Ce fel de președinte vreau să aleg la Congresul din mai 2023?

 

Ce se cere de la ispravnicul, numit președinte, al poporului Baptist?

2. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. (1 Corinteni 4:2)

 

Înainte de toate, dacă Domnul va dori, va fi cu noi și de ne va ține în viață acceptând ca voie a Sa sfântă și binecuvântată. Gândesc cu voce tare, pentru că în jurul meu multe aud și văd, multe se discută în taină, ne dăm cu părerea și cădem în capcană dar le dezlegăm având încredințarea că Dumnezeu bine vede și bine le știe pe toate.

Solomon spunea aproximativ cu 2900 de ani în urmă, că nimic nu este nou sub soare, așă că ceea ce doresc eu nu este nou, nici de la mine, ci doar ceea ce citim în Biblia pe care o iubesc, o citesc și o predic.

-   Când este vorba despre alegerea slujitorilor, a celor ce slujesc ni se spune:

3. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.
(Faptele apostolilor 6:3)

 

Slujba de președinte este una de mare importanță, este o slujire înaltă, de mare angajament și greutate, pentru că acea persoană administrează un popor credincios lui Dumnezeu. Această persoană nu mai este pentru el, al lui, ci este pentru Dumnezeu și popor. El poate face ca poporul să păcătuiască sau să-l îndrume spre Dumnezeu. Poate aduce slavă sau ocară Stăpânului său.

1. Primul lucru la care o să mă uit este să fie vorbit de bine.

2. Al doilea - plin de Duhul Sfânt.

3. Al treilea -  plin de înțelepciune. Înțelepciunea care vine de sus, de la Dumnezeu, la aceea mă refer.

 

-  Atunci când cineva își dorește slujirea de președinte cerințele pe care trebuie să le îndeplinească sunt următoarele:

1. Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.”
2. Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.
3. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani;
4. să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.
5. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
6. Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului.
7. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului. (1 Timotei 3:1-7)

 

Apostolul spune că este ceva bun ca cineva să își dorescă și să își asume slujirea de supraveghetor, dar trebuie:

1.    Să fie fără prihană, vină, fără pată sau fără reproș.

2.    Să fie bărbatul unei singure neveste.

3.    Să fie cumpătat.

4.    Să fie înțelept.

5.    Să fie vrednic de cinste.

6.    Să fie primitor de oaspeți.

7.    Să fie în stare să învețe pe alții.

8.    Să nu fie bețiv sau să nu bea.

9.    Să nu fie bătăuș sau să nu fie certăreț.

10.Să nu fie doritor de câștig mârșav.

11.Să nu fie gâlcevitor.

12.Să nu fie iubitor de bani sau să nu iubească banii.

13.Să fie blând sau delicat.

14. Să-și chivernisească bine casa, să-și conducă bine casa.

15. Să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința.

Lucrurile așa stau și așa trebuie să fie. Sunt ținte înalte și așa se cere, iar dacă unui frate de al meu îi lipsesc unele din atributele de mai sus,  îi recomand cu multă sinceritate să nu candideze. Președintele este gospodarul lui Dumnezeu cu calități înalte nu care să reprezinte interesele de grup sau partide.

14. Căci Domnul nu lasă pe poporul Său şi nu-Şi părăseşte moştenirea.
15. Ci se va face odată judecata după dreptate şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.
(Psalmii 94:14-15)

Ilonka István (Ștefan) 1916 – 1975 din Mărtiniș

 

Fratele István Ilonka s-a născut în ziua de 20 octombrie 1916 în localitatea Mărtiniș, județul Harghita. Părinții se numeau Mihai și Rozalia, de naționalitate maghiară. Tatăl său este considerat unul dintre cei mai importanți pionier și misionar baptist din Ținutul Secuiesc.

A studiat la școala primară și apoi a absolvit Seminarul Teologic Baptist din București.

El l-a acceptat pe Domnul la o vârstă fragedă și a fost botezat în ziua de 8 iunie 1930 de către predicatorul Dărăban Gheorghe.

Este contigentul militar 1938, dar participă la campania din 1938 – 1940 cu Regimentul 1 Călărași, Craiova. A fost și sanitar la spitalul din Satu Mare.

În ziua de 1 decembrie 1942 fratele István Ilonka se căsătorește în Cenatul de Jos, județul Covasna, cu Rozalia, născută Niczuly și Domnul i-a binecuvântat cu doi copii: Clara, născută în Cenatul de Jos în anul 1944 și Victoria, născută în anul 1946.

Fiind insuflat de Dumnezeu cu darul de a predica Evanghelia, este ordinat în anul 1945 în Biserica Creștină Baptistă din Cenatul de Jos, unde era un număr de 120 baptiști și aparținători. Aici slujește până în anul 1949 când se mută la Brașov.

Odată mutat la Brașov, începe construcția unui locaș de închinare și un apartament pastoral. Biserica a fost deschisă în toamna anului 1959.

A fost ales și în Consiliul Uniunii Baptiste din România ca vicepreședinte, reprezentant al baptiștilor maghiari, a fost ales și în Comunitatea Baptistă de Brașov ca președinte și în alte slujiri administrative.

În anul 1970 a primit o invitație de la Biserica Creștină Baptistă maghiară din Kipling, Canada, pentru serviciul pastoral și a acceptat invitația și s-a mutat la Kipling în 1974.

În anul 1975 a fost găsit în tractorul cu care lucra, împușcat. Cazul fratelui nu este pe deplin clarificat, dacă securitatea română l-a asasinat sau altcineva s-a răzbunat. Concluzia cea mai plauzibilă este că brațul lung al securității ceaușiste a fost implicat în decesul slujitorului lui Dumnezeu.

Surse:

Bertalan Petru

Borzási István

Kiss László  

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

Consiliului Uniunii întrunit la Mintia, Hunedoara

 

În ziua de luni 17 Octombrie 2022 a avut loc întâlnirea de toamnă a Consiliului Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, în Mintia, județul Hunedoara. La această întâlnire s-au dezbătut multe subiecte printre care și următorul  Congres care se va ține în anul 2023. Acest Congres va avea loc cu ajutorul Bunului Dumnezeu și voia Sa sfântă în ziua de 26 mai 2023, într-o locație ce se va stabili ulterior.

Congresul de anul viitor va fi  al XXXVIII-lea (38) Congres al Cultului Creștin Baptist din România. Acest congres va desemna pe cel de al XV-lea președinte al Cultului și va pune capăt slujirii credinciosului președinte dr. Viorel Iuga, care a avut două mandate totalizând opt ani. Ales în anul 2015, fratele dr. Viorel Iuga a fost liderul poporului baptist timp de două mandate, având parte de multe încercări și mari provocări pe care nu le analizez acum, eu spun, doar că a fost un slujitor credincios, vrednic și temător de Dumnezeu.

Consiliul Uniunii a propus pentru buna desfășurare a Congresului, un calendar premergător întrunirii Congresului după cum urmează:

1.   Se va întruni Comisia Națională pentru Propuneri în ziua de 24 ianuarie 2023.

2.  Consiliul Uniunii se va întruni în ziua de 28 februarie 2023.

3.  Consilile reunite se vor reuni în ziua de 28 martie 2023.

4. Va avea loc Congresul Uniuni Bisericilor Creștine Baptiste din România în ziua de 26 mai 2023.

 

Procedurile sunt în conformitate cu Statutul Cultului Crestin Baptist din România recunoscut de către Guvernul României și publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2008.

Art. 104. - (1) Propunerile pentru Comitetul executiv al Uniunii Baptiste vor fi făcute de către adunările generale ale comunităţilor bisericilor.
(2) În cursul lunii ianuarie a anului în care are loc Congresul electiv şi anterior ţinerii adunărilor generale ale comunităţilor se va întruni Comisia Naţională de Propuneri (C.N.P.), formată din delegaţii comunităţilor. Aceştia vor fi desemnaţi de către slujitorii duhovniceşti ordinaţi de pe raza comunităţii respective. Numărul delegaţilor în C.N.P. va fi în proporţie de un delegat la fiecare 2.000 de membri. Comunităţile mai mici de 2.000 de membri au dreptul la un delegat.
(3) C.N.P. va stabili prin vot componenţa Comitetului executiv propus în ordinea voturilor obţinute şi va transmite fiecărei comunităţi lista candidaţilor, în vederea prezentării ei în adunarea generală, după ce s-a obţinut acordul fiecărui candidat. Moderatorul comisiei va fi preşedintele în exerciţiu al cultului.
(4) Adunarea generală a comunităţii are dreptul să propună propriul candidat pentru fiecare funcţie în parte. Persoana care întruneşte cel mai mare număr de voturi este candidatul comunităţii pentru funcţia respectivă. La şedinţa de pregătire a Congresului cultului se totalizează propunerile comunităţilor şi se întocmeşte lista candidaţilor pe funcţii pentru Congresul cultului, în ordinea voturilor obţinute.

25. Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!
26. Binecuvântat să fie cel ce vine în Numele Domnului!

Vă binecuvântăm din Casa Domnului.
27. Domnul este Dumnezeu şi ne luminează.

(Psalmii 118:25-27)

Surse:

Dr. Viorel Iuga președintele Uniunii

Președintele Comunități Cluj, Teofil Mihoc

Statut

Monografia Bisericii Baptiste din Comănești de Adrian Bârzu

 

Cercetând cu de-amănuntul, cu ajutorul Domnului, despre Congresele Alianței Mondiale Baptiste, am găsit în revista Alianței: „B.W.A.NEWS decembrie 1989” că în localitatea Comănești a fost demolată clădirea bisericii baptiste și șapte frați au fost arestați. În toamna aceluiași an au primit autorizare de a se aduna. Am făcut cercetări și l-am descoperit pe fratele păstor Marin Țifrea de la Piatra Neamț, care m-a îndrumat spre păstorul bisericii Adrian Bârzu.  

Așa se face că azi pot publica monografia bisericii care a avut de suferit, dar Dumnezeu a fost cu frații, i-a întărit și au primit din nou autorizație. Peste două luni de zile a venit de la Dumnezeu libertatea și frații și-au zidit lăcașul în scurt timp.

Mai jos redau anunțul făcut în revista alianței, iar mai jos Monografia cu date despre biserică.

„Biserica Română primește licență

Serviciul European de presă Baptist a primit vestea bună că autoritățile române au acordat Bisericii Baptiste din Comănești dreptul de a sluji. Acesta este primul pas pe care guvernul l-a făcut pentru a îndrepta situația după ce a distrus noua clădire a congregației pe 31 mai. Șapte membri au fost arestați în incident și acuzați că au construit biserica fără permisiune.

Toți cei arestați au fost eliberați din închisoare. Gravitatea acuzațiilor guvernului împotriva lor a crescut în timpul procesului lor judiciar, când guvernul a adăugat acuzația de furt de materiale de construcție.

Deși membrii bisericii nu vor trebui să petreacă timp în închisoare, cu toate acestea, li se va cere să renunțe la o parte din salariile lor timp de doi ani, în funcție de sentința fiecăruia.

Pe 4 noiembrie, guvernul a acordat bisericii o licență de a organiza servicii la o anumită locație din Comănești, care urmează să fie desemnată.”

 

Monografia Bisericii Creștine Baptiste „Biruința” din Comănești

Pentru credincioșii baptiști Biserica nu este o clădire, ci o comunitate a celor chemați la ucenicie de Isus Cristos. Ori de câte ori doi sau trei credincioși sunt adunați în Numele Lui, aceștia formează o adunare creștină. Mărturia baptistă în Comănești începe în 1924 odată cu venirea la lucru la mina din localitatea a câtorva credincioși din Ardeal și Banat. Aceștia împreună cu un localnic pe nume Vasile Bucurel formează în casa acestuia prima adunare baptistă.

Imediat după formarea micii adunări urmează perioade de prigoane și intimidări venite atât din partea autorităților statale cât și din partea Bisericii ortodoxe. Credincioșii baptiști au suferit frecvente batjocuri și bătăi din partea jandarmilor, întâlnirile de părtășie și închinare fiind ținute clandestin. Vasile Bucurel povestește cum într-o duminică a anului 1932 au fost arestați de jandarmi și duși la postul de jandarmi. Frații au fost scoși afară din post în fața oamenilor aduși de la biserica ortodoxă de către preotul lor Ștefan Paraschiv, iar acesta i-a prezentat mulțimii drept anticriștii despre care se spunea că vor veni. Mulțimea întărâtată a fost pe punctul de a-i omorî cu pietre, doar teama preotului de a nu avea probleme i-a oprit de a face lucrul acesta. În momentele acelea unul din credincioșii din Banat, Marian Ciortuz le-a cerut celorlalți frații să îngenuncheze și să se roage gândindu-se că poate Domnul îi va lua acasă. Oamenii strânși de preot la instigarea acestuia l-au bătut pe fratele Bucurel cu un băț până când acesta a căzut doborât la pământ amețit. Ceilalți frați au fost și ei bătuți, fratele Ciortuz fiind lovit în piept cu patul armei de către unul din jandarmi.

Din cauza prigoanei frații din Ardeal și Banat au plecat din localitate, fratele Bucurel s-a refugiat la frații din Brăila.[1]

Prin venirea în localitate a unui penticostal pe nume Ion Matache s-a format o biserică penticostală care i-a asimilat și pe credincioșii baptiști. Primele adunări au avut loc în casa lui Ion Stoica din strada Vasile Alecsandri 75 în cartierul Lunca de Jos. În 1963 se mută în localitate fratele Mihai Fedor credincios baptist din comuna George Enescu, Botoșani căsătorit cu sora Elena Coman din familie de penticostali. El găsește aici familia Mihai și Elena Lov, baptiști veniți din Banat. În 1964 se alătură adunării și revizorul contabil Ilie Ivanciuc, un baptist din Sighet venit să locuiască în localitatea soției din comuna Poduri.

În anul 1974 o parte din biserica penticostală din Lunca de Jos se mută în Leorda în casa lui Ion Oprea care primește autorizație de la Suceava. Cei care nu au dorit să meargă în Leorda au frecventat o vreme adunările de închinare ale Creștinilor după Evanghelie din Dărmănești și au mers la Biserica Baptistă din Voșlobeni.

În anul 1975 frații Gheorghe Dulhac și Gheorghe Andrieș, din adunarea din Lunca de Jos s-au întâlnit în stațiunea Slănic Moldova cu fratele Florian Galea și cu Gavril Benea membri ai Bisericii Baptiste din Brașov. Împreună au vorbit despre posibilitatea reînființării unei biserici baptiste în Comănești.

Fratele Mihai Fedor a mers în același an la București unde s-a întâlnit cu președintele Uniunii Baptiste Nicolae Covaci. Din păcate Covaci nu a fost de acord să elibereze autorizație de funcționare bisericii din Comănești sub pretextul că pe lista bisericii sunt prea puțini credincioși baptiști, majoritatea fiind penticostali considerați răzvrătiți de Cultul penticostal.

În anul 1976 funcția de președinte a Uniunii Baptiste este preluată de fratele Cornel Mara de la Brașov. Acesta, la cererea fraților din Voșlobeni și a fraților Galea și Benea din Brașov, revizuiește dosarul de autorizație a bisericii din Comănești și dispune eliberarea Autorizație de funcționare. În același an pe data de 18 august la Consiliu Județean din Bacău are loc o întâlnire între președintele Uniunii Mara, inspectorul de culte din București, Grigore, și inspectorul județean de culte Savin, unde se întocmește actul Autorizației. La întâlnire au participat și frații Mihai Fedor și Alexandru Rață, un ortodox convertit, ginerele familiei Stoica. Biserica din Comănești urma să devină o filială a bisericii baptiste din Voșlobeni. Întâlnirile bisericii au rămas în casa familiei Stoica (Raveica) din strada Vasile Alecsandri 75, Lunca de Jos. Alexandru Rață este numit responsabil al bisericii. Mara, Grigore și Savin au venit în Comănești să vadă locul adunării, acolo fiind așteptați de ceilalți frați. Pastorul Cornel Mara a citit Psalmul 84 și s-au rugat împreună. La înființare erau în jur de 25 de membri botezați.

Printre primii slujitori duhovnicești din acea vreme îi menționăm pe:

Aurel Voaideș, Ion (Nucu) Voaideș trimiși de Biserica din Voșlobeni. Aceștia, ocazional veneau la Comănești însoțiți și de un grup de tineri din biserica lor.

Titus Rădulescu din Brașov – pastor baptist căruia autoritățile comuniste i-au retras autorizația.

Diaconii Galea și Benea din Brașov și Gavril Pop. Printre pionierii lucrării din Comănești din acea vreme îi amintim și pe frații Eugen Tărnăuceanu și Dumitru Niță.

În anul 1978, în Cercul Toplița (compus din bisericile din Sărmaș, Voșlobeni, Toplița, Comănești) a venit ca pastor Busuioc Belciu, un proaspăt absolvent al Seminarului Teologic de la București. El a fost primul pastor ordinat al bisericii și sub lucrarea lui pastorală biserica a cunoscut un progres considerabil, ajungându-se la aproximativ 70 de membri. În anul 1980 el l-a adus pe fratele Viorel Vuc din Caransebeș care, în doar câteva luni, a pus bazele unei orchestre de copii și tineri. Busuioc Belciu a rămas păstorul bisericii până în anul 1983.

După pastorul Busuioc Belciu a venit pastorul Ovidiu Dumitrașcu din Brașov care a păstorit bisericile din Cercul Toplița. El a păstorit biserica din Comănești timp de un an de zile până în 1984.

În anul 1984 a venit pastor Ionel Chivoiu, trimis de la Brăila de pastorul Iosif Ștefănuți să devină pastorul bisericii din Bacău. Odată cu venirea fratelui Chivoiu biserica din Comănești s-a mutat de la Comunitatea de Brașov de care aparținea, la Comunitatea de Brăila în care va rămâne până în anul în care s-a înființat Comunitatea de Bacău.

Construirea primei clădiri a bisericii

Fratele Valentin (Ticu) Rusu a fost cel care pentru prima dată a discutat cu doamna Mihăilescu posibilitatea cumpărării terenului din strada Gării 19. Proprietatea cumpărată era o livadă cu o casă veche și un garaj aflat în fața casei.[2] Actele proprietății nu au putut fi făcute direct pe numele bisericii, din pricina legislației comuniste din acea vreme care nu permitea bisericilor să cumpere proprietăți. De aceea terenul și casa au fost cumpărate pe numele lui Timotei Acomănoai, singurul care putea cumpăra o proprietate (legea comunistă nu permitea să ai mai mult de o singură proprietate, ceilalți frați având pe numele lor alte proprietăți). Casa a fost amenajată ca loc de închinare, pereții despărțitori ai celor trei camere au fost îndepărtați și astfel s-a creat o sală mai mare. Curând însă casa a devenit neîncăpătoare, frecvența la adunările bisericii depășind duminică dimineața numărul de 100 de persoane.

În acea vreme autoritățile comuniste nu permiteau construirea de noi locașuri de cult, de aceea, cu consimțământul tacit al autorităților locale reprezentate de primarul Dumitru Potoroacă, biserica a primit o autorizație de renovare. Pe 14 septembrie 1988 au început în jurul casei și garajului primele săpături la construcția unei noi clădiri a bisericii. Printr-un efort extraordinar al tuturor membrilor bisericii și cu sprijinul altor biserici din țară construcția fost terminată în doar 7 luni.

Mai întâi au fost făcuți pereții exteriori în jurul clădirilor vechi existente, după care s-a pus acoperișul noii clădiri, casa veche și garajul au fost demolate și resturile scoase în grădină. O vreme adunările au fost într-o magazie improvizată din spate unde se dădeau cu lac scândurile.

Pastorul Nick Gheorghiță de la Oradea a ajutat construcția cu 400.000 de lei și cu trimiterea a 4 meseriași. Printre cei care au participat la lucrările de construire a clădirii, pe lângă frații din biserica din Comănești îi amintim pe Manole Roșca, Miron (Sărmaș) și Constantin Ciubotaru (Sănduleni)

Demolarea clădirii bisericii

Clădirea care a fost dărâmată în 1989.

Din nefericire această acțiune de construcție a unei biserici baptiste nu a fost bine primită de anumite persoane din zonă. Unul din vecini, profesorul Alexandrescu, cât și protopopul din Moinești (așa cum mi-a mărturisit preotul din Vermești, fiul acestuia), au reclamat autorităților de la București ceea ce se întâmplă în Comănești. Autoritățile comuniste centrale au reacționat prompt cerând autorităților locale confiscarea clădirii sau demolarea ei în condițiile în care biserica nu o cedează de bună voie.

La un moment dat a venit de la București Ion Cristoiu, un inspector responsabil de culte, care a discutat pe rând la Primărie cu mai mulți membri din conducerea bisericii. La urmă a fost chemat fratele Gheorghe (Gicu) Eacobuță, responsabilul bisericii în acel moment. Secretarul primăriei Ion Căciulă i-a explicat că nu există decât două posibilități: prima, cedarea clădirii autorităților locale, urmând ca în ea să fie găzduită o grădiniță de copii, cea de-a doua, demolarea, în condițiile necedării de către biserică a clădirii. Căciulă a cerut ca în urma consultării cu conducerea bisericii și cu pastorul Ionel Chivoiu biserica să hotărască cedarea ei Statului. Gicu Eacobuță i-a dat de înțeles secretarului primăriei că biserica nu poate renunța la clădire și că ar trebui găsită o altă soluție de salvare a ei.

Comitetul bisericii împreună cu pastorul Ionel Chivoiu a fost chemat la sediul Uniunii Baptiste din București unde s-a discutat posibilitatea ca biserica să cedeze autorităților clădirea pentru a nu se genera un conflict mai mare. Vasile Talpoș i-a propus fr. Chivoiu să accepte contra-costul clădirii, în jur de 1.000.000 de lei, în condițiile în care ea costase 800.000 de lei. Președintele Uniunii Baptiste Traian Grecu a menționat despre intervențiile extraordinare făcute pe lângă autorități ca să nu fie demolată clădirea și despre poziția intransigentă a acestora. Frații din comitet au rămas fermi în a nu ceda această clădire.

Pastorul Pascu Geabău a venit și el la Comănești împreună cu un alt frate și i-a rugat pe frați să renunțe la clădire.

După somația de oprire a lucrărilor și hotărârea de demolare înaintată bisericii de către Primărie, în aprilie 1989 lucrătorii Miliției au pus primul sigiliu pe clădirea bisericii. În ciuda acestui lucru, membrii bisericii au continuat lucrările de construcție folosind ușa din spate.

La sărbătoarea de Paște biserica s-a adunat afară în fața clădirii sechestrate și a cântat „Hristos a înviat”. Atunci slujba a fost întreruptă violent de un echipaj de miliție, în urma bruscării i-a fost ruptă haina pastorului Chivoiu și s-a încercat arestarea câtorva persoane. Gicu Eacobuță a sesizat că maiorul Popa mirosea a băutură, iar atunci când i-a apostrofat pe milițieni în legătură cu acest fapt, aceștia s-au retras.

După ruperea primului sigiliu de către frați autoritățile comuniste s-au înfuriat și au pus un al doilea sigiliu și au pus pază în fața clădirii.[3]

Autoritățile au demarat o anchetă pentru a stabili proveniența materialelor folosite la construirea clădirii. Devenea evident că se dorea cu orice chip oprirea lucrărilor și găsirea unui pretext pentru demolarea clădirii.

Fratele Nicolae Iacob, administratorul lucrărilor de construcție, a fost primul arestat. În ciuda avertizărilor făcute de fratele Chivoiu, a cerinței lui de a-i fi predat caietul cu evidența provenienței tuturor materialelor și a sumelor folosite pentru construcție, sub constrângere și amenințare a făcut imprudența și l-a predat autorităților care investigau situația. El spera că în felul acesta acesta se vor putea convinge că totul putea fi justificat cu acte legale. În acest caiet erau date precise cu sumele de bani cheltuite și proveniența lor, împreună cu numele persoanelor care procuraseră diferitele materiale folosite la construcție. Astfel, acest caiet a devenit un instrument pe baza căruia au fost incriminați și arestați frații Gicu Eacobuță, Ticu Rusu și Mihai Crețu (unul dintre frații care au sprijinit considerabil lucrarea de construcție).

Pe data de 31 mai 1989, când toți bărbații au fost chemați la Bacău, a fost demolată clădirea bisericii. Pin intermediul buldozerelor și cu intervenția pompierilor până seara totul a fost distrus, tot molozul a fost îndepărtat de pe teren în locul lui plantându-se iarbă. În jurul bisericii s-a format un cordon de milițieni care i-au împiedicat pe credincioșii bisericii rămași acasă să se apropie de teren.

Anchetatorul principal a fost colonelul Constantinescu iar procuror a fost Ioan Hăineală, celor arestați fiindu-le începută urmărirea penală pentru furt calificat. Securitatea a răspândit zvonul mincinos că la subsolul bisericii au fost găsite aparate de emisie-recepție prin care baptiștii comunicau cu americanii și desfășurau acțiuni împotriva Statului român. În felul acesta au încercat să discrediteze mărturia bisericii baptiste în ochii populației și să-și justifice gestul extrem de demolare a clădirii bisericii. Ironia situației, așa cum avea să se dovedească mai târziu în timpul anchetelor, cei care plantaseră microfoane de ascultare în clădirea bisericii erau chiar cei de la miliție. După Revoluție, manifestându-și regretul pentru cele întâmplate, primarul Potoroacă a apreciat curajul manifestat de credincioșii baptiști și a confirmat că totul a fost o acțiune meschină a Securității comuniste.

Procesul care a fost judecat la Onești, a început în luna iunie și a ținut până în luna septembrie. În ciuda intervențiilor externe venite din partea Ambasadei SUA care a luat cunoștință de evenimente printr-un reprezentant trimis la proces, verdictele au fost condamnare cu executare la locul de muncă între un an și doi ani și opt luni.

Frații nu au făcut recurs, dar a făcut Procuratura pe motivul existenței unor nereguli pe durata procesului. Situația aceasta a fost însă spre binele fraților pentru că procesul a fost mutat la Bacău și a durat până în decembrie. Chiar dacă verdictul a rămas același și frații trebuiau să înceapă ispășirea condamnării la locul de muncă, atunci când a venit Revoluția toate condamnările au fost amnistiate.

Cornel Fedor, fiul lui Mihai Fedor, a fotografiat ruinele clădirii bisericii dărâmate. Surprins de Miliție când fotografia a aruncat aparatul într-un tufiș din apropiere recuperându-l mai târziu.

Din clădirea demolată nu s-a mai putut recupera nimic, din nefericire Timotei Acomănoai care figura ca proprietar al locului și clădirii a semnat un act prin care renunța la despăgubire ca compensare pentru manopera de demolare estimată la 90.000 de lei. Mai grav, biserica avea să piardă și terenul în urma unei legi din 1977 prin care Statul comunist intra în posesia terenului în condițiile în care o casă construită pe el era demolată. Ulterior după Revoluție, în ciuda diverselor încercări de recuperare a terenului, atât ale Primăriei din Comănești care a făcut adresă către Consiliu Județean Bacău de a retroceda terenul bisericii, cât și ale bisericii în numele lui Timotei Acomănoai personal prin care solicita de a i se retroceda terenul în baza unei legi nou apărute, terenul nu a putut fi recuperat decât în anul 2000. Atunci pe baza unei Hotărâri a Consiliului local terenul a fost redat Bisericii.

Situația bisericii după 1990

După demolarea clădirii și până la Revoluția din decembrie 1989, biserica a continuat să se adune în cartierul Leorda în locuința lui Ghiță Popa. În ianuarie 1990, în primele zile de libertate, biserica a avut un serviciu divin pe terenul fostei clădiri dărâmate. După toate aceste încercări, ca și în toți anii precedenți de prigoană, prin harul lui Dumnezeu biserica a ieșit biruitoare. În 2001, când în Adunarea Generală ea avea să-și aleagă un nume, numele ales pentru titulatura oficială a fost „Biruința”. Versetul din Hagai a fost ca un mesaj profetic care i-a însuflețit pe frați să spere la ajutorul lui Dumnezeu. "Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor."  (Hag 2:9)

La începutul anului 1990 a fost construită o baracă din lemn în care au început să fie ținute întâlnirile. După un proiect de biserică luat din Baia Mare, în mai 1990 a fost săpată fundația unei noi clădiri a biserici. Inițial a fost construită anexa bisericii, gândită și ca o casă pastorală. Din anul 1993 și până la terminarea locașului de cult, slujbele religioase au început să fie ținute în camera de sus a acestei anexe.

Au urmat 10 ani grei și epuizanți de lucrări de construcție până la dedicarea clădirii bisericii în vara anului 2000. În această perioadă s-au remarcat mai mulți frați devotați lucrării, printre ei fiind fratele Costică Crețu, unul din liderii Oastei Domnului care între timp a devenit membru al bisericii baptiste, fratele Puiu și sora Meri Țăranu, o familie care a fost mereu gata să ofere ospitalitate și ajutor celor care ajutau lucrării, Geo Zăncescu, omul care s-a ocupat de evidențele financiare și a supravegheat lucrările de construcție, fratele Neculaie Iacob, omul care a rămas pe șantierul bisericii până ce a trecut la Domnul.

În anul 1997 a fost ales și ordinat ca pastor al bisericii din Comănești Adrian Bârzu. El este născut în Bacău la data de 27.06. 1967 într-o familie ortodoxă nepracticantă. În 1989, fiind student la Politehnica din București, a fost participant activ la Revoluție. Evenimentul acesta împreună cu alte evenimente providențiale, l-au condus la scurt timp spre o convertire dramatică.  După ce a absolvit facultatea în 1991, timp de 3 ani a fost profesor suplinitor în Bacău, slujind în același timp în diverse activități ale bisericii baptiste din localitate. Date fiind nevoile spirituale și noile oportunități misionare ale bisericii baptiste din Bacău, s-a implicat în organizarea unui Centru de instruire a misionarilor din zonă. În anii imediați Revoluției din decembrie biserica din Bacău a fost în plină expansiune misionară în localitățile dimprejur. În acea perioadă au fost începute lucrări de plantare de biserică în câteva localități din jurul Bacăului (Onești, Satu Nou, Sohodor, Răcătău, Tg. Ocna). Din anul 1994 până la alegerea ca pastor al bisericii din Comănești Adrian Bârzu a condus Centrul de instruire pentru misiune din Bacău. Înțelegând nevoia de instruire teologică a lucrătorilor din zonă, el s-a dedicat studiilor teologice luându-și  licența în teologie la Universitatea Emanuel din Oradea, masterul la Wales University (prin IBTS, Praga) și doctoratul la Midwestern Baptist Theological Seminary, Kansas.

Din vara anului 2002 și până în primăvara anului 2003 biserica din Comănești a fost păstorită de George Dumitrașcu. În acest timp pastorul Adrian Bârzu a condus Societatea Misionară Română și Editura Cartea Creștină în calitate de director executiv. Odată cu plecarea lui George Dumitrașcu și cu criza creată de această plecare, biserica l-a invitat pe Adrian Bârzu să se reîntoarcă ca pastor. De la reîntoarcerea în Comănești în anul 2003 și până în prezent el păstorește Biserica.

Biserica a deschis noi puncte de misiune în localitățile Tg. Ocna și Agăș, lucrarea bisericii progresând atât spiritual cât și numeric. Lucrarea s-a diversificat mult, cu ajutorul echipelor medicale și evanghelistice ale RAM-ului[4], în fiecare vară au fost evanghelizate sute de persoane din zonă.

La Tg. Ocna s-a înființat în 2014 o cantină socială pentru persoane defavorizate iar în septembrie 2016 s-a deschis un adăpost de noapte pentru oamenii străzii. Biserica s-a implicat în această localitate și în lucrarea din Centrul de Reeducare.

Începând cu anul 2007, odată cu reamenajarea clădirii bisericii prin construirea de 14 camere în podul clădirii și refacerea anexei, Biserica a început să găzduiască cursurile modulare ale Colegiului Biblic din Comunitatea de Bacău și întâlnirile diverselor conferințe zonale și naționale. Zeci de slujitori duhovnicești din bisericile din zonă, persoane care nu-și puteau permite datorită activităților curente să frecventeze cursurile de zi ale școlilor teologice din țară, au fost local echipați pentru lucrarea spirituală.

Biserica a fost în mai 2000 fondatoarea Asociației Lumina, o asociație creștină româno-britanică care are ca lucrări orfelinatul pentru copii cu dizabilități Casa Lumina din Comănești, Centru de zi pentru copii și tineri cu boli severe Casa Albert din Luncani și Hospice-ul Lumina din Bacău (un spital pentru îngrijirea permanentă a copiilor cu boli terminale).

SURSE

Mărturia personală scrisă de Vasile Bucurel

Interviu cu Eacobuță Gheorghe, Fedor Mihai și Rusu Valentin luat de Adrian Bârzu în 16.04.2013

 

 

 

---

[1] Scrisoarea lui Vasile Bucurel lăsată ca mărturie

[2] Prețul negociat al proprietății a fost de 25.000 lei, dar în final, datorită copiilor proprietarei care au solicitat mai mult, prețul a ajuns la suma de peste 100.000 de lei.

[3] Pastorul Ionel Chivoiu a sugerat ca cineva să rupă sigiliul pus pe clădire. Dănuț Rusu, unul din băieții fratelui Ticu Rusu, minor la acea vreme, a rupt sigiliul bisericii.

[4] Romanian American Mission este o organizație misionară începută modest 1994 de un grup mic de români și americani ca o nevoie de a sprijini lucrarea misionară în zonă. Acum organizația s-a extins în toată zona de S-E a României, extinzându-și implicarea și în alte țări europene.

Dârpeș Ilie 1921 – 1998 din Topleț

 

Fratele Ilie Dârpeș s-a născut în ziua de 26 iunie 1921 în localitatea Topleț, județul Caraș-Severin. Părinții se numeau Ilie și Ana. A avut două surori, Maria și Elisaveta.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu și se hotărăște să-L urmeze cu credincioșie, fiind botezat în ziua de 29 octombrie 1939, de către fratele predicator Simion Trică.

Este contigentul militar 1943, rămânând la vatră cu gradul de fruntaș. A fost încorporat la Regimentul 2 Obuziere – Munte și a luat parte pe front la campania din răsărit și apus, a primit decorația: „Bărbăție și Credință            clasa a III -a”.

În ziua de 1 septembrie 1946 se căsătorește cu sora Paraschiva, născută Pușchiță, din Petnic și Domnul le-a dat doi copii: Ana și Cornel.

La data de 1 septembrie 1946 a plecat la Seminarul Teologic Baptist din București, unde a urmat cursurile timp de doi ani.

Pentru că a fost un frate care a lucrat cu tragere de inimă, a avut chemare de slujire din partea Domnului, fratele Ilie Dârpeș a fost ordinat în anul 1951 pentru Biserica Creștină Baptistă din Topleț. A oficiat boteze în aer liber și a fost activ în Lucrarea Domnului, a dăruit celor în nevoie și pentru Orfelinatul Baptist din Prilipeț.

Între anii 1952 – 1964 a fost păstor la Biserica Creștină Baptistă din Bârza.

Fratele Ilie Dârpeș a fost chemat de Stăpânul său în veșnicie la vârsta de 77 de ani, în ziua de 3 octombrie 1998, când activitatea dânsului s-a încheiat pe acest pământ.[1]

Surse:

Traian Ciupuligă

Arhive

Farul Creștin

---

[1] Farul Creștin, Nr. 2/1999, p. 3.

Dr. Octavian Caius Obeada în vizită la bătrânul pastor Vasile Bel

 

Vizita a avut loc în intervalul 14 – 17 octombrie 2022 și se încadrează în turneul de apologetică al fratelui Caius. În România începe în ziua de 11.10 și ține până în 02.11.2022.

La Rohia a ajuns în seara de vineri, 14 octombrie 2022, venind de la Sibiu. Drumul a fost cam greu din cauza sfârșitului se săptămână, când traficul este foarte aglomerat, se circulă bară la bară. Odată ajuns, după protocolul de bun venit, ne-am așezat la masă cu de-ale gurii, dar și povești până după ora 23.

Sâmbătă, 15 octombrie, au început discuții pe diverse teme de apologetică, teologie, alte evenimente, despre cum este în America, cum a ajuns în America, familie, dar și alte teme pe care le-am împărtășit. Am vizitat orașul Târgu Lăpuș, i-am arătat spitalul nostru frumos și mare, pentru un orășel micuț.

Am venit și apoi am urcat la mănăstirea Rohia, unde a fost încântat de drumul ce urcă prin pădure și peisajul mirific al toamnei. Clădirile mari și impunătoare au atras admirația  musafirului venit din America.  Am fost preluați de credinciosul, călugărul Varlam, o veche cunoștință, un om cu voce plăcută și prietenos, care ne-a prezentat pe îndelete istoricul mănăstirii, biblioteca bogată, chilia monahului de la Rohia, Nicolae Steinhardt și apoi muzeul cu bogatele cărți și obiecte de cult cu o mare vechime.

I-am arătat fratelui Caius scaunul unde profesorul de teologie baptistă dr. Vasile Talpoș, în anul 2008 luna mai, a stat să se odihnească, în timp ce în altar se făcea slujba de vecernie. Ne-am așezat și noi să ne odihnim puțin, să mai medităm și să-i spun interlocutorului meu, cu ce ocazie a venit profesorul Talpoș la Rohia.

După masă am participat la serviciul din Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Târgu Lăpuș, unde au participat o mână bună de oameni ca să asculte, dar și să ne rugăm Domnului să ne dea putere să fim credincioși adevărați ai lui Dumnezeu și să credem în totalitate Scripturile. Programul este pe internet pe pagina de Fecebook, Vasile Bel, pentru cine dorește să vadă.

Ziua de duminică a fost pe deplin a Domnului, având două servicii divine în casa Domnului din orașul Lăpuș. Și aceste două programe se pot viziona pe pagina anunțată mai sus.

Seara iar discuții, împărtășind experiențe frumoase, pasionate și savurate cu plăcere. Caius, având multe experiențe trăite, trăgându-se din familii de păstor de pe meleagurile bănățene și constănțene. A fugit din țară, trecând Dunărea prin înot și ajungând în America.

Luni dimineața, iar câteva impresii și planuri, iar apoi ne-am despărțit plecând spre orașul Baia Mare, iar bătrânul pastor a rămas iar singur în familia lui, cu soția Aurelia și mama Voichița. Fratele Caius a plecat să se întâlnească cu studentul său, profesorul Tămaș Ioan Marin.

Mulțumesc frate Caius pentru vizită și Domnul să vă ocrotească în frumoasa lucrare pe care o faceți pentru Domnul și Împărăția Lui.

Rohia

17 octombrie 2022

Petrea Golovco 1892 - ? din Seliște

 

Fratele Golovco Petrea s-a născut în ziua de de 20 iunie 1892 în localitatea Seliște, județul Hotin. Părinții se numeau Vasili și Parascovia, de religie ortodoxă, origine etnică ucrainiană și naționalitate română.

A studiat patru clase primare în localitatea natală.

În anul 1913 este încorporat de Centrul de Recrutare Hotin și satisface serviciul militar la ruși și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 18 februarie 1918 se căsătorește la Rășcani, județul Bălți, regiunea Prut, cu Eufrosinia, născută în anul 1901 și Domnul le-a dat nouă copii: șase băieți și trei fete.

Aude Cuvântul Domnului și-l înțelege, de aceea ia hotărârea să urmeze pe Domnul în apa botezului și este botezat în ziua de 26 octombrie 1926.

Dând dovadă de credincioșie și râvnă pentru a sluji în Lucrarea Domnului, în anul 1928 este ordinat ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă din localitatea Stubieni, județul Bălți, ținutul Prut. În total erau 12 biserici baptiste în zonă, care aveau un număr de 195 de membri și 298 de aparținători (copii).

Fratele Golovco Petrea locuia în satul Stubieni, oficiul Reșcani, județul Bălți.

Surse:

Arhive

Lința Gheorghe 1887 - ? din Naidăș

 

Fratele Gheorghe Lința s-a născut în ziua de 7 aprilie 1887 în localitatea Naidăș, județul Caraș. Părinții se numeau Meilă și Rachila, de confesiune ortodoxă și naționalitate română.

Face cinci clase primare în localitatea natală.

Este contigentul militar 1909, este recrutat de Cercul de Recrutare Caransebeș pentru Regimentul 43 și Regimentul 9 română.

În anul 1913 se căsătorește în localitaea Naidăș cu Iustina, născută Ploscariu și Domnul le-a dat cinci copii: doi băieți și trei fete.

Auzind Cuvântul Domnului devine interesat de mântuirea oferită în dar de Dumnezeu prin Legământul făcut în sângele Domnului Isus și se botează în ziua de 3 august 1919.

Dând dovadă de credincioșie și dar de la Dumnezeu de a predica, în ziua de 3 decembrie 1923 este ordinat ca predicator pentru Cercul Bisericesc Baptist Socolari, județul Caraș. Cercul de biserici avea un număr de 1195 membri și 549 copii. Fratele locuia în Naidăș nr. 587, județul Caraș. Alegerea fratelui ca lucrător s-a făcut la Conferința de instruire din 6 noiembrie 1922, ținută la Prilipeți, prezidată de fratele Ioan Socaciu.

Fratele Gheorghe Lința a început să predice Evanghelia imediat după ce a  auzit-o, a făcut misiune după botez împreună cu fratele Bându Rafa în localitatea Pojejena. În august 1919 a fost botezat și în noiembrie 1919 este în lucru Domnului pentru a deschide alte noi puncte de predicare a Evangheliei. 

Fratele Gheorghe Lința în ziua de 31 decembrie 1939, a participat la

deschiderea Casei de Rugăciune a Bisericii Creștine Baptiste din Agadici. Au mai participat frații lucrători: Iosif Ghiocel, Nicolae Craiovan, Gavril Dunca şi Traian Dragu.

A lucrat cu hărnicie în via Domnului, pentru mântuirea oamenilor din jurul său, a sprijinit orfelinatul de la Prilipeț.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Arhive

Farul Creștin