András Udvarnoki 1865 – 1945 din Szada

 

Scriu despre acest frate pastor maghiar de la Budapesta, pentru că a avut legături cu baptiștii români din Ardeal și i-a ajutat.

András Udvarnoki s-a născut în ziua de 26 noiembrie 1865 în satul Szada, în apropiere de Budapesta. Rămas prematur orfan de tată, a dus greul familiei, angajându-se la lucrările de amenajare ale gării Keleti. Acolo a fost „cubicuș”, prestând muncă brută de săpat manual, cu plata la metru cub de pământ. S-a convertit în satul natal la o predică a lui Dávid Solti, fiind botezat pe 22 aprilie 1883 de către fratele Meyer.

Prezența lui plăcută și abilitățile sale de lucrare, au câștigat inima membrilor bisericii din Budapesta, motiv pentru care a fost trimis să studieze la Hamburg. De acolo s-a întors cu așteptări mari, provocând emanciparea unei părți a baptiștilor maghiari de sub tutela lui Meyer. La Conferința de la Rákoscsaba din februarie 1895 a fost însărcinat ca împreună cu Attila Csopják, să lanseze și să editeze publicația «Békehírnök». În același an a devenit pastorul bisericii maghiare din Budapesta.

András Udvarnoki a fost președintele asociației recunoscute între anii 1905 - 1920 și a rămas după unificare. A fost întotdeauna calm și caracterizat de hotărâre înțeleaptă. Cazul pregătirii pastorale i-a fost cel mai aproape de suflet. Înființat în 1906, Seminarul Teologic a avut un director timp de trei decenii și a fost profesor pentru tot restul vieții.

În anul 1889, doi tineri baptişti maghiari, Lajos Balogh şi Andreas Udvornaki, au plecat la Seminarul Teologic Baptist din Hamburg pentru a studia teologia şi a se pregăti pentru a deveni buni predicatori în bisericile baptiste maghiare. După patru ani de studii, în 1893, întorcandu-se acasă, ei au observat că modul de a lucra al lui Meyer se deosebea de felul în care au studiat ei la Seminar, astfel că au cerut schimbarea sistemului de organizare.

În anul 1907 luna noembrie,  fraţi baptiști din Ungaria au cerut ajutor fraților englezi, care au venit în Ungaria şi au cercetat cauzele pentru care au fost chemați. Aceștia au constatat că bisericile nu erau organizate, apoi un lucrător avea prea multe biserici și nu putea să facă față cerințelor. Acești frați au hotărât ca în luna ianuarie 1908 să fie o conferință țărască, unde să se aleagă un comitet de lucru și care să pună la punct lucrarea. Conferința s-a ținut la Budapesta și au fost aleși trei membri în acest comitet. Unul a fost din partea fraților englezi, al doilea a fost Heinrich Maier și al treilea András Udvarnoki.

Păstorul András Udvarnoki de la Budapesta a ajutat și bisericile baptiste române să se organizeze. În ziua de 5 mai 1908 are loc la Bichiș, întâlnirea noului comitet cu lucrători unguri și români și s-a discutat cum să fie împărțit teritoriul de lucru între frații români.  În acest plan s-a hotărât să fie trimis fratele Balogh Lajoş, care a fost însărcinat să îndeplinească începand dela 18 mai pană  22 să meargă pe la bisericile românești și să li se spună planul. Fraţii au primit cu bucurie hotărârea comitetului şi aşa s-au infiinţat ca adunări de sine stătătoare.  Aceste biserici și-au ales apoi un comitet format din lucrători baptiști români.

Fratele András Udvarnoki a fost invitat și la bisericile baptiste românești să predice. În ziua de 30 iunie 1912 participă la deschiderea Casei de Rugăciune a Bisericii Creștine Baptiste din Curtici, a predicat Cuvântul Domnului în fața unei mari mulțimi.

La Congresul al doilea al Aianței Mondiale Baptiste din 1911, baptiștii români din Ardeal au fost reprezentați de András Udvarnoki  care a spus despre români: „Comunitatea Baptistă Română este compusă din 6.000 de credincioși botezaţi. Printre cei șase mii de români actuali nu există din punct de vedere teologic bărbați pregătiți (în prezent sunt trei tineri români la școala de predicatori) şi dintre cei care sunt într-o oarecare măsură cultivați, acolo sunt doar câțiva. Ca urmare a lipsei de oameni care să slujească, un om este obligat să îngrijească de la 5, 10, 15, 20, 25 până la 50 de posturi. Aceste lipsuri lucrează în ei înșiși atât de deplin, încât sunt invalizi înainte de vreme, orbi, surzi și reumatici”.

După o activitate rodnică, la vârsta de 80 de ani, cel care a fost un bun pastor, organizator, scriitor și istoric, este chemat de Dumnezeu în anul 1945 acasă, în împărăția Sa cerească.

I-a rămas să ducă mai departe lucrarea, fiul său dr. Bela Udvarnoki, care a scris despre situația baptiștilor din țările comuniste.

Iată câteva titluri:

„Toleranță sau manipulare: creștinismul în spatele Cortinei de Fier.”

„Biserica și Statul din spatele Cortinei de Fier.”

Acesta transmitea lumii libere din Occident și America, despre duplicitatea comuniștilor și felul lor de a guverna prin teroare.

 

Surse:

Alexa Popovici

Borzási István

Kiss László  

Mihai Ciucă

Vasile Bel

Adevărul

Christianity Today

Miclea Iovan n 1931 - din Laz - Compozitor

 

Fratele Miclea Iovan s-a născut la 11 iunie 1931, fiind fiul lui Miclea Costan, dirijor la Biserica Creștină Baptistă din Laz. A înființat corul de aici în anul 1936.

 Aude din sânul familiei Covântul Sfânt al lui Dumnezeu și dorește să umble în credința părinților săi. A fost botezat în iulie 1944 în Biserica Creștină Baptistă din Laz, judeţul Arad.

Fratele Iovan Miclea a avut şi el un rol deosebit în aranjarea pe note şi în multiplicarea cântărilor religioase folosite de bisericile evanghelice, în ciuda regimului de opresiune al acelei perioade.

În anul 1957 obţine două licenţe în dirijat coral academic și pedagogie muzicală la Facultatea de Compoziţie, Dirijat și Pedagogie a Conservatorului de Muzică din București. Începând din anul 1959 a predat și la Seminarul Teologic Baptist din București, următoarele materii: muzică, ansamblu coral, elocuțiune și psihologie. Din toamna anului 1990, Iovan Miclea s-a stabilit în SUA, împreună cu familia sa.

A venit în biserica Basarab în anul 1953 când era student la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, Facultatea de Compoziţie, Dirijat şi Pedagogie. S-a implicat de la început în viaţa bisericii şi a fost promovat ca dirijor de cor, slujbă pe care a îndeplinit-o atât în perioada studenţiei, cât şi după absolvirea facultății, până în anul 1958.

Ulterior a predat la catedra de dirijat coral a Conservatorului Ciprian Porumbescu din București. A compus și alcătuit colecții muzicale cu cântări pentru copii, tineret, cor mixt, coruri bărbătești, fiind unul dintre compozitorii prolifici de muzică corală religioasă din mișcarea baptistă românească.

În momentul întocmirii acestei monografii, Iovan Miclea este octogenar şi locuiește împreună cu soția sa, Ligia, la Portland, Oregon, din Statele Unite ale Americii unde a emigrat în anul 1991.

Student fiind, Ilie Pop își amintește că a ascultat la radio un interviu luat lui Iovan Miclea. Întrebat ce l-a determinat să urmeze Conservatorul, fratele Miclea a răspuns că a îndrăgit încă din copilărie „cântul păsărelelor“.

A dirijat și corul de la Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea”.

O cântare compusă de fratele Miclea este „Isuse, învierea Ta”.

Pentru a crește  performanțele corului, fratele păstor Ștefănuț de la Biserica Creștină Baptistă din Brăila, l-a invitat pe profesorul lovan Miclea de la

biserica «Sfânta Treime» București, pentru o perioadă de pregătire

extensivă.

Fratele Miclea Iovan a adaptat textul cântării Nabuco de Verdi „Corul Sclavilor”, cântare care producea multă bucurie în inimile celor ce o ascultau. Fratele mai era numit și Milutanul și partiturile compuse de dumnealui erau răspândite în toată țara, dar și în bisericile baptiste din America și alte părți.

În anul 2004, încă dirija, era activ în domeniul muzicii și în această lucrare la vârsta de 73 de ani.

Începând din toamna anului 1990, Iovan Miclea s-a stabilit în SUA, împreună cu familia sa, având domiciliul în orașul Vancouver, statul Washington și activând ca dirijor și compozitor în cadrul Bisericii Baptiste române din Portland, Oregon.

Profesorul Iovan Miclea este membru al Uniunii Compozitorilor din România din anul 1981.

Mulțumesc foarte mult fraților Ioan Zdranca și Michael Iovin care m-au informat că la postarea articolului în ziua de 08.08.2024, fratele Miclea Iovan este în viață, în vârstă de 93 de ani. Domnul să-i dăruiască multă binecuvântare.

Mai multe despre fratele Miclea Iovan puteți citi AICI.

 Surse:

Daniel Stoica

Ilie Pop

Ioan Bunaciu

Vasile Bel

Luminătorul

Kiss Laslo 1934 – 2004 din Nușfalău

 

S-a născut la Nuşfalău în data de 11.02.1934. Bunicii săi au fost printre membrii fondatori ai bisericii locale. A fost botezat de către fratele pastor pionier Szabo Laszlo la 19.08.1952. Dumnezeu l-a oprit din decăderea spirituala la varsta de 18 ani printr-o boală gravă. Cele 13 luni petrecute la pat de gips, au prilejuit oportunităţi pentru citirea Bibliei, precum şi a altor cărţi creştine, în vederea pocăinţei.

S-a prezentat la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, chemat de vocaţia pentru lucrarea de păstorire, în toamna anului 1953. Conform metodei de atunci, după trei ani de studii, au urmat doi ani de practică în cercul Nuşfalău. Şi-a continuat studiile teologice la Bucureşti din toamna anului 1958. Nici n-a terminat studiile, când la 19.01.1959, a fost ordinat ca pastor în biserica din Nuşfalău.

S-a căsătorit cu sora Fazakas Bertával din biserica din Boziaş la 22.10.1959. Dumnezeu le-a dăruit 6 copii şi 8 nepoţi. Toţi copiii lor, precum şi doi nepoţi, slujesc Domnului.

La începutul lucrării sale de păstorire a fost şi el cuprins în valul de trezire spirituală din Sălaj. Astfel, a primit o lumină şi un avânt spiritual mult mai mare, decât înainte. Şi el s-a numărat printre cei persecutaţi în mod constant de

către autorităţile comuniste. De două ori i s-a luat dreptul de a exersa lucrarea de păstorire, apoi a fost condamnat la închisoare pentru mai multe luni. Şi-a reluat activitatea în vara anului 1968, în baza invitaţiei din cercul               Sfântu-Gheorghe. Domnul le-a dăruit acolo trezire spirituală, mai ales în rândul tinerilor din biserică, dar şi între cei de dinafară. Cei nouă ani petrecuţi în secuime, le-a dat ocazia să construiască două case de rugăciune. La sfârşitul

acestei perioade, adică în 1977, securitatea de stat a pornit din nou o urmărire datorită cărţii scrise de el despre misiunea baptistă din secuime. Astfel, a fost invitat de Biserica Creştină Baptistă Maghiară din Arad.

Aici a fost păstor activ începând din 17.07.1977, timp de 18 ani (1995). După un an şi jumătate a început o trezire spirituală în rândul tineretului. Au organizat anual mai multe serbări. Au reânceput editarea revistei creştine „Udvuzenct”, al cărei redactor responsabil a fost între anii 1990-2002.

A avut grijă de fondarea şi dezvoltarea arhivei baptiste maghiare din România. După schimbarea regimului, biserica a avut anual două botezuri. Astfel, în vara anului 1990 a botezat 14 candidaţi. În decurs de 18 ani,  a botezat numai Ia Arad 151 suflete. A participat cu mare avânt şi grijă la pregătirea şi organizarea diferitelor aniversări bisericeşti, între fraţii români şi maghiari din Transilvania.

Rezultatele cercetărilor sale de istorie bisericească baptistă sunt cuprinse în mai multe volume, în cea mai mare parte netipărite încă: Datele istorice ale bisericilor baptiste maghiare din Ardeal (5

volume), Istoria bisericilor creştine baptiste maghiare din Transilvania (1 volum). A fost coautor al cărţii Suntem trimişi imputerniciţi ai lui Cristos, Budapesta, 1996. A apărut insă cartea lui Trezirea spirituală din Ardeal şi Ungaria, Arad, 2000.

A fost pastor suplinitor Ia Arad între anii 1994-1995. După ordinarea fratelui păstor Chiciudean Nicolae, fratele Kiss Laszlo sn. s-a adâncit şi mai mult cu mare bucurie in studierea istoriei bisericilor noastre.

Plin de entuziasm, fost pastor suplinitor la Lupeni între anii 1996-1998.

Organismul său a fost atacat de o boală severă în toamna anului 2001. Au trecut de atunci trei ani lungi, marcaţi de neputinţă şi suferinţă fizică. S-a simţit mai bine în acest an, aşa încât a participat în mod activ în lucrarea spirituală din cerc şi în afara cercului nostru de biserici. Fratele nostru n-a vrut să se predea bolii, scriind şi dactilografiind în continuare amintirile sale. Ultimele două zile     i-au fost cele mai grele. Chiar şi în ultimele ore trăite între noi, era preocupat

de candidaţii noi la botez din cercul nostru.

Acum a fost chemat acasă slujitorul credincios şi sârguincios al Domnului. Suntem mulţumitori lui Dumnezeu pentru viaţa şi activitatea fratelui păstor

Pensionar, Kiss Laszlo sn.

Pastorul Vass Grigore. Arad, la 11.10.2004.

Farul Creştin nr. 11/2004

Prima Școala publică Românească din America a fost înființată de un baptist în anul 1921

 

Nici nu știu cum să încep a spune, ce am descoperit în căutările mele despre baptiști. Nici nu căutam așa ceva, nici nu îmi trecea prin cap să caut, dar căutând despre formarea bisericilor baptiste din Canada, am dat peste această informație care, ce este drept, mi-a căzut tare bine. Ale lui Dumnezeu sunt tainele și noi le descoperim după voia sa.

Informația din titlu nu aparține unui baptist, nici chiar al unui pretien de-al baptiștilor, nici de „propaganda baptistă” din America, ci de un diplomat acreditat de Regatul României Mari, să ajute comunitatea românească din America. După Marea Unire din 1918, problemele românilor au fost mari și trebuiau rezolvate. Cei mai mulți români erau din Transilvania, Imperiul Austro-Ungar și odată cu desființarea lui, românii veniți s-au văzut cu agoniseala lor blocată. Trebuiau ca acești români să-și refacă actele și să intre în legalitate.

Domnul Șerban Drutzu scrie această carte la Washington, D. C. în anul 1922 și este tipărită la Chicago, la o tipografie românească. De la domnia sa aflăm ce istoricii noștri baptiști nu au scris și nu au descifrat bine, despre bisericile baptiste române din Canada, subiect despre care voi scie în alt articol.

În carte se vorbește de ocupația românilor, presa românească, biserici românești. Autorul se ocupă doar de Biserica Ortodoxă și cea Greco-Catolică și nu amintește despre bisericile baptiste românești și ziarul lor „Chreștinul”, fondat în anul 1913 de Louis Avram Gredys, de care am scris zilele acestea AICI.

Redau articolul din carte așa cum este scris:

„Aici e locul a spune că în ce privește școala românească în America, nu s-a făcut aproape nimic. Abia în toamna anului 1921 s-a deschis o școală "Regele Ferdinand" în orasul Indianapolis.

Mișcarea a pornit exact pe calea descrisă mai sus, învațător fiind un baptist, student la teologie și care deși funcționează ca preot, nu e recunoscut. Deși acest început a fost primit cu bucurie si entuziasm de catre membrii parohiei din Indianapolis, autorul a avut deziluzia sa fie informat ca acest, — să-i zicem preot, — la baza unui asemenea început "dezinteresat" nutrește alte intenții; ar fi o adevărată fericire dacă informațiile mele s-ar dovedi inexacte. Vestea deschiderii acestei școli a deșteptat interesul celorlalte centre românești, la

Detroit si Alliance punându-se în discuție formarea unei alteia”.

Dacă ne spunea numele studentului baptist român era și mai bine, dar cum nu ni l-a spus, bănuim doar.

Nu știu să răspund, poate mă ajută cineva, câteva păreri despre cine ar fi putut face acest lucru. Păstorii care au păstorit biserica baptistă din Indianapolis în jurul anului 1920 – 1922 sunt:

„La sfârşitul războiului (1918) cei mai mulţi dintre fraţi s’au reântors în România. Aflăm apoi ca premergător pe fratele George Kish, iar în urma acestui frate a luat conducerea fratele Pavel Brânduşe.”

Un student foarte activ care scria Lecțiunile pentru Școala Duminecală în anul 1921 a fost și fratele Pantelimon Andrișan. A terminat în anul anul 1922 Seminarului din Louisville. Poate dumnealui să fie pentru că pleacă în România după absolvire și devine profesor la Seminarul Teologic Baptist din București.

Rămânem cu întrebarea la care nu avem răspuns, dar cu bucuria că Dumnezeu a pus pe inima unui baptist să deschidă o școală românească în America, după care s-au înmulțit aceste școli.

Surse:

Șerban Drutzu

Vasile W. Jones

Revista Chreștinul

De ce înfloreşte baptismul între români? O constatare de acum 110 ani

 

Această întrebare care are și un răspuns foarte bun, a fost pusă în Statele Unite la sfârșitul anului 1913 de către ziarul românesc „Românul” și preluat de ziarul „Unirea” din 6 ianuarie 1914. Nu am găsit ziarul care a pus această întrebare în articolul: „Biserica baptistă română în America”, dar atât cât am aflat am dorit să-l fac public, că răspunsul la această întrebare este valabil perfect și azi. Îmi doresc ca așa să spună oamenii despre poporul baptist din România, cum s-a spus despre cei din America acum 110 ani.

Amin! Așa să fie! Doamne dă izbândă!

Lectură plăcută!       

„Biserica baptistă română în America

Sub acest titlu numărul din urmă al ziarului „Românul” („The Roumanian”) din Cleveland, publică un dureros adevăr, asupra căruia atragem atenţia celor chemaţi a se îngriji de starea sufletească a credincioşilor noştri, care au trecut în America.

Extragem şi subliniem câteva pasaje.

  „Nu misionarii baptişti au umblat să prindă sufletele române, ci românul flămând de hrană sufletească, a mers la biserica lor. S-au dus unii pe la cele ungureşti, pe la cele germane, pe la cele englezeşti.

Când numărul mereu crescând al românilor, ce vizitau adunările baptiste, a atras atenţia predicatorilor baptişti, atunci s-a hotărât înfiinţarea de adunări şi misiuni române. Aşa s-a născut acest curent nou religios, fiind de la început o necesitate, şi de aceea înfloreşte mereu, fiind din ce în ce o şi mai mare necesitate. Este astăzi o organizare română baptistă, ce lasă cu mult în urmă pe celelalte organizări religioase ale noastre.

Există în prezent 6 misionari, care conduc 6 comunităţi bine organizate. Unii din ei au pe lângă biserica principalî şi filiale în oraşele învecinate. După ce se înşiruie organizarea baptiştilor, articolul încheie, cu următoarea concluzie justă: Hannibal ante portas! (Hanibal la poara cetăţii) strigau romanii în lupta de la Canea şi au fost învinşi. „Ne mânâncă pocăiţii” strigă preoţii noştri, iar mâinile le ţin în sân, vor fi învinşi. Ce vor ajunge cu văităturile şi plângerile lor? Vor atrage numai atenţia tuturor asupra baptiştilor, iar numărul celor convertiţi va creşte.

De ce înfloreşte baptismul între români? Din trei motive:

1. Fiindcă umple un gol mare, simţit în inima Românului.

2. Fiindcă preoţii noştri prin purtarea lor gonesc pe oameni din biserica străbună.

3. Fiindcă predicatorii baptişti sunt oameni întregi, cinstiţi, lucrători, neiubitori de arginţi şi cu totul supuşi scopului ce reprezintă.”

DIICOT-ul românesc devine Barnevernet norvegian ca să fure copii, fiind ajutat de propaganda PRO-TV?

 

După evenimentele din 1989 scria pe sigla televiziunii, „Televiziune Liberă” și am crezut că va fi liberă cum scrie, dar nu a fost să fie. În ianuarie 1990 deja s-a format lozinca „Cu televizorul ați mințit poporul”, concluzia mea azi este că televizorul nu se poate debarasa de meteahna comunistă, minciuna.

S-au format multe televiziuni de știri care fluturau că ele informează corect și că divulgă doar adevărul. Așa îmi pierdeam serile să ascult adevărul de la televiziuni care aduceau documente și oameni ca să-și susțină adevărul lor. Al lor era adevărul, dar nu era adevărul adevărat, ci manipulere destul de grosolană în favoarea patronilor lor pe care îi apărau cu îndârjire.

Au trecut câțiva ani și demult am renunțat la unul câte unul din posturile de televiziune și am rămas cu două, pe care le urmăresc la principalul jurnal ca să mai aflu ce se întâmplă în țară și în lume. Cele două sun PRO-TV și DIGI24, de la acestea mă informez aproape zilnic. Nu am zis că sunt ușă de biserică.

În ziua de 18.06.2024 se dă pe post sub titlul: „Acuzații șocante la adresa unei fundații baptiste din Botoșani. Mai mulți copii aflați în sistemul de protecție al statului ar fi fost agresați fizic, pedepsiți și puși la muncă de personalul organizației care trebuia să îi îngrijească.” Corespondentul din zonă era doamna Elena Bejinaru. M-a cutremurat acest lucru, știind că copiii baptiștilor nu sunt obligați să urmeze calea părinților. Știrea este de la PRO-TV și ar trebui să fie corectă.

Totuși am îndrăznit în ziua de 19.06.2024, după ce a apărut comunicatul pastorului Bisericii Creștine Baptiste din Botoșani, să mă adresez postului de televiziune. Robotul a scris că îmi mulțumește pentru mesaj, că va fi analizat și că voi fi contactat în cazul în care acestea sunt de interes pentru noi, adică PRO-TV.

Am așteptat mai mult de o săptămână și azi, 28.06.2024 am scris din nou să văd dacă voi primi un răspuns. Răspunsul nu a venit și am apreciat că informația dată de postul PRO-TV ascunde dedesupturi mizerabile.

În ziua de 5 iulie 2024 a apărut un reportaj realizat de Radio Vocea Evangheliei Suceava, numit „Un reportaj fără titlu”, prin care înțeleg prea bine ce se întâmplă. Acel lucru l-am bănuit și cred că DIICOT este condus de minți înfierbântate de diavol, care nu vreau ca copiii să primească o educație creștină, demnă de civilizația umană.

PRO-TV-ul este un exponent ca celelalte televiziuni, al unor interese murdare, precum a fost și patronul său, ajuns la pușcărie, Adrian Sârbu.

Cred că și postul de televiziune PRO-TV, chiar dacă este foarte influient, trebuie să spună adevărul, să facă anchete cum face în alte cazuri. Este acest post mai presus de principiile pe care le invocă, față de lege și de bun simț? Doamna Elena Bejinaru, autoarea reportajului, este corectă când aduce în spațiul public așa acuzații?

Aștept o intervenție promptă a conducerii Uniunii noastre baptiste, să ia în atenția dumnealor acest caz și să ia măsuri în consecință.

Pilonii Apologeticii - de Dr. Octavian Caius Obeada

 

Fondatorul Institutului de Apologetică Vox Dei, vine în fața studenților săi, dar și a publicului dornic de cunoaștere, cu o nouă carte prin care vom putea obține un fundament mai solid în domeniul Apologetic.

Cartea poartă titlul:

„Pilonii Apologeticii:

Îndrumări prin complexitatea apărării Creștinismului”

Această lucrare oferă o abordare cuprinzătoare asupra apologeticii creștine, explorând atât fundamentele istorice și culturale cât și metodele și ramurile acestei discipline. Începând cu contextul istoric al societății greco-romane și al Creștinismului timpuriu, cartea examinează impactul și moștenirea apologiei creștine, relevanța sa continuă și principiile apologetice ale apostolului Petru. De asemenea, sunt discutate scopurile apologeticii, uneltele folosite și nevoia persistentă de apărare a credinței creștine. Continuând cu problemele și metodele în apologetică, cartea analizează ramurile diverse, de la apologetica biblică și teologică la cea filozofică și științifică, fiecare abordare fiind detaliată și contextualizată. Strategiile în apărarea credinței, inclusiv modele precum apologetica clasică, evidențialismul și presupoziționalismul, sunt explorate pentru a oferi cititorilor instrumente practice. În final, sunt abordate obiecțiile comune și clarificări esențiale despre apologetică, încheind cu concluzii care subliniază importanța continuă a acestei discipline în viața creștină.

Cartea are 512 pagini, se poate obține de la Editura Risoprint, din Cluj Napoca, la prețul de 60 de lei. http://www.risoprint.ro/detaliicarte.php?id=2478

Mai multe detalii puteți vedea AICI și AICI

Felicitări autorului pentru efortul făcut!

DESPRE AUTOR:

Dr. Octavian Caius Obeada este absolvent al Universității Binghamton (Universitatea de Stat din New York la Binghamton este o universitate publică de cercetare cu campusuri în Binghamton), cu masterat și doctorat în Nursing Practice, specialitatea “medicină de urgență”. Fondator al Misiunii Vox Dei, apologet creștin, editor al Publicației de Apologetică, fondatorul Biblioteci Online Vox Dei, autor și cercetător independent în domeniile teologiei și apologeticii precum și Director pentru Misiunea Reasonable Faith / Romanian Chapter. Este apologet creștin român, fiind implicat în acest domeniu de peste 24 de ani. De asemenea, este și fondatorul Institutului de Apologetică Vox Dei din anul 2021 (www.voxdeiinstitute.com), pe care îl conduce alături de o echipă de alte persoane din diferite confesiuni creștine din România, coordonând programe de studiu apologetic, de la începători, mediu la avansați. Predă la Institutul Teologic Baptist din București cursuri de apologetică creștină din 2023.

Cuprins

Introducere

Capitolul 1: Ce este apologetica

Context istoric și cultural

Contextul societății greco-romane

Apologia în Creștinismul timpuriu

Impactul și moștenirea ”apologiei” creștine

Utilizarea în Noul Testament

Relevanța continuă în apologetica creștină

Contextul și importanța apologiei

De ce avem nevoie de apologetică?

Principiile apologetice ale apostolului Petru

Capitolul 2: Scopul apologeticii

Uneltele apologeticii

Capitolul 3: Probleme și metode în apologetică

Cine are nevoie de apologetică?

Răspuns unor oportunități

Metode apologetice

Capitolul 4: Ramuri ale apologeticii creștine

Apologetica biblică

Apologetica teologică

Apologetica experiențială

Apologetica filozofică

Apologetica filozofică ofensivă

Apologetica filozofică defensivă

Apologetica științifică

Apologetica culturală (etică)

Capitolul 5: Strategii în apărarea credinței

Explorarea diverselor modele apologetice

Apologetica clasică

Evidențialism

Presupoziționalism

Capitolul 6: Obiecții comune apologeticii

Ce nu este apologetica?

Puncte de reper în apologetică

Capitolul 7: Concluzii

Literatură citată sau recomandată

Index

Louis Avram Gredys 1883 – 1958 evreu din România

 

Așa cum am scris în articolul: „114 ani de la organizareabaptiștilor din America, prima Biserică și Asociația”, baptiștii din America au început să se organizeze în biserici românești, ajutați de păstori baptiști americani, dar și ei au văzut de bine acest lucru. Cel care a contribuit cel mai mult la organizarea baptiștilor români, a fost un frate baptist român, evreu.

    Originar din Bârlad, Gredys era un evreu român, sosit în America în anul 1900. Acesta a făcut inițial misiune printre evreii din Cleveland, lucrând sub auspiciile organizației Hebrew Christian Evangelization Society. Absolvent al Toronto Bible College,  Gredys era un om care vorbea mai multe limbi. A devenit misionar al ABHMS și a fondat în 1910 Cleveland Romanian Baptist Church. Gredys a fost unul dintre fondatorii Asociației Baptiste Române din SUA, în 1913, fiind primul secretar al acesteia. A slujit ulterior ca pastor la Akron, West Pittsburgh, Warren și Detroit. El a desfășurat o vastă activitate publicistică de-a lungul vieții sale.

    Primul misionar între românii din America a fost fratele Louis Avram Gredys. Dânsul îşi făcuse studiile preparatorii pentru lucrul misionar la Toronto Bible College din Toronto, Ontario, Canada. Lucrul misiunii între români a fost aşa de mare şi de mult, încât fratele Gredys nu putea să ajungă prin toate locurile unde era chemat. Dânsul a intervenit pe lângă fraţii americani ca să angajeze pe fratele Dumitru Truţa din Detroit. Fratele Trutza a lucrat ca misionar un scurt timp, de vreo 7 luni, când din cauza sănătăţii a trebuit să se reîntoarcă în România.

    După terminarea războiului, în 1918-1919, mulți frați au plecat înapoi în România, numărul credincioșilor scăzând simțitor. Chiar și fratele Gredys a demisionat la 28 octombrie 1917, în locul lui venind fratele Mihai Borha.

Într-o moțiune publicată în revista „Chreștinul” din 1918 apare următoarea informație la punctul 8:

„A recunoaşte că fr. Gredys a făcut lucru bun în lucrul Evangheliei între români, ne exprimăm părerea de rău că a părăsit acest lucru în mod activ şi că în viitor iarăşi îl vom avea în conlucrare cu noi”.

Pentru scurt timp părăsește lucrarea deoarece în luna decembrie 1924 este ales ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste Române din Warren, Ohio.  Păstorește această biserică până în anul 1926.

Fratele Louis Avram Gredys în ziua de 25 aprilie 1926 este ales ca păstor la prima Biserică Creștină Baptistă Română din Detroit.

Fratele a ajutat și Biserica Creștină Baptistă Română din Windsor, Canada.

Pe lângă activitatea publicistică, scrierea de articole, a scris și cartea: „Viața Creștinului”.

Din zicerile fratelui Louis Avram Gredys: „Citire fără rugăciune preface Biblia într’o carte pecetluită”. „Viețile consacrate ale trecutului iluminează prezentul”, „Învățătura fără practică este ca un schelet fără suflet”.

    A păstorit Biserica Baptistă Română din Cleveland între anii 1910 – 1914.

În anul 1954 apare în revista „Luminătorul” din luna aprilie un articol intitulat „Traducerile Bibliei Române”.

După anul 1928 fratele Louis Avram Gredys este îndepărtat din mai multe biserici baptiste din America. Nu cunoaștem motivul, poate invidia care a dat în răzbunare, unele neânțelegeri să fi dus la ruptura aceasta prezentată în revista Luminătorul din anul 1930.

    A lăsat informații despre începuturile lucrării baptiste din Ardeal, care era parte a Imperiului Austro-Ungar.

„Cea mai veche sursă care datează începuturile misiunii printre românii ardeleni prin 1879, este un articol publicat în anul 1914 de către pastorul baptist Louis Avram Gredys, în publicația baptiștilor americani «Missions». Acesta menționa că lucrarea printre români fusese declanșată cu 25 de ani în urmă de misionari germani și maghiari, care au lucrat la început cu translatori. Gredys menționa faptul că, din start, baptiștii români au fost porecliți drept „pocăiți”. Tot el dezvăluia modul în care predicatorii români lucrau la acea oră. Mulți dintre ei trebuiau să lucreze pământul pentru a se întreține și aveau în grijă, fiecare, între 20-50 de filiale și puncte de misiune.

Predicatorul vizita una dintre filiale, stătea acolo până făcea câțiva convertiți,

apoi pleca în alt loc, revenind uneori abia după trei-șase luni”!

Fratele Mihai Ciucă în cartea sa „Baptiștii din România – Pionieri – Volumul III” de la pagina 362 îl aduce în atenția noastră pe fratele Louis Avram Gredys ca unul care vrea revizuirea Bibliei. El dorește revizuirea din cauză că nu mai erau satisfăcătoare și pe care Mihai o redă ca să putem înțelege bine despre ce este vorba. Fratele Louis Avram Gredys este conștient că o tipărire a Bibliei în România anului 1954 este imposibil.

Surse:

Alexa Popovici

George Crișan

Mihai Ciucă

Vasile W. Jones

Albumul istoric al Asociației

Creștinul

Glasul Tineretului Baptist

Luminătorul