Cercetând cu de-amănuntul, cu ajutorul
Domnului, despre Congresele Alianței Mondiale Baptiste, am găsit în revista
Alianței: „B.W.A.NEWS decembrie 1989” că în localitatea Comănești a fost
demolată clădirea bisericii baptiste și șapte frați au fost arestați. În toamna
aceluiași an au primit autorizare de a se aduna. Am făcut cercetări și l-am
descoperit pe fratele păstor Marin Țifrea de la Piatra Neamț, care m-a îndrumat
spre păstorul bisericii Adrian Bârzu.
Așa se face că azi pot publica monografia
bisericii care a avut de suferit, dar Dumnezeu a fost cu frații, i-a întărit și
au primit din nou autorizație. Peste două luni de zile a venit de la Dumnezeu
libertatea și frații și-au zidit lăcașul în scurt timp.
Mai jos redau anunțul făcut în revista
alianței, iar mai jos Monografia cu date despre biserică.
„Biserica Română primește licență
Serviciul European de presă
Baptist a primit vestea bună că autoritățile române au acordat Bisericii
Baptiste din Comănești dreptul de a sluji. Acesta este primul pas pe care
guvernul l-a făcut pentru a îndrepta situația după ce a distrus noua clădire a
congregației pe 31 mai. Șapte membri au fost arestați în incident și acuzați că
au construit biserica fără permisiune.
Toți cei arestați au fost
eliberați din închisoare. Gravitatea acuzațiilor guvernului împotriva lor a
crescut în timpul procesului lor judiciar, când guvernul a adăugat acuzația de
furt de materiale de construcție.
Deși membrii bisericii nu vor
trebui să petreacă timp în închisoare, cu toate acestea, li se va cere să
renunțe la o parte din salariile lor timp de doi ani, în funcție de sentința
fiecăruia.
Pe 4 noiembrie, guvernul a
acordat bisericii o licență de a organiza servicii la o anumită locație din
Comănești, care urmează să fie desemnată.”
Monografia Bisericii Creștine Baptiste „Biruința” din
Comănești
Pentru
credincioșii baptiști Biserica nu este o clădire, ci o comunitate a celor
chemați la ucenicie de Isus Cristos. Ori de câte ori doi sau trei credincioși sunt
adunați în Numele Lui, aceștia formează o adunare creștină. Mărturia baptistă
în Comănești începe în 1924 odată cu venirea la lucru la mina din localitatea a
câtorva credincioși din Ardeal și Banat. Aceștia împreună cu un localnic pe
nume Vasile Bucurel formează în casa acestuia prima adunare baptistă.
Imediat după
formarea micii adunări urmează perioade de prigoane și intimidări venite atât
din partea autorităților statale cât și din partea Bisericii ortodoxe. Credincioșii
baptiști au suferit frecvente batjocuri și bătăi din partea jandarmilor,
întâlnirile de părtășie și închinare fiind ținute clandestin. Vasile Bucurel
povestește cum într-o duminică a anului 1932 au fost arestați de jandarmi și duși
la postul de jandarmi. Frații au fost scoși afară din post în fața oamenilor
aduși de la biserica ortodoxă de către preotul lor Ștefan Paraschiv, iar acesta
i-a prezentat mulțimii drept anticriștii despre care se spunea că vor veni.
Mulțimea întărâtată a fost pe punctul de a-i omorî cu pietre, doar teama
preotului de a nu avea probleme i-a oprit de a face lucrul acesta. În momentele
acelea unul din credincioșii din Banat, Marian Ciortuz le-a cerut celorlalți
frații să îngenuncheze și să se roage gândindu-se că poate Domnul îi va lua
acasă. Oamenii strânși de preot la instigarea acestuia l-au bătut pe fratele
Bucurel cu un băț până când acesta a căzut doborât la pământ amețit. Ceilalți
frați au fost și ei bătuți, fratele Ciortuz fiind lovit în piept cu patul armei
de către unul din jandarmi.
Din cauza
prigoanei frații din Ardeal și Banat au plecat din localitate, fratele Bucurel
s-a refugiat la frații din Brăila.[1]
Prin venirea în
localitate a unui penticostal pe nume Ion Matache s-a format o biserică penticostală
care i-a asimilat și pe credincioșii baptiști. Primele adunări au avut loc în
casa lui Ion Stoica din strada Vasile Alecsandri 75 în cartierul Lunca de Jos.
În 1963 se mută în localitate fratele Mihai Fedor credincios baptist din comuna
George Enescu, Botoșani căsătorit cu sora Elena Coman din familie de
penticostali. El găsește aici familia Mihai și Elena Lov, baptiști veniți din
Banat. În 1964 se alătură adunării și revizorul contabil Ilie Ivanciuc, un
baptist din Sighet venit să locuiască în localitatea soției din comuna Poduri.
În anul 1974 o
parte din biserica penticostală din Lunca de Jos se mută în Leorda în casa lui
Ion Oprea care primește autorizație de la Suceava. Cei care nu au dorit să
meargă în Leorda au frecventat o vreme adunările de închinare ale Creștinilor
după Evanghelie din Dărmănești și au mers la Biserica Baptistă din Voșlobeni.
În anul 1975
frații Gheorghe Dulhac și Gheorghe Andrieș, din adunarea din Lunca de Jos s-au
întâlnit în stațiunea Slănic Moldova cu fratele Florian Galea și cu Gavril
Benea membri ai Bisericii Baptiste din Brașov. Împreună au vorbit despre posibilitatea
reînființării unei biserici baptiste în Comănești.
Fratele Mihai
Fedor a mers în același an la București unde s-a întâlnit cu președintele
Uniunii Baptiste Nicolae Covaci. Din păcate Covaci nu a fost de acord să
elibereze autorizație de funcționare bisericii din Comănești sub pretextul că
pe lista bisericii sunt prea puțini credincioși baptiști, majoritatea fiind
penticostali considerați răzvrătiți de Cultul penticostal.
În anul 1976
funcția de președinte a Uniunii Baptiste este preluată de fratele Cornel Mara
de la Brașov. Acesta, la cererea fraților din Voșlobeni și a fraților Galea și
Benea din Brașov, revizuiește dosarul de autorizație a bisericii din Comănești
și dispune eliberarea Autorizație de funcționare. În același an pe data de 18
august la Consiliu Județean din Bacău are loc o întâlnire între președintele
Uniunii Mara, inspectorul de culte din București, Grigore, și inspectorul
județean de culte Savin, unde se întocmește actul Autorizației. La întâlnire au participat și frații Mihai Fedor și
Alexandru Rață, un ortodox convertit, ginerele familiei Stoica. Biserica din
Comănești urma să devină o filială a bisericii baptiste din Voșlobeni.
Întâlnirile bisericii au rămas în casa familiei Stoica (Raveica) din strada
Vasile Alecsandri 75, Lunca de Jos. Alexandru Rață este numit responsabil al
bisericii. Mara, Grigore și Savin au venit în Comănești să vadă locul adunării,
acolo fiind așteptați de ceilalți frați. Pastorul Cornel Mara a citit Psalmul
84 și s-au rugat împreună. La înființare erau în jur de 25 de membri botezați.
Printre primii
slujitori duhovnicești din acea vreme îi menționăm pe:
Aurel Voaideș,
Ion (Nucu) Voaideș trimiși de Biserica din Voșlobeni. Aceștia, ocazional veneau
la Comănești însoțiți și de un grup de tineri din biserica lor.
Titus Rădulescu
din Brașov – pastor baptist căruia autoritățile comuniste i-au retras
autorizația.
Diaconii Galea
și Benea din Brașov și Gavril Pop. Printre pionierii lucrării din Comănești din
acea vreme îi amintim și pe frații Eugen Tărnăuceanu și Dumitru Niță.
În anul 1978, în
Cercul Toplița (compus din bisericile din Sărmaș, Voșlobeni, Toplița,
Comănești) a venit ca pastor Busuioc Belciu, un proaspăt absolvent al
Seminarului Teologic de la București. El a fost primul pastor ordinat al bisericii
și sub lucrarea lui pastorală biserica a cunoscut un progres considerabil,
ajungându-se la aproximativ 70 de membri. În anul 1980 el l-a adus pe fratele
Viorel Vuc din Caransebeș care, în doar câteva luni, a pus bazele unei
orchestre de copii și tineri. Busuioc Belciu a rămas păstorul bisericii până în
anul 1983.
După pastorul
Busuioc Belciu a venit pastorul Ovidiu Dumitrașcu din Brașov care a păstorit
bisericile din Cercul Toplița. El a păstorit biserica din Comănești timp de un
an de zile până în 1984.
În anul 1984 a
venit pastor Ionel Chivoiu, trimis de la Brăila de pastorul Iosif Ștefănuți să
devină pastorul bisericii din Bacău. Odată cu venirea fratelui Chivoiu biserica
din Comănești s-a mutat de la Comunitatea de Brașov de care aparținea, la
Comunitatea de Brăila în care va rămâne până în anul în care s-a înființat
Comunitatea de Bacău.
Construirea primei clădiri a bisericii
Fratele Valentin
(Ticu) Rusu a fost cel care pentru prima dată a discutat cu doamna Mihăilescu
posibilitatea cumpărării terenului din strada Gării 19. Proprietatea cumpărată
era o livadă cu o casă veche și un garaj aflat în fața casei.[2] Actele
proprietății nu au putut fi făcute direct pe numele bisericii, din pricina
legislației comuniste din acea vreme care nu permitea bisericilor să cumpere
proprietăți. De aceea terenul și casa au fost cumpărate pe numele lui Timotei
Acomănoai, singurul care putea cumpăra o proprietate (legea comunistă nu
permitea să ai mai mult de o singură proprietate, ceilalți frați având pe
numele lor alte proprietăți). Casa a fost amenajată ca loc de închinare,
pereții despărțitori ai celor trei camere au fost îndepărtați și astfel s-a
creat o sală mai mare. Curând însă casa a devenit neîncăpătoare, frecvența la
adunările bisericii depășind duminică dimineața numărul de 100 de persoane.
În acea vreme
autoritățile comuniste nu permiteau construirea de noi locașuri de cult, de
aceea, cu consimțământul tacit al autorităților locale reprezentate de primarul
Dumitru Potoroacă, biserica a primit o autorizație de renovare. Pe 14
septembrie 1988 au început în jurul casei și garajului primele săpături la
construcția unei noi clădiri a bisericii. Printr-un efort extraordinar al
tuturor membrilor bisericii și cu sprijinul altor biserici din țară construcția
fost terminată în doar 7 luni.
Mai întâi au
fost făcuți pereții exteriori în jurul clădirilor vechi existente, după care
s-a pus acoperișul noii clădiri, casa veche și garajul au fost demolate și
resturile scoase în grădină. O vreme adunările au fost într-o magazie
improvizată din spate unde se dădeau cu lac scândurile.
Pastorul Nick Gheorghiță
de la Oradea a ajutat construcția cu 400.000 de lei și cu trimiterea a 4
meseriași. Printre cei care au participat la lucrările de construire a
clădirii, pe lângă frații din biserica din Comănești îi amintim pe Manole
Roșca, Miron (Sărmaș) și Constantin Ciubotaru (Sănduleni)
Demolarea clădirii bisericii
Clădirea care a fost dărâmată în 1989.
Din nefericire
această acțiune de construcție a unei biserici baptiste nu a fost bine primită
de anumite persoane din zonă. Unul din vecini, profesorul Alexandrescu, cât și
protopopul din Moinești (așa cum mi-a mărturisit preotul din Vermești, fiul
acestuia), au reclamat autorităților de la București ceea ce se întâmplă în
Comănești. Autoritățile comuniste centrale au reacționat prompt cerând
autorităților locale confiscarea clădirii sau demolarea ei în condițiile în
care biserica nu o cedează de bună voie.
La un moment dat
a venit de la București Ion Cristoiu, un inspector responsabil de culte, care a
discutat pe rând la Primărie cu mai mulți membri din conducerea bisericii. La
urmă a fost chemat fratele Gheorghe (Gicu) Eacobuță, responsabilul bisericii în
acel moment. Secretarul primăriei Ion Căciulă i-a explicat că nu există decât
două posibilități: prima, cedarea clădirii autorităților locale, urmând ca în
ea să fie găzduită o grădiniță de copii, cea de-a doua, demolarea, în condițiile
necedării de către biserică a clădirii. Căciulă a cerut ca în urma consultării
cu conducerea bisericii și cu pastorul Ionel Chivoiu biserica să hotărască
cedarea ei Statului. Gicu Eacobuță i-a dat de înțeles secretarului primăriei că
biserica nu poate renunța la clădire și că ar trebui găsită o altă soluție de
salvare a ei.
Comitetul
bisericii împreună cu pastorul Ionel Chivoiu a fost chemat la sediul Uniunii
Baptiste din București unde s-a discutat posibilitatea ca biserica să cedeze
autorităților clădirea pentru a nu se genera un conflict mai mare. Vasile Talpoș
i-a propus fr. Chivoiu să accepte contra-costul clădirii, în jur de 1.000.000
de lei, în condițiile în care ea costase 800.000 de lei. Președintele Uniunii Baptiste
Traian Grecu a menționat despre intervențiile extraordinare făcute pe lângă
autorități ca să nu fie demolată clădirea și despre poziția intransigentă a
acestora. Frații din comitet au rămas fermi în a nu ceda această clădire.
Pastorul Pascu
Geabău a venit și el la Comănești împreună cu un alt frate și i-a rugat pe
frați să renunțe la clădire.
După somația de
oprire a lucrărilor și hotărârea de demolare înaintată bisericii de către
Primărie, în aprilie 1989 lucrătorii Miliției au pus primul sigiliu pe clădirea
bisericii. În ciuda acestui lucru, membrii bisericii au continuat lucrările de
construcție folosind ușa din spate.
La sărbătoarea
de Paște biserica s-a adunat afară în fața clădirii sechestrate și a cântat
„Hristos a înviat”. Atunci slujba a fost întreruptă violent de un echipaj de
miliție, în urma bruscării i-a fost ruptă haina pastorului Chivoiu și s-a
încercat arestarea câtorva persoane. Gicu Eacobuță a sesizat că maiorul Popa
mirosea a băutură, iar atunci când i-a apostrofat pe milițieni în legătură cu
acest fapt, aceștia s-au retras.
După ruperea
primului sigiliu de către frați autoritățile comuniste s-au înfuriat și au pus
un al doilea sigiliu și au pus pază în fața clădirii.[3]
Autoritățile au
demarat o anchetă pentru a stabili proveniența materialelor folosite la
construirea clădirii. Devenea evident că se dorea cu orice chip oprirea
lucrărilor și găsirea unui pretext pentru demolarea clădirii.
Fratele Nicolae
Iacob, administratorul lucrărilor de construcție, a fost primul arestat. În
ciuda avertizărilor făcute de fratele Chivoiu, a cerinței lui de a-i fi predat
caietul cu evidența provenienței tuturor materialelor și a sumelor folosite
pentru construcție, sub constrângere și amenințare a făcut imprudența și l-a predat
autorităților care investigau situația. El spera că în felul acesta acesta se
vor putea convinge că totul putea fi justificat cu acte legale. În acest caiet
erau date precise cu sumele de bani cheltuite și proveniența lor, împreună cu
numele persoanelor care procuraseră diferitele materiale folosite la construcție.
Astfel, acest caiet a devenit un instrument pe baza căruia au fost incriminați
și arestați frații Gicu Eacobuță, Ticu Rusu și Mihai Crețu (unul dintre frații
care au sprijinit considerabil lucrarea de construcție).
Pe data de 31
mai 1989, când toți bărbații au fost chemați la Bacău, a fost demolată clădirea
bisericii. Pin intermediul buldozerelor și cu intervenția pompierilor până
seara totul a fost distrus, tot molozul a fost îndepărtat de pe teren în locul
lui plantându-se iarbă. În jurul bisericii s-a format un cordon de milițieni
care i-au împiedicat pe credincioșii bisericii rămași acasă să se apropie de teren.
Anchetatorul
principal a fost colonelul Constantinescu iar procuror a fost Ioan Hăineală,
celor arestați fiindu-le începută urmărirea penală pentru furt calificat.
Securitatea a răspândit zvonul mincinos că la subsolul bisericii au fost găsite
aparate de emisie-recepție prin care baptiștii comunicau cu americanii și
desfășurau acțiuni împotriva Statului român. În felul acesta au încercat să
discrediteze mărturia bisericii baptiste în ochii populației și să-și justifice
gestul extrem de demolare a clădirii bisericii. Ironia situației, așa cum avea
să se dovedească mai târziu în timpul anchetelor, cei care plantaseră
microfoane de ascultare în clădirea bisericii erau chiar cei de la miliție. După
Revoluție, manifestându-și regretul pentru cele întâmplate, primarul Potoroacă
a apreciat curajul manifestat de credincioșii baptiști și a confirmat că totul
a fost o acțiune meschină a Securității comuniste.
Procesul care a fost
judecat la Onești, a început în luna iunie și a ținut până în luna septembrie.
În ciuda intervențiilor externe venite din partea Ambasadei SUA care a luat
cunoștință de evenimente printr-un reprezentant trimis la proces, verdictele au
fost condamnare cu executare la locul de muncă între un an și doi ani și opt
luni.
Frații nu au
făcut recurs, dar a făcut Procuratura pe motivul existenței unor nereguli pe
durata procesului. Situația aceasta a fost însă spre binele fraților pentru că
procesul a fost mutat la Bacău și a durat până în decembrie. Chiar dacă
verdictul a rămas același și frații trebuiau să înceapă ispășirea condamnării
la locul de muncă, atunci când a venit Revoluția toate condamnările au fost
amnistiate.
Cornel Fedor,
fiul lui Mihai Fedor, a fotografiat ruinele clădirii bisericii dărâmate.
Surprins de Miliție când fotografia a aruncat aparatul într-un tufiș din
apropiere recuperându-l mai târziu.
Din clădirea
demolată nu s-a mai putut recupera nimic, din nefericire Timotei Acomănoai care
figura ca proprietar al locului și clădirii a semnat un act prin care renunța
la despăgubire ca compensare pentru manopera de demolare estimată la 90.000 de
lei. Mai grav, biserica avea să piardă și terenul în urma unei legi din 1977 prin
care Statul comunist intra în posesia terenului în condițiile în care o casă
construită pe el era demolată. Ulterior după Revoluție, în ciuda diverselor
încercări de recuperare a terenului, atât ale Primăriei din Comănești care a
făcut adresă către Consiliu Județean Bacău de a retroceda terenul bisericii,
cât și ale bisericii în numele lui Timotei Acomănoai personal prin care
solicita de a i se retroceda terenul în baza unei legi nou apărute, terenul nu
a putut fi recuperat decât în anul 2000. Atunci pe baza unei Hotărâri a
Consiliului local terenul a fost redat Bisericii.
Situația bisericii după 1990
După demolarea
clădirii și până la Revoluția din decembrie 1989, biserica a continuat să se
adune în cartierul Leorda în locuința lui Ghiță Popa. În ianuarie 1990, în
primele zile de libertate, biserica a avut un serviciu divin pe terenul fostei
clădiri dărâmate. După toate aceste încercări, ca și în toți anii precedenți de
prigoană, prin harul lui Dumnezeu biserica a ieșit biruitoare. În 2001, când în
Adunarea Generală ea avea să-și aleagă un nume, numele ales pentru titulatura
oficială a fost „Biruința”. Versetul din Hagai a fost ca un mesaj profetic care
i-a însuflețit pe frați să spere la ajutorul lui Dumnezeu. "Slava acestei
Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în
locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor." (Hag 2:9)
La începutul
anului 1990 a fost construită o baracă din lemn în care au început să fie
ținute întâlnirile. După un proiect de biserică luat din Baia Mare, în mai 1990
a fost săpată fundația unei noi clădiri a biserici. Inițial a fost construită
anexa bisericii, gândită și ca o casă pastorală. Din anul 1993 și până la
terminarea locașului de cult, slujbele religioase au început să fie ținute în
camera de sus a acestei anexe.
Au urmat 10 ani
grei și epuizanți de lucrări de construcție până la dedicarea clădirii
bisericii în vara anului 2000. În această perioadă s-au remarcat mai mulți
frați devotați lucrării, printre ei fiind fratele Costică Crețu, unul din
liderii Oastei Domnului care între timp a devenit membru al bisericii baptiste,
fratele Puiu și sora Meri Țăranu, o familie care a fost mereu gata să ofere ospitalitate
și ajutor celor care ajutau lucrării, Geo Zăncescu, omul care s-a ocupat de
evidențele financiare și a supravegheat lucrările de construcție, fratele
Neculaie Iacob, omul care a rămas pe șantierul bisericii până ce a trecut la
Domnul.
În anul 1997 a
fost ales și ordinat ca pastor al bisericii din Comănești Adrian Bârzu. El este
născut în Bacău la data de 27.06. 1967 într-o familie ortodoxă nepracticantă. În
1989, fiind student la Politehnica din București, a fost participant activ la
Revoluție. Evenimentul acesta împreună cu alte evenimente providențiale, l-au condus
la scurt timp spre o convertire dramatică. După ce a absolvit facultatea în 1991, timp de
3 ani a fost profesor suplinitor în Bacău, slujind în același timp în diverse
activități ale bisericii baptiste din localitate. Date fiind nevoile spirituale
și noile oportunități misionare ale bisericii baptiste din Bacău, s-a implicat
în organizarea unui Centru de instruire a misionarilor din zonă. În anii imediați
Revoluției din decembrie biserica din Bacău a fost în plină expansiune
misionară în localitățile dimprejur. În acea perioadă au fost începute lucrări
de plantare de biserică în câteva localități din jurul Bacăului (Onești, Satu
Nou, Sohodor, Răcătău, Tg. Ocna). Din anul 1994 până la alegerea ca pastor al
bisericii din Comănești Adrian Bârzu a condus Centrul de instruire pentru
misiune din Bacău. Înțelegând nevoia de instruire teologică a lucrătorilor din
zonă, el s-a dedicat studiilor teologice luându-și licența în teologie la Universitatea Emanuel
din Oradea, masterul la Wales University (prin IBTS, Praga) și doctoratul la
Midwestern Baptist Theological Seminary, Kansas.
Din vara anului 2002
și până în primăvara anului 2003 biserica din Comănești a fost păstorită de
George Dumitrașcu. În acest timp pastorul Adrian Bârzu a condus Societatea
Misionară Română și Editura Cartea Creștină în calitate de director executiv. Odată
cu plecarea lui George Dumitrașcu și cu criza creată de această plecare,
biserica l-a invitat pe Adrian Bârzu să se reîntoarcă ca pastor. De la
reîntoarcerea în Comănești în anul 2003 și până în prezent el păstorește
Biserica.
Biserica a
deschis noi puncte de misiune în localitățile Tg. Ocna și Agăș, lucrarea
bisericii progresând atât spiritual cât și numeric. Lucrarea s-a diversificat
mult, cu ajutorul echipelor medicale și evanghelistice ale RAM-ului[4], în
fiecare vară au fost evanghelizate sute de persoane din zonă.
La Tg. Ocna s-a
înființat în 2014 o cantină socială pentru persoane defavorizate iar în
septembrie 2016 s-a deschis un adăpost de noapte pentru oamenii străzii.
Biserica s-a implicat în această localitate și în lucrarea din Centrul de
Reeducare.
Începând cu anul
2007, odată cu reamenajarea clădirii bisericii prin construirea de 14 camere în
podul clădirii și refacerea anexei, Biserica a început să găzduiască cursurile
modulare ale Colegiului Biblic din Comunitatea de Bacău și întâlnirile
diverselor conferințe zonale și naționale. Zeci de slujitori duhovnicești din
bisericile din zonă, persoane care nu-și puteau permite datorită activităților curente
să frecventeze cursurile de zi ale școlilor teologice din țară, au fost local echipați
pentru lucrarea spirituală.
Biserica a fost în
mai 2000 fondatoarea Asociației Lumina, o asociație creștină româno-britanică
care are ca lucrări orfelinatul pentru copii cu dizabilități Casa Lumina
din Comănești, Centru de zi pentru copii și tineri cu boli severe Casa
Albert din Luncani și Hospice-ul Lumina din Bacău (un spital pentru
îngrijirea permanentă a copiilor cu boli terminale).
SURSE
Mărturia
personală scrisă de Vasile Bucurel
Interviu cu
Eacobuță Gheorghe, Fedor Mihai și Rusu Valentin luat de Adrian Bârzu în
16.04.2013
[1]
Scrisoarea lui Vasile Bucurel lăsată ca mărturie
[2] Prețul negociat al proprietății a fost
de 25.000 lei, dar în final, datorită copiilor proprietarei care au solicitat
mai mult, prețul a ajuns la suma de peste 100.000 de lei.
[3] Pastorul Ionel Chivoiu a sugerat ca
cineva să rupă sigiliul pus pe clădire. Dănuț Rusu, unul din băieții fratelui
Ticu Rusu, minor la acea vreme, a rupt sigiliul bisericii.
[4] Romanian
American Mission este o organizație misionară începută modest 1994
de un grup mic de români și americani ca o nevoie de a sprijini lucrarea
misionară în zonă. Acum organizația s-a extins în toată zona de S-E a României,
extinzându-și implicarea și în alte țări europene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu