noiembrie a acestui an la Târgu Mureș, iar de la mijlocul lunii ianuarie până la 17 martie 1966, a fost internat la spital, unde a fost vizitat de aproape fiecare membru al frățietății. La 17 martie 1966, la vârsta de 58 de ani, al 25-lea an al căsătoriei sale, Domnul l-a chemat acasă, pe care l-a slujit cu fidelitate timp de patru decenii. Mai târziu, un fiu (Ernő) și doi nepoți (Efrem și Ernő) l-au slujit pe Domnul ca păstori.

Veress Ernest 1945 – 2014 din Biborțeni

Fratele Veress Ernest s-a născut în 26 septembrie 1945 în localitatea Biborțeni, județul Odorheu ( azi Covasna), din părinții Efraim și Iuliana.

Face școala generală în localitatea natală.

Este îndrăgostit de Domnul Isus și la vârsta de 15 ani, în anul 1960 este botezat.

Se căsătorește cu sora Ady Annáról, din Lupeni.

În anul 1970 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din Bucurețti pe care îl absolvă în anul 1974.

A fost ordinat ca păstor la 1 septembrie 1974 pentru Biserica Creștină Baptistă Maghiară din Borla, județul Sălaj. A mai lucrat ca păstor în: Zalău, Oradea, Miercurea Ciuc și Gheorgheni.

După anul 1990 a fost președintele Conveției Baptiste Maghiare din România, în două mandate.

Fratele Veress Ernest a fost un model de viață creștină pentru cei din jurul dumnealui, a influiențat viața multor credincioși, avea o inimă înflăcărată pentru vestirea Cuvântului lui Dumnezeu.

După anul 2000 încep problemele de sănătate și în ziua de 6 ianuarie 2014 este chemat de Creatorul său, căruia i-a fost credincios.

Surse:

István Borzási

Arhive

Creștinul Azi

Fânață Teodor, din Arad

Fratele Fânață este un frate cu o istorie scurtă în poporul baptist, după informațiile ce le am la această dată. Dacă știe cineva mai multe înformații, să mi le comunice, pentru a întregi biografia. Aici trebuie să mulțumesc și fratelui Sima Handra, care m-a ajutat cu câteva înformații, pentru că l-a cunoscut personal.

Fratele Fânață Teodor se naște în jurul anului 1900 și pleacă în veșnicie în jurul anului 1970.

Apare în istoria baptistă în anul 1929, când calculează mediile împreună cu fratele Teodor Dârlea la „Primul Concurs Muzical Baptist”, ținut la Bonțești în zilele 26 – 30 noiembrie 1929. Tot această sursă ne spune că fratele era „Secretar regional”.

În anul 1930, cu ocazia Conferinței Regionale din Arad, care a fost stabilită în zilele de 1 – 5 octombrie 1930, toate bisericile trebuiau să anunțe delegații la fraatele Fânață Teodor, Arad Calea Bihorului 13, pentru a asigura găzduirea.

Fânață Teodor a fost  secretarul Comunității de Arad, înainte de anul 1931 și se pare și după această dată.

A fost redactot responsabil la revista „Glasul Adevărului”, care a funcționat doar un an, 1932.

Fiind un om înstărit, fratele fondează în luna octombrie 1933 revista „Pacea”, care era „Organ Oficial al Uniunii Bisericilor Baptiste din România”.

Marea Adunare Generală a Comunității Bisericilor Baptiste Române de Arad, ținută în ziua de 28 decembrie 1934, declară pe Ioan Socaciu președinte de onoare. Pe fratele Ioan Ungureanu l-a ales cu unanimitate ca președinte și pe fratele Teodor Fânață, secretar executiv.

În zilele de 26 – 28 septembrie 1935, s-au întâlnit mai mulți frați din diferitele grupări, în vederea realizării unei uniri durabile și fratele Teodor Fânață a făcut parte din acest comitet de unire și au dus la bun sfârșit unirea baptiștilor.

În anul 1936 cade prizonier în Ungaria. În ziua de 15 mai 1936 pleacă pentru 3 zile în Ungaria, unde este arestat și condamnat la 7 ani de închisoare. Fratele Fânață a plecat împreună cu fratele Ioan Ungureanu, scopul plecării lor în Ungaria nu a fost cunoscut nici de cei mai apropiați, cum ar fi frații de la redacția revistei „Pacea”, unde era redactor. În anul 1938 frații de la revista „Pacea” anunță că fratele Fânață și Ungureanu sunt închiși la o închisoare din Budapesta. Soțiile lor au reușit să-i vadă cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, în 1937. Frații salută frățietatea din România cu Coloseni 4: 3,4. Totodată se face apel pentru a sprijini financiar aceste două familii pentru acoperirea cheltuielilor.

Pe data de 11 mai 1938, frații de la redacția revistei „Pacea”, primesc o scrisoare prin care anunță că sunt bine și că din banii donați de frățietate au putut plăti un avocat ca să se reia procesul. Frații sunt sfătuiți să ajute cele două familii. Pe întreg anul 1938, unii frați au trimis ajutor în bani pentru cele două familii. În ziua de 10 februarie 1938, cei doi frați salută frățietatea, îndemnându-o să stăruiască în rugăciuni și să citească: Fapte 20: 18-20, Proverbe 15: 22, Matei 5: 11-12, fapte 5: 41 și Fapte 2: 41. Le mulțumesc acelor frați care  le-au ajutata familia.

Cei doi frați au fost eliberați la intervenția română, printr-un schimb de deținuți politici care a avut loc după Anul Nou din 1942. Din acest moment nu mai găsim înformați, despre fratele Fâneață, ci doar două reviste din anul 1942: „Unirea” de la Blaj și „Biserica și Școala”, ne spun că fratele Ungureanu Ioan revine înapoi la Biserica Ortodoxă, fratele Fânață rămâne simplu membru în Biserica Baptistă. Acest lucru este adeverit de fratele Sima.

A fost un bun poet, desi nu am găsit o carte de poezii, semnată Fânață Teodor, câteva poezii apar în revistele vremii.

Pentru tineret și cei interesați, fratele a inițiat rubrica „Cuvinte Încrucișate”.

A fost căsătorit cu sora Elena și au avut 3 copii.

În anul 1932 a scris o carte foarte importantă „Câteva Noţiuni de Administraţie și Instrucție Civică” pentru folosul cetățeanului roman,  cu preţul de 20 lei buc.

 În această carte sunt aduse la zi toate informațiile despre legile și reglementările în vigoare până la anul 1931. Fratele promite că va completa informațiile într-o nouă ediție,  ca frații să fie la curent cu legislația, dar nu a mai apărut o altă ediție pe această temă.

Surse:

Sima Handra

Farul Mântuirii

Glasul Adevărului

Glasul Tineretului Baptist

Pacea

Unirea

Marcu Maria 1922 -1999, din Duleu

De unde ne vine literatura baptistă veche? De la autor, tipar și editurile care  le-au pus în circulație. Dar acestea  s-au întâmplat cu 120 de ani încoace, în toate perioadele istoriei noastre baptiste. Eu, prin mila Domnului și îndurarea Lui, am primit de la fratele Ioan Moisa din Reșița. Fratele a primit de la mama lui, Maria, născută în anul 1942, iar în anul 1968 a primit botezul și a plecat la Domnul în acest an, 2020. Mama sa a primit cărțile tot de la mama ei, pe care o prezentăm mai jos.

Sora Maria Marcu s-a născut în anul 1922 în localitatea Duleu, județul Caraș Severin.

În anul 1935, la la vârsta de 14 ani, primește pe Domnul Isus în viața ei și este botezată. Este botezată în localitatea Vermeș, iar la botez a predicat fratele Ioan Socaciu.

Acolo la Biserica Creștină Baptistă din Duleu au mai cumpărat cărți și aveau abonamente la reviste baptiste, în afară de sora Maria Marcu și Patacă Teodor, cumnatul surorii Maria și Petru Rămneanțu, un frate din Biserica Baptistă din Duleu, care s-a ocupat de obținerea autorizației pentru biserică.

Maria fica, Chișmorie,
Maria Marcu

La sora Maria Marcu i-a plăcut să cânte cântările Domnului și să recite poezii, nepotul ei, fratele Nelu Moisa, mai păstrează cu mare drag caietele scrise de bunica lui, dar avea și cărți tipărite.

Fratele Ioan mi-a dat câteva cărți ca să completez la cartea: „Literatură baptistă”, printre ele este și o carte de mare valoare. Este scrisă în anul 1932, cu titlul „Câteva Noţiuni de Administraţie și Instrucție Civică” pentru folosul cetățeanului roman, de Teodor Fânaţa şi D. S., cu preţul de 20 lei buc.

Am mai primit:

1.    O noapte nedormită, tradusă de Vasile Berbecar.

2.    Înmormântat de viu.

3.    Îndrumătorul Societăților Tineretului Baptist, de Ioan Cocuț.

4.    Ciobanul împărat (viața lui David), de Daniel Pascu.

Și alte câteva pe care le-a dăruit pentru circulația informației.

Mulțumesc frate Ioan Moisa din Reșița.

1958

Caietele

Irina Frenț - încă două cântări la cerere

1973

Cele două cântări pe care le-am postat AICI au fost  bine primite de public. Chiar mai mult, fratele Ioan Moisa din Reșița m-a rugat să mai înregistrez pe sora Irina cu două cântări pe care bunica dumnealui le cânta cu mare măiestrie, iar acum ar vrea să le mai audă. Este vorba de cântările „Când odată va să sune” și „Crucea Domnului îmi este”. Ambele cântări sunt în cartea de cântări „Să cântăm Domnului” Ediția I - de Gheorghe Jurcovici, anul 1937. Prima cantare o știe, iar pe a doua nu, de aceea a ales o altă cântare care se numește „Fii cu mine” este o cântare din cărțile „Cântările Sionului” din 1907.

Dacă nu ai auzit primele două cântări vezi AICI.

Vizionare plăcută!

1973

Mesaj cu ocazia intrării Domnului Isus în Ierusalim

Sărbătoarea de azi are pentru noi oamenii, o semnificație de mare valoare. Noi trebuie să ne însușim învățătura ei, să o trăim și să fim cu Domnul pentru totdeauna.

1.      Domnul Isus s-a apropiat de Ierusalim și azi El se apropie de noi, vrea ca drumurile să ni se intersecteze. Ce voi face? Ierusalimul l-a primit ca pe un Rege, îl voi primi și eu?

2.      Domnul Isus avea nevoie de un măgăruș și ucenicii l-au adus. Domnul are nevoie de noi în lucrarea Lui, vom accepta să mergem să lucrăm?

3.      Domnul Isus a plâns pentru locuitorii Ierusalimului pentru că nu au cunoscut lucrurile care puteau să le dea pacea. Referitor la viața mea și a ta, ce face Domnul? Plânge cu durere sau se bucură pentru că eu citesc Cuvântul Său, îl înțeleg și îl trăiesc.

4.      A întrat în templu și a scos afară lucrurile ce nu aparțineau de partea închinării. Câte lucruri ținem și ne sunt dragi, dar Domnul Isus le-ar da afară? Vom fi dispuși să curățim partea dinlăuntrul nostru ca să fim un templu curat?

5.      Domnul Isus învăța pe oameni. Mă voi lăsa și eu să fiu învățat sau ca proții cei mai de seamă, cărturarii și mai marii norodului căutau să-L omoare? Voi vrea să-i dau dreptate sau îi voi înăbuși învățătura ca să nu mă mustre?

În cinstea intrării  Domnului în Ierusalim și în Templu, să-L lăsăm pe Domnul să intre în inima noastră, să-i acceptăm învățătura și să trăim cu El în veci.

29. Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi

30. şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.

31. Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’”

32. Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.

33. Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”

34. Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”

35. Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi, şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra.

36. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.

37. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

38. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”

39. Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”

40. Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

41. Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea

42. şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

43. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:

44. te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

45. În urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.

46. Şi le-a zis: „Este scris : ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea ‘o peşteră de tâlhari’.”

47. Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare,

48. dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

(Luca 19:29-48, VDCC)