Robert Stuart MacArthur al doilea președinte al Alianței Mondiale Baptiste

Prin ajutorul Domnului prezint pentru cei interesați, șirul de prezentări despre Alianța Mondială Baptistă. Astăzi prezint o mica biografie a unui om de mare cultură, un cărturar erudit, care a ocupat scaunul de înaltă slujire înaintea Domnului, Doctorul Robert Stuart MacArthur , D. D., LL. D. Mă bucur mult și mulțumesc lui Dumnezeu că Poporul Baptist Mondial a avut în frunte oameni pocăiți și cu mare dragoste de slujire. Când trebuia Robert Stuart MacArthural să meargă la al treilea Congres și să prezinte activitatea, Domnul l-a chemat acasă.

Doctorul Robert Stuart MacArthur , D. D., LL. D.  s-a născut la Dallesville, Quebec,  Canada, în ziua de 31 Iulie 1841. Crescut în casă creștinească, Robert MacArthur s-a hotărât pentru Domnul Isus la vârsta de 9 ani, și s-a botezat când era de 13 ani. El a urmat cursurile primare la Școala cu nr.35 din localitatea natală, apoi s-a înscris la Academia Woodstock, Canada, iar la stăruința mamei sale, după încheierea Academiei, a intrat la Universitatea Rochester din Statele Unite pe care a absolvit-o în anul 1867. Tot acolo a urmat Seminarul teologic în anul 1870, de unde mai apoi a intrat în câmpul Evangheliei, cu cea mai bună pregătire pe care un tânăr și-a putut-o câștiga. A fost ordinat și a devenit pastor al Bisericii Baptiste Calvary (Calvarul) în data de 15 Mai 1870, în același an căsătorindu-se cu Mary Elizabeth în 4 August.

La momentul în care MacArthur a venit ca și pastor al bisericii ,,Calvary”, aceasta număra 238 de membri. În decurs de 5 ani de la venirea lui, numărul membrilor s-a dublat iar ansamblul bisericii a crescut de 6 ori. MacArthur a supervizat construirea unei noi clădiri, formarea a trei congregații suplimentare și o creștere a ,,bisericii mame”, la 2300 de membri; și toate acestea le-a făcut până în anul 1910.

MacArthur a fost și un cărturar de mare valoare, printre publicațiile sale numărându-se o culegere de cântări bisericești, colecții de predici și lucrări apologetice.

Cu un mandat de 41 de ani, MacArthur a fost cel mai longeviv pastor din întreaga istorie a bisericii baptiste Calvary. În anul 1911 demisionează din funcția de pastor și deține titlul de pastor ,,emerit”, până în anul 1921, atunci când a renunțat la titlu pentru a evita asocierea cu ceea ce el a denumit ,,senzaționalismul” pastorului de la acea vreme, John Reach Straton. În urma unui nou dezacord în legătură cu direcția spre care se îndrepta biserica ,,Calvary”, dr. MacArthur și soția acestuia au părăsit în 1922  biserica, renunțând să mai  facă parte din aceasta, transferându-se la biserica baptistă ,,Old Cambridge”, unde oficia ca și pastor fiul acestuia.

Rămâne ca povestea vieții sale să ne spună toate cele pe care le-a făcut acest erou al credinței.

A fost ales președinte al Alianței Modiale Baptiste la congresul ce a avut loc în Philadelphia, Statele Unite în 1911. Având poziția cea mai înaltă  cadrul organizației mondiale  baptiste menționate mai sus, Dr. MacArthur se pregătea până în ultima zi pentru plecarea la congresul Alianței Baptiste ce s-a ținut la Stockholm, Suedia, în zilele de 23 – 30 Iulie (1923). Dumnezeu însă a prevăzut ceva mai bun și mai ușor pentru robul său și l-a luat acasă. Rămășițele sale au fost depuse în Daytona, Florida. Sănătos până la ora trecerii sale din această viață, Dr. MacArthur a lucrat din greu pentru cauzele Împărăției lui Cristos.

În ziua de 23 februarie 1923, la Daytona, Florida, a încetat din viață cel ce se chema, Robert Stuart MacArthur, doctor în divinitate (teologie) și doctor în drept.

El a lucrat cu devotament mare și păstoria sa la Biserica Baptistă Calvary din New York, a fost binecuvântată de Dumnezeu cu mult succes. Nu a existat nicio lucrare bună la care el să nu fi participat  și să nu fi contibuit cu serviciul său. Pentru aceea astăzi îl jelește toată America

Surse:

Farul Mântuirii

wikipedia.org

Gheorghe Balc 1874-1944 din Oradea

 

O rugăminte mare am pentru frații baptiști din Oradea sau cei care ar ști ceva despre acest frate credincios, Gheorghe Balc. Anunțul de mai jos l-am găsit în revista „Farul Creștin” din 16 iunie 1945. Aș vrea mai multe informații și o poză. Mulțumesc.

„Răpus, își  sfârşeşte pribegia pământească pentru a se duce să se odihnească în țara fericiţilor, la Dom­nul şi Mântuitorul Său.

Cei 70 ani ai vieții sale el a fost o pildă, atât în mijlocul familiei sale pe care a iubit-o fără margini, cât şi pentru biserica din Oradea Mare, al că­rui membru era. Călcând pe urmele Mântuitorului său iubit, şi-a condus şi copiii la picioarele Domnului Isus.

A căutat ca întotdeauna să mărturi­sească despre dragostea mare prin care a fost mântuit.

La ultima despărţire pe care a avut-o cu un fiu al său la    graniță,  înainte de realipirea Ardealului de Nord,  i-a spus cuvintele: ”Nu uita dragul meu, pe acel Isus, pe care L-ai cunoscut în casa părintească prin mi­ne şi mama ta".

Se pare că acest frate a fost un bun model și bun de urmat.

Ciortuz Dănilă 1924 – 2005 din Eftimie Murgu

 

Pastorul Dănilă Ciortuz s-a născut în data de 28 august 1924 în localitatea Eftimie Murgu ( Rudăria), județul Caraş-Severin, în familia pastorului baptist Pavel Ciortuz, o familie cu 4 copii ( 3 fete şi 1 băiat).

Din tinerețe Dănilă este interesat de Evanghelie, astfel că în data de 11 ianuarie 1943 este botezat în Biserica Baptistă din Lăpuşnicu Mare de pastorul Iefta Românu.

În anul următor fratele Dănilă se căsătoreşte cu sora Novăcescu Paraschiva din Prilipeți, iar Dumnezeu le binecuvântează familia cu 4 copii: Viorica, Maria, Paraschiva şi Pavel.

În anul 1953, la sugestia fratelui Pavel Murgu, diaconul din Eftimie Murgu, fratele Dănilă merge la Seminarul Baptist din Bucureşti unde studiază teologia între anii 1953-1955.

Odată cu întoarcerea de la Seminar începe să slujească pe ogorul Evangheliei ca evanghelist, iar în anul 1962 este ordinat ca păstor pentru Biserica din satul său natal. Ordinarea are loc la Timişoara, comisia de ordinare fiind formată de pastorii: Vichentie Crsiovan, Nicolae Rață, Ioan Bulica şi Nicolae Românu. Chiar de la începutul lucrării s-a confruntat cu numeroase dificultăți. În 1962, odată cu începerea colectivizării, fratele a primit ordin de la autoritățile comuniste să îi lămurească pe baptişti să se înscrie în colectiv. Refuzul său de a asculta de comunişti a fost taxat de autoritățile comuniste, astfel că fratele Ciortuz a fost mereu şicanat şi amenințat. În ciuda dificultăților întâmpinate în această perioadă, fratele a avut un rol important la construirea bisericilor din Bănia şi Prigor.

 În anul 1980, la insistențele lui, s-a format orchestra din Eftimie Murgu. Cel care a avut un rol important la dezvoltarea acestei formații a fost fratele Aurel Laiu din Bocşa. Instrumentele au fost confiscate de comunişti, dar în urma insistenței pastorului Ciortuz şi a donării de animale de către baptişti pentru abator, în contul Consiliului Local, ele au fost returnate Bisericii.

În cei 28 de ani de slujire pastorul Dănilă Ciortuz a botezat peste 100 de persoane. Primul său botez a avut loc în data de 22 septembrie 1970, cu un număr de 13 candidați. Pe parcursul anilor a slujit bisericile din: Eftimie Murgu, Bănia, Prigor, Lăpuşnicu Mare, Prilipeți, Borloveni.

Deşi s-a pensionat, după 28 de ani de slujire, el a continuat să lucreze pentru Domnul, iar în ultimii ani ai vieții a fost dedicat scrisului, fiind preocupat de istoria bisericilor din Valea Almăjului.

Dumnezeu l-a chemat acasă în data de 23 februarie 2005, după o bătrânețe fericită. S-a bucurat de prețuirea sătenilor şi de respectul pastorilor mai tineri. La înmormântarea sa au participat pastorii: Ionel Tuțac, Ioan Râncu, Ianăş Vrâncuța, Ioan Vrâncuța, Ovidiu Tămaş, Siminic Dumitrescu, Moise Vrăjitor, Timotei Miu, Pavel Petruț, Lica Lopătiță, Nicolae Radomir, Daniel Fişteag, Valentin Sfercoci, Ion Dobren. Deşi a fost o zi friguroasă, sute de credincioşi din Valea Almăjului şi oameni din sat au venit să conducă pe ultimul drum rămăşițele pământeşti ale slujitorului lui Dumnezeu, pastorul Dănilă Ciortuz.

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Valentin Sfercoci

Congresul al II –lea Mondial Baptist din 18-25 iunie 1911, în Philadelphia, Pennsylvania, SUA.

 

Acest Congres  a fost  denumit „ Congresul al doilea a reuniunii universale a baptiștilor”.

Frații noștri au ales ca loc de desfășurare orașul Philadelphia, pentru că aici se aflau cam o sută de adunări baptiste, cu locașuri încăpătoare dotate cu școli și institute de învățământ.

Congresul a debutat în ziua de luni, 19 iunie, la ora 14.30 după amiază. Sala templului era plină toată. Toate lojele erau pline. Erau prezenți aproape 300 de reprezentanți ai baptiștilor din lumea întreagă.

La masa cea mare a Congresului stăteau frați dintre cei mai distinși, ca: Dr. Clifford- Londra, Henry Haslam –Philadelphia, Dr. Conwell- Philadelphia, Dr. Strong – Rochester, Dr. Marshall – Londra, F. B. Meyer – Londra, Rushbrooke – Anglia, Shakespeare – Anglia și alți frați destoinici ai lucrării noastre.

 

Fratele I. Rottmayer scrie pentru revista baptiștilor români din Ardeal, (Ungaria) despre primirea uimitoare pe care le-au făcut-o frații americani. După deschiderea Congresului reprezentanții celor 8 milioane de baptiști au fost primiți de președintele și vicepreședintele Americii, care au stat de vorbă separat cu fiecare și au dat mâna cu toți baptiștii prezenți

Dr. Cornwell de pe scaunul prezidial, a deschis ședința cu cuvintele sale însuflețitoare. Dr. A. H. Strong i-a salutat pe trimiși în numele tuturor baptiștilor din America, mai ales pe frații ruși, care pentru credința lor au suferit așa mult în Siberia. La aceste cuvinte de onoare au răspuns dr. Clifford și fratele Festler, din St. Petesburg. Cel dintâi vorbi, despre primirea cea plăcută, ,,în care ne-am împărtășit și care ne-a surprins de tot”. Cel de-al doilea a vorbit despre acele împrejurări, care au împiedicat până acum creșterea numărului baptiștilor în Rusia,  exprimându-și speranța, că de-acuma va veni o perioadă mai bună.

După aceea reprezentanții țărilor unul câte unul au amintit într-o cuvântare de câte 3 minute, despre particularitățile cele mai mari ale misiunii iar în încheiere s-a cântat câte o cântare sau imnul național. Reprezentanți ai 60 de națiuni au vorbit și în biserica cea mare baptistă numită ,,Memorial” unde a decurs și festivitatea deschiderii Congresului. Voi aminti unele dintre națiunile participante: Anglia, Scoția, Olanda, Suedia, Danemarca, Germania, Brazilia, Cuba, Mexic, în care sunt 74 de adunări și 3000 de membri. În America centrală sunt 2 milioane de membri. Din Africa de sud a fost prezent H. Gustche. Aici, cu 30 de ani mai înainte s-a format întâia adunare iar acum sunt 790 de membri.

Prânzul și cina au fost oferite reprezentanților celor din străinătate în localitățile din apropierea templului. Au servit chelneri negri.

Sâmbătă seara în 26 Iunie, a fost adunarea finală. Templul nu putu adăposti toți participanții, mulți trebuind să stea afară. După introducerea edificatoare de la început, s-a dat citire la următoarea temă prin referatul: ,,Baptiștii, și venirea  împărăției lui Dumnezeu: a) în țări necreștine, b) în țări necreștine, c) în America”. Apoi luă cuvântul Dr. Clifford  și rosti un discurs de despărțire. Cu o cântare din inimă și rugăciune fierbinte evenimentul se sfârși. Și această adunare însufleți mai ales Duhul unității, a pietății și a voinței de a servi, urmând exemplul lui Cristos. Noi am petrecut timpul la înălțimea credinței și respiram aerul acelei înălțimi.

S-a  convenit ca congresul viitor universal să se țină în 1916 în Germania, la Berlin. Despre soarta acestui Congres doar Dumnezeu știa, oamenii nu bănuiau ce avea să vină peste întreaga lume, de aceea al III-lea congres s-a ținut în 1923 în SUA.

  Președintele cel nou e Dr. Robert Stuart Mac Arthur – New York, care făgădui, a face tot ce se putea mai bine în lucrarea Reuniunii Universale Baptiste.

Din partea maghiarilor participară frații: Udvarnoki și  Gerwich; aceștia au reprezentat și baptiștii români din Ungaria și Transilvania. Baptiștii români din România nu au fost reprezentați de nimeni.

Drăgoescu Petru 1899 - ? din Valea Mare

 

Fratele Drăgoescu Petru s-a născut în ziua de 21 decembrie 1899 în localitatea  Valea Mare, județul Caraș Severin. Părinții se numeau Petru și Eva, de naționalitate română.

Face patru clase primare și mai târziu cursuri de teologie.

În ziua de 16 octombrie 1918 se căsătorește cu Maria și Domnul i-a binecuvântat cu o fată.

În anul 1921 este încorporat de Centrul de Recrutare Lugoj, la Regimentul 19 Vânători, Batalion 3, Vânători de Munte Brașov. Rămâne la vatră cu gradul de caporal.

În anul 1921 aude Cuvântul Domnului și se botează, depunând mărturie înaintea Domnului.

În anul 1923 este ordinat ca păstor pentru șapte comune, unde avea un număr de 250 de membri și 150 de aparținători. Fratele Petre Drăgoescu a lucrat cu sârguință împreună cu fratele Ioan Pop din Gherteniș. A fost păstor și la Bisericile Creștine Baptiste din Dezești, Fârliug, iar din anul 1920, a lucrat și în orașul Lugoj, unde a dat bune rezultate. În Biserica din Visig a lucrat până în anul 1947.

A oficiat un mare botez de 32 de persoane în anul 1923 în Reșița.

Fratele Petru Drăgoescu era și asistent medical, așa că ajuta și în privința sănătății trupului, dar și a sufletului.

Locuia în localitatea Valea Mare, Oficiul Poștal Fârliug.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Arhive

Crișan Nicolae 1868 – 1940 din Săcătura

Fratele Crișan Nicolae s-a născut în anul 1868 în localitatea Săcătura, județul Turda (acum Alba și se numește Vadu Moților).

Activitatea de predicare în Munții Apuseni a început-o în anul 1910 și a lucrat împreună cu alți pionieri baptiști. Activitatea fratelui Nicolae Crișan s-a intersectat cu a fraților Radu Tașcă, Gheorghe Slăv din Aciuța, Lazăr Mihaiu din localitatea Revetiș și Teodor Sida din Buteni, județul Arad.

Fratele  Crișan Nicolae,  auzind că în localitatea Târsa de lângă Avram Iancu, județul Alba, se vestește Cuvântul Domnului, se duce în anul 1919 și participă la serviciile de închinare și predicare a Evangheliei. Nu îi era ușor în acei ani să străbată dinstanța de la Secătura până în zona localității Avram Iancu.

Fratele Crișan Nicolae este chemat acasă la Domnul după munca dumnealui de pionerat în Munți Apuseni, în ziua de 20 octombrie 1940, la locuința dumnealui din localitatea Săcătura, județul Turda (acum Alba).

Serviciul de înmormântare a fost condus de fratele V. Furdui, ajutat de frații: P. Crișan, Gheorghe, P. Bara și E. Marinea. A asistat mult popor care a auzit Cuvântul Domnului

Ardelean Iosif 1897 - ? din Corbești

 

Fratele Ardelean Iosif s-a născut în ziua de 14 octombre 1897 în localitatea Corbești, județul Arad. Părinții se numeau Nicolae și Oprița, de naționalitate română.

Ardelean Iosif a studiat 4 clase primare în localitatea natală. Averea lui era o casă și 4 ha de pământ, fiind un bun agricultor.

În anul 1913 aude Cuvântul lui Dumnezeu și se decide să-l urmeze, fiind botezat de fratele Ignea Ștefan.

În luna noiembrie 1918 se căsătorește în comuna Corbești cu Persida, născută Adam și Domnul le dă două fete: Oprița, născută în ziua de 15 august 1919 și Aurelia, născută în ziua de 8 ianuarie 1926, amândouă născute în localitatea Corbești.

Încă din anul 1920 fratele Iosif Ardelean predică Cuvântul lui Dumnezeu în comuna sa natală, iar în anul 1947 este ordinat pentru Biserica Creștină Baptistă din Corbești. Comisia de ordinare a fost compusă din frații:  Ștefănescu Victor și Popovici Iosif. Domiciliul îl avea în Corbești nr. 105 și 44, județul Arad.

Surse:

Arhive

Săptămâna Mare a trecut și prima zi de Paște, dar cu ce am rămas?

 

Domnul Isus a suferit mult dispreț, batjocură, ocară, bătăi cumplite pentru noi toți, ca să ne dea mântuirea sufletului și iertarea de păcate. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”. (Isaia 53:5)

La instituirea Cinei Domnului sau Cina de Taină, Domnul Isus spune: „„Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Cât de mult l-am pomenit pe Domnul Isus în discuțiile noastre zilnice? Câte pagini din Sfânta Evanghelie am citit? Ca să ne aducem aminte de El, de Dumnezeu care l-a trimis, de lucrurile frumoase și pline de dragoste pe care le-a făcut pentru noi.

Dacă poate am fost la biserică și am venit acasă, ne-am văzut de ale noastre, să știți că nu este deajuns. Prea puțină importanță i-am dat sau dacă nu, de loc. Domnul Isus este blândul Păstor care ne ia pe brațe când ne este greu, El plânge pentru noi cum a plâns pentru cetatea Ierusalimului care nu a priceput ceasul cercetării. Cuvântul trebuia să ne cerceteze, să ne cercetăm și noi ca să nu fim osândiți odată cu oamenii răi și batjocoritori, care nu se tem de Dumnezeu.

Trebuia să ne fi aplecat mult mai mult asupra persoanei Domnului Isus, pentru că El mijlocește la Dumnezeu pentru noi și când Dumnezeu vrea să ne taie, adică când ți-ai văzut moartea cu ochii, acolo nu a fost norocul, ci era  Domnul Isus care a spus Tatălui: „mai lasă-l” și te-a lăsat. Era intervenția Mântuitorului care în aceste zile trebuia să fie pentru noi creștinii ținta cercetării noastre profunde.

Biblia este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi, ai citit în aceste zile să vezi cât de mult te iubește? Această dragoste dacă este neglijată sau ignorată, pentru că nu avem timp, nici Dumnezeu nu va avea timp să ne asculte în ziua judecății și în loc să te bucuri o veșnicie în Împărăția Cerurilor, vei plânge amarnic în focul cel veșnic.

Iată ce cere Dumnezeu de la noi:

15. Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
16. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
17. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,
18. vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
19. Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,
20. iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El, căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.”
(Deuteronomul 30:15-20, VDCC)

 

Vă rog să ascultați această înălțătoare cântare care ne vorbește tuturor: Isuse veșnic călător, cântată de LIDIA SOMEȘAN

Puterea învierii și puterea întunericului

 

De la intrarea Domnului în Ierusalim și până în dimineața învierii, când Adevărul a ieșit biruitor, lupta a fost înverșunată și inegală.

Cei mai mulți oameni simpli, dar și învățați, au fost de partea întunericului, noi azi, de partea cui suntem? Acuzăm pe cei ce l-au răstignit pe Domnul, dar nu ne uităm în viața noastră, că în această săptămână nu am pus mâna pe Sfânta Carte Biblia, să citim despre suferințele Domnului.

Puterea întunericului a câștigat și în ziua învierii prin minciună, care dăinuiește și azi, dar pe noi azi, care putere ne conduce? Minciuna azi este la mare cinste și nu are un pic de remușcare, Domnul spune: „odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. (Ioan 3:19-20)

 

Domnul Isus spune că puțini oameni sunt pe calea cea dreaptă, deși tot mereu se spune că mulțimea are adevărul. Mulțimea nu deține adevărul, de aceea creștinătatea de azi este departe de adevăr și divizată în mii de fărâmi.       „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7:13-14)

 

Dacă vrei să știi pe care cale ești, Domnul Isus ne spune: „Le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.” (Ioan 17:14)

Dacă iubești Cuvântul Lui Dumnezeu și pe cei ce citesc și caută să trăiască după cerințele Lui, ești pe calea Domnului, iar dacă faptele dovedesc că nu ai dragoste de Cuvânt, că nu-l citești, că ești indifferent, nu ești pe calea lui Dumnezeu.

În ziua învierii să ne cercetăm cu adevărat, dacă iubim pe Dumnezeu cum ne-a iubit El, dacă iubim Cuvântul lui Dumnezeu care ne ajută să facem voia Lui.

Hristos a înviat!

Vékás Zoltán 1949 – 2010 din Porumbenii Mici

 

S-a născut la Porumbenii Mici (jud. Harghita), la 4 ianuarie 1949, fiind primul din patru copii, într-o familie creștină baptistă. Numele părinților: Vékás József și Kelemen Berta.

A frecventat cursurile școlii elementare din satul natal, clasele gimnaziale  din satul vecin Porumbenii Mari, iar apoi școala profesională la Brașov.

În 1967 viața lui s-a schimbat, a fost atins de cuvântul lui Dumnezeu și mărturia tinerilor pocăiți de aceeași vârstă cu el. Duhul Sfânt a lucrat în viața lui, s-a pocăit, și și-a predat viața lui Dumnezeu. A fost botezat în data de 12 noiembrie 1967 la Brașov, de pastorul Ilonka István. În toamna aceluiași an a fost angajat ca        sculer-matrițer la fabrica de autocamioane Steagul Roșu, Brașov.

În toamna anului 1971 a simțit chemarea de a studia la Seminarul Teologic Baptist din București, dedicându-și viața slujirii. După multă rugăciune și frământări spirituale a făcut acest pas în luna septembrie a anului 1974. A avut amintiri plăcute din anii petrecuți la București. Viața dedicată a profesorilor și colegilor lui, l-au pus pe gânduri, și l-au motivat să-și reevalueze chemarea și dedicarea vieții. După aceea și-a slujit Mântuitorul lui cu credincioșie și bucurie.

Ulterior, în 1994 și-a dat examenul de diferență pentru obținerea diplomei de Licență. Tot în 1994 și-a obținut diploma de master în studii biblice (Master of Arts in Biblical Studies) acordat de Central Baptist Theological Seminary (Minneapolis, Minnesota, SUA).

În timpul regimului comunist, prin harul Domnului a participat la Ruschlikon (Elvetia) la cursuri de vară, organizate de Seminarul Teologic Baptist Rüschlikon, Elveția. În contextul dictaturii comuniste, Domnul i-a făcut posibilă participarea la aceste cursuri, fără să fi fost cooptat în serviciile de securitate. (l-au chemat 10 zile la rând la audieri, dar nu a cedat).

După terminarea Seminarului, în data de 23 august 1978 s-a căsătorit cu Gidó Erzsébet, de asemenea originară din județul Harghita. La începutul lunii septembrie s-au mutat la Hunedoara, deoarece a acceptat invitația bisericii baptiste maghiare Hunedoara, de a păstori bisericile din Hunedoara și Lupeni.

Este ordinat la data de 26 noiembrie 1978 la Hunedoara. Membrii comitetului de ordinare sunt: (de la stânga la dreapta, primul rând: Kónya József (pastor), la mijloc Vékás Zoltán, Katona János sen. (diacon la Hunedoara),

Rândul II: Kulcsár Sándor (pastor), Mike Béla (pastor), dr. Vass Grigore sen., pastor.

Au avut o viață fericită în familie împreună cu copiii care au sosit în timpul slujirii de la Hunedoara. Al doilea copil a fost chemat acasă de Domnul la vârsta de  10 luni. Și-au acceptat handicapul fizic al copiilor (fiica surdo-mută, fiul cu handicap locomotor) ca și planul înțelept al Dumnezeului atotputernic pentru viața lor.  Au fost recunoscători față de Dumnezeu, deoarece copiii lor sunt sănătoși mental și au primit credință vie de la Dumnezeu.

A slujit la Hunedoara și Lupeni (100 km de Hunedoara) până la 1 august 1990. În această perioadă de 12 ani, biserica de la Hunedoara a înflorit, numărul membrilor era în jur de 140. Avea o relație frățească  bună cu bisericile și pastorii de limba română din jur. 

În anul 1990 s-a reînființat Convenția Bisericilor Creștine Baptiste din România. În ianuarie 1990 fratele Vékás este invitat de Biserica Creștină Baptistă Maghiară      Satu Mare, pentru a sluji în biserică și punctele de misiune. Și-a început slujirea la Satu Mare în data de 1 august 1990.

Între 1990 și 2010 a păstorit biserica din Satu Mare. Dumnezeu l-a binecuvântat în slujire. Numărul membrilor bisericii a crescut. La Acâș, Tiream și Nisipeni (jud. Satu Mare) a luat ființă o lucrare dinamică de misiune între rromi. Dumnezeu l-a folosit în mod special în salvarea vieților pierdute și consiliere spirituală.

Uniunea Baptistă din Ungaria i-a acordat în anul 2009 premiul Spurgeon, ca semn de recunoaștere a lucrării de evanghelizare în bazinul Carpatic.

A fost membru în Comitetul Executiv al Convenției Bisericilor Baptiste Maghiare din România, din 1990 până în 2003. În calitate de vicepreședinte responsabil cu comunicarea, a fost timp de 13 ani și redactorul-șef al revistei lunare „Szeretet” (Dragostea).

Scopul lui suprem în viață era să conducă oameni la Cristos. În data de 10 noiembrie 2010 a intrat în pensie.

În calitate de vicepreședinte al Convenției, el a reprezentat deseori Convenția la întrunirile din cadrul Alianței Mondiale al Baptiștilor (BWA) respectiv Federația Europeană (EBF).

În ultimii 8 ani ai săi (din 2002 până în 2010) Dumnezeu i-a pregătit un amvon special: a fost diagnosticat cu cancer la colon. Umblând la diferitele spitale și clinici, întotdeauna a profitat de ocazie, de a-L mărturisi pe Domnul său, de a se ruga cu medici și pacienți deopotrivă. S-a pregătit cu o credință neclintită de întâlnirea cu Mântuitorul Lui. A avut o viață echilibrată și desăvârșită prin călăuzirea Duhului Sfânt.

În 24 noiembrie 2010 a fost chemat acasă de Dumnezeu, să se bucure de prezența Creatorului și Mântuitorului său.

Surse:

Vékás Benjámin