Scriu despre acest frate pastor maghiar de la Budapesta,
pentru că a avut legături cu baptiștii români din Ardeal și i-a ajutat.
András Udvarnoki s-a născut în ziua de 26 noiembrie 1865
în satul Szada, în apropiere de Budapesta. Rămas prematur orfan de tată, a dus
greul familiei, angajându-se la lucrările de amenajare ale gării Keleti. Acolo
a fost „cubicuș”, prestând muncă brută de săpat manual, cu plata la metru cub
de pământ. S-a convertit în satul natal la o predică a lui Dávid Solti, fiind
botezat pe 22 aprilie 1883 de către fratele Meyer.
Prezența lui plăcută și abilitățile sale de lucrare, au
câștigat inima membrilor bisericii din Budapesta, motiv pentru care a fost
trimis să studieze la Hamburg. De acolo s-a întors cu așteptări mari, provocând
emanciparea unei părți a baptiștilor maghiari de sub tutela lui Meyer. La Conferința
de la Rákoscsaba din februarie 1895 a fost însărcinat ca împreună cu Attila
Csopják, să lanseze și să editeze publicația «Békehírnök». În același an a
devenit pastorul bisericii maghiare din Budapesta.
András Udvarnoki a fost președintele asociației
recunoscute între anii 1905 - 1920 și a rămas după unificare. A fost
întotdeauna calm și caracterizat de hotărâre înțeleaptă. Cazul pregătirii
pastorale i-a fost cel mai aproape de suflet. Înființat în 1906, Seminarul
Teologic a avut un director timp de trei decenii și a fost profesor pentru tot
restul vieții.
În anul 1889, doi tineri baptişti maghiari, Lajos Balogh
şi Andreas Udvornaki, au plecat la Seminarul Teologic Baptist din Hamburg pentru
a studia teologia şi a se pregăti pentru a deveni buni predicatori în
bisericile baptiste maghiare. După patru ani de studii, în 1893, întorcandu-se
acasă, ei au observat că modul de a lucra al lui Meyer se deosebea de felul în
care au studiat ei la Seminar, astfel că au cerut schimbarea sistemului de
organizare.
În anul 1907 luna noembrie, fraţi baptiști din Ungaria au cerut ajutor
fraților englezi, care au venit în Ungaria şi au cercetat cauzele pentru care
au fost chemați. Aceștia au constatat că bisericile nu erau organizate, apoi un
lucrător avea prea multe biserici și nu putea să facă față cerințelor. Acești
frați au hotărât ca în luna ianuarie 1908 să fie o conferință țărască, unde să
se aleagă un comitet de lucru și care să pună la punct lucrarea. Conferința s-a
ținut la Budapesta și au fost aleși trei membri în acest comitet. Unul a fost
din partea fraților englezi, al doilea a fost Heinrich Maier și al treilea András
Udvarnoki.
Păstorul András Udvarnoki de la Budapesta a ajutat și
bisericile baptiste române să se organizeze. În ziua de 5 mai 1908 are loc la
Bichiș, întâlnirea noului comitet cu lucrători unguri și români și s-a discutat
cum să fie împărțit teritoriul de lucru între frații români. În acest plan s-a hotărât să fie trimis
fratele Balogh Lajoş, care a fost însărcinat să îndeplinească începand dela 18 mai
pană 22 să meargă pe la bisericile
românești și să li se spună planul. Fraţii au primit cu bucurie hotărârea
comitetului şi aşa s-au infiinţat ca adunări de sine stătătoare. Aceste biserici și-au ales apoi un comitet
format din lucrători baptiști români.
Fratele András Udvarnoki a fost invitat și la bisericile
baptiste românești să predice. În ziua de 30 iunie 1912 participă la
deschiderea Casei de Rugăciune a Bisericii Creștine Baptiste din Curtici, a
predicat Cuvântul Domnului în fața unei mari mulțimi.
La Congresul al doilea al Aianței Mondiale Baptiste din
1911, baptiștii români din Ardeal au fost reprezentați de András Udvarnoki care a spus despre români: „Comunitatea
Baptistă Română este compusă din 6.000 de credincioși botezaţi. Printre
cei șase mii de români actuali nu există din punct de vedere teologic
bărbați pregătiți (în prezent sunt trei tineri români la școala de
predicatori) şi dintre cei care sunt într-o oarecare măsură cultivați,
acolo sunt doar câțiva. Ca urmare a lipsei de oameni care să slujească,
un om este obligat să îngrijească de la 5, 10, 15, 20, 25 până la 50 de
posturi. Aceste lipsuri lucrează în ei înșiși atât de deplin, încât sunt
invalizi înainte de vreme, orbi, surzi și reumatici”.
După o activitate rodnică, la vârsta de 80 de ani, cel
care a fost un bun pastor, organizator, scriitor și istoric, este chemat de
Dumnezeu în anul 1945 acasă, în împărăția Sa cerească.
I-a rămas să ducă mai departe lucrarea, fiul său dr. Bela Udvarnoki, care a scris despre
situația baptiștilor din țările comuniste.
Iată câteva titluri:
„Toleranță sau manipulare:
creștinismul în spatele Cortinei de Fier.”
„Biserica și Statul din spatele
Cortinei de Fier.”
Acesta transmitea lumii libere
din Occident și America, despre duplicitatea comuniștilor și felul lor de a
guverna prin teroare.
Surse:
Alexa
Popovici
Borzási
István
Kiss
László
Mihai
Ciucă
Vasile Bel
Adevărul
Christianity Today
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu