Rusu Simion 1928-2016

Fratele Rusu Simion s-a născut în 19.07.1928, ca fiu al lui Vasile și Maria, în localitatea Jac, județul Sălaj. Aici, credința baptistă a pătruns la începutul secolului al XX-lea, iar în  1905 s-au botezat primii credincioși. 

A făcut școala primară în satul natal, iar liceul în orașul Zalău, terminându-l în 1946, fiind prima promoție după război. 

A avut o plăcere deosebită să asculte, încă de pe când era copil, Cuvântul Domnului, care a lucrat în viața lui. L-a primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor, iar în 22.08.1948 a fost botezat de către fratele Bălănean Ioan, pastor din localitatea Brebi.

Era un tânăr căruia îi plăcea învățătura și, de aceea, în data de 01.10.1946 s-a angajat ca învățător în localitatea Lupoaia, unde a predat cu plăcere carte celor mici. După un an se mută în  Ciglean, tot ca învățător, până în 1950, când se angajează  la „Trustul Minier Ardealul, Sărmășag”, pe funcția de referent administrativ. În 1950 este încorporat, iar în 1951 este lăsat la vatră. În anul 1957 se retrage din câmpul muncii și pleacă la Seminarul Teologic Baptist din București, pe care îl absolvește în 1961.

În timpul acestor mișcări de serviciu, mutări dintr-o parte în alta, se gândește că ar fi nevoie și de un ajutor potrivit, pe care îl găsește tot într-un leagăn baptist, în localitatea Cuceu unde era biserică mare[1],  surori tinere și credincioase. Dintre toate o alege pe sora Maria, fiica lui Gheorghe și Ana Copos, fată frumoasă și zâmbitoare ce locuia doar peste vale de biserică. În 26.03.1952 are loc nunta, oficiată de fratele Ioan Bălănean, care i-a fost sfătuitor și model toată viața. Au avut patru copii: Cornelia, Corneliu, Elvira și Emilia.

În 1960 este angajat ca pastor la Comunitatea Baptistă de Cluj și activitatea o desfășoară la Biserica Baptistă din Bistrița. Ca un om iubitor de oameni și având un caracter comunicativ și prietenos, dar având și o pregătire scolastică, intră în discuții cu oamenii din oraș, dar și cu elevi de la liceu, lucru ce supără autoritățile, care trec la măsuri.

Fratele George Colcer, fiind pastor în Bistrița și lucrând  la teza de doctorat pe probleme de persecuție, mi-a pus la îndemână de la arhivele Statului din Bistrița, documente ce arată că fratele era urmărit de autoritățile locale, care au informat Inspectorul din Departamentul Cultelor, Direcția pentru Supraveghere și Control  București. Autoritățile îl acuză că se amestecă în problema învățământului, iar când a fost avertizat că poate să-l coste, fr. Simion a răspuns că nu-i pasă.[2]

În anul 1965 este ales ca președinte al Comunității Creștine Baptiste de Cluj, unde problemele i se adâncesc pentru că nu voia să asculte de autorități. Acestea  îl acuzau că nu ia măsuri față de bisericile care nu se supuneau nici ele, ci făceau adunări fără să posede autorizație sau construiau case de adunare cu promisiuni vagi de la autoritățile locale, dar fără documente, iar când era chemat de autoritățile centrale la fața locului, fratele întârzia, sau nu mergea deloc, căci nu se grăbea în luarea unor decizii, trăgând cât de mult de timp.[3]

În luna februarie 1971 i se retrage autorizația de președinte și pastor, iar în luna octombrie primește autorizație de pastor pentru Biserica Creștină Baptistă Baia Mare, unde rămâne până la ieșirea la pensie, în 1990, după 40 de ani de slujire intensă pe ogorul Evangheliei.

Biserica îl primește bine și fratele se acomodează și în oraș. Fiind o fire prietenoasă, oamenii au început să-l cunoască tot mai mulți, așa că  greu puteai să mergi cu dânsul pe trotuar fără să fie oprit ici și acolo de trecători.

Deși a avut experiențe negative cu autoritățile, nu s-a dat în lături să ia bătălia de la capăt și să lupte pentru a dobândi autorizație de construcție pentru Biserica demolată de pe Bulevardul Unirii. Face demersuri și memorii la autorități și sprijinit de comitetul Bisericii obțin ceva, dar fac ceva mai mult când construiesc. Așa că, păstorul Rusu împreună cu comitetul și Biserica, sprijiniți de mâna atotputernică a lui Dumnezeu și sub ocrotirea Lui, ridică o clădire ce atrage privirea.

Menționez că din informațiile pe care le dețin, din documentele consultate pentru redactarea acestei lucrări, fr. Rusu Simion nu a fost informator al Securității. Pe de altă parte, dr. Marius Silveșan, istoric acreditat la CNSAS, care se preocupă de istoria baptiștilor din România în secolul XX, autor al mai multor cărți și studii de specialitate, nu a găsit numele fratelui în cercetările efectuate. Am găsit însă în Arhivele Naționale, Filialele Bistrița și Baia Mare documente de unde reiese că era urmărit îndeaproape. Am avea multe de scris, dar spațiul nu ne permite, doar amintesc că avea multe cărți în bibliotecă,din care destul de multe erau scrise de dumnealui la mașina de scris,lucrări care nu circulau în acea vreme pe piață.

Prietenia şi dragostea ce o arăta oamenilor dovedea că era, într-adevăr, vorba de un păstor care îşi înțelege bine chemarea, era călăuzit de dragostea Domnului de a căuta şi a mântui ce era pierdut. Nu ținea la fața oamenilor, ci vorbea cu toți cei dispuși să-l asculte, pe  care îi îndemna la pocăință.

A plecat la Domnul în 2006, stând la masă și scriind date istorice.

---

[1] Din  anul 1918 data infințări.

[2] Arhivele Naționale, Direcția Județeană Bistrița-Năsăud (de acum înainte se va folosi ANDJBN), Fond, Inspectoratul de stat pentru culte,  Dosar 3/E Documentar, Neoprotestante 1971, pp. 57, 58.

[3] ANDJBN Dosar 3/E Documentar, Neoprotestante 1971, pp. 57, 58; Arhiva Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (AUBCBR), Arhiva Uniunii Baptiste din România (AUBR), Fond Corespondență, Dosar 45/1978, p. 10.

Profesorul Marius Cimpoae, licențiat în istorie baptistă

Am găzduit pe acest blog două personalități, doctori în istorie baptistă: pe Marius Silveșan și George Colcer vezi aici și aici. Acum vin să prezint un alt iubitor al poporului baptist din România. Este vorba despre profesorul Marius Cimpoae, care a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu, în care ne vorbește despre lucrarea de disertație, despre proiecte de viitor, despre familie și altele.

Dumnezeu să-l ocrotească și să-l sprijine în lucrarea pe care o face pentru slava Domnului!

Vă felicit cu mult drag pentru lucrarea de disertație pe care ați susținut-o la Universitatea de Vest din Timișoara (LUMINI ȘI UMBRE: Viața Cultului Creştin Baptist din România în perioada comunistă – între colaborare, compromis și opoziție) și vă apreciez că vă plecați spre poporul baptist întregindu-i istoria. Apreciez că veți merge și mai departe să o completați și apoi să vadă lumina tiparului.

Aș vrea să știu eu și cei ce citesc blogul: „Istorie Baptistă”, cine este Marius Cimpoae?

M.C. Marius Cimpoae este un nume: nume de copil, nume de soț, nume de tătic, de profesor, de predicator. Acest nume este lăudat de unii și, în aceeași măsură, este criticat de alții. Dar nici laudele, nici defăimările nu spun totul despre mine. Sunt cărășean la origini, timișorean prin adopție, baptist prin convigere, pasionat de literatură și istorie contemporană. În ceea ce privește educația și formarea profesională, sunt licențiat în teologie și filologie – limba și literatura română la Universitatea din București – Facultatea de Teologie Baptistă; recent am absolvit studii de master în istoria comunismului la Universitatea de Vest din Timișoara și un program postuniversitar în domeniul managementului Administrației Publice la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. După absolvirea studiilor universitare m-am mutat la Timișoara unde am început să lucrez alături de pastorul Petru Dugulescu la Biserica Eclesia și la Asociația „Isus Speranța României”. Doar 5 luni am avut ocazia să mă bucur de modelul de viață al unui om pe care l-am apreciat enorm. Am lucrat ca educator, consilier și șef de cabinet parlamentar, pastor și profesor. Acum slujba mea este de profesor titular de limba și literatura română la Școala Gimnazială Comloșu Mare (o localitate aflată la 60 de km de Timișoara și la doar câțiva kilometri de granița cu Serbia), iar slujirea mea este de predicator la Biserica Baptistă Germană Timișoara (prima biserică neoprotestantă din sud-vestul României). 

Unde v-ați născut și când?

M.C. M-am născut la data de 03 august 1985 în localitatea Oravița, jud. Caraș –Severin și am crescut la Știnăpari, o localitate aflată în zona montană a Banatului de sud, pe platoul munţilor Locvei în zona turistică Cheile Nerei. Viața aspră de la munte m-a format, m-a călit, pregătindu-mă pentru momentele intense pe care de multe ori viața mi le-a oferit până acum.

Părinții v-au fost baptiști?

M.C. Părinții mei nu au fost baptiști. Ei s-au pocăit pe când aveam eu 6 ani în urma unor experiențe dramatice. Mama a fost prima care s-a hotărât după ce a fost vindecată complet de psoriazis (boală cronică de piele). De la 16 ani și până când a împlinit 29 de ani, a alergat la toate spitalele și la toți medicii din țară în speranța că se vor găsi remedii pentru boala ei, dar cu fiecare unguent sau medicament care îi era administrat, boala se extindea și se agrava. Până într-o zi, când un bătrân din localitatea noastră, i-a recomandat un medic la care nu apelase niciodată până atunci. A început să meargă la biserică și să se roage, iar la o evanghelizare pe stadionul din Reșița, în urma unei rugăciuni, Medicul Suprem a vindecat-o complet nemaiexistând nici măcar un singur semn în trupul ei că ar fi fost vreodată bolnavă de psoriazis. În ciuda minunii pe care Dumnezeu a făcut-o în viața ei, dar și în viața familiei noastre, inima tatălui meu a rămas împietrită. Pentru că a fost crescut cu ideea că pocăiții sunt sectanți a început să îi interzică mamei să meargă la biserică. Însă dragostea pentru Dumnezeu a fost mai mare decât suferința pe care a îndurat-o de la tatăl meu și a continuat să meargă la biserică. Cu aproximativ o săptămână înainte de botezul mamei, tata s-a îmbătat foarte tare și a fost foarte aproape să îl omoare pe unul dintre frații mei mai mici, punându-i piciorul pe piept. Dumnezeu l-a salvat pe fratele meu, dar a salvat și inima tatălui meu, așa că în ziua botezului, amândoi părinții mei L-au mărturisit public pe Domnul în apa botezului. Acesta a fost momentul când credința în Dumnezeu a devenit menirea vieții noastre.

Ați avut în copilărie amintiri plăcute sau neplăcute în relațiile dumneavoastră cu unele persoane baptiste?

M.C. Cantitativ, am mai multe amintiri plăcute în relațiile cu frații mei baptiști, decât amintiri neplăcute. Calitativ, înțeleg că oamenii din viața mea, buni sau mai puțini buni, sunt niște sculptori pe care Dumnezeu i-a folosit în șlefuirea caracterului meu. Maica Tereza spunea: „Unii oameni apar în viața noastră ca o binecuvântare, alții ca o lecție”. De fapt, înainte de a-i încadra pe baptiștii din viața mea în nu-știu-ce categorii, permiteți-mi să spun, că sunt conștient că nici eu nu sunt un baptist perfect. Dimpotrivă..., dar mă străduiesc să fiu un baptist foarte bun sau mai bine zis, un creștin foarte bun J.

Când și cum v-a venit pasiunea de a scrie despre baptiști?

M.C. Am o pasiune pentru a scrie în general. Mai ales în ultima perioadă simt că trebuie să scriu. Nu știu cât din ceea ce scriu este folositor pentru cei care citesc, dar totuși scriu. Scriu pentru că: „Quod scripsi, scripsi = Ce am scris, rămâne scris”.

Am scris despre baptiști și mai exact despre istoria recentă a baptiștilor din dorința de a oferi o prezentare obiectivă, echilibrată, justă a unor aspecte cunoscute sau mai puțin cunoscute din viața Cultului Baptist din România în încercarea de clarificare și de asumare a trecutului și nu de justificare sau de condamnare a lui. Scopul acestei lucrări este acela de a oferi o șansă la reconciliere unei comunități care până la deconspirarea personalului fostei Securități prin publicarea listelor cu informatori, colaboratori, au încercat să ascundă sub diverse pretexte și scuze, mizeria colaboraționismului cu regimul comunist. De asemenea, un alt scop este acela de a crea o imagine corectă, fără exagerări, asupra evenimentelor la care generația mea nu a fost martoră, în vederea răscumpărării memoriei, dar și a istoriei.

În anul 2007 a fost lansată cartea Pigmei și uriași a lui Daniel Mitrofan, unde a fost publicată o listă scurtă, dar cu nume foarte cunoscute a pastorilor baptiști colaboratori cu Securitatea, concluzia autorului fiind că în perioada comunistă între 70-90% dintre pastori au colaborat cu regimul comunist. Din momentul acela, a continuat să cadă cu „deconspirări” pe toate blogurile „creștine”. „Deconspirarea” brutală, ostentativă, fără dovezi, fără documente credibile, a produs foarte multe răni și a distrus multe relații. Dacă până în 2007 imaginea baptiștilor a fost aceea de oponenți ai regimului comunist, de luptători pentru libertatea religioasă și libertatea de conștiință, după 2007, percepția generală a fost aceea că baptiștii și, în mod special, pastorii baptiști, toți au fost colaboratori și agenți ai Securității comuniste. Această percepția a produs foarte multă deziluzie și frustrare în bisericile baptiste, încrederea unii în alții a devenit atât de zdruncinată de compromisurile unei epoci care a lăsat răni adânci.

De fapt, nici imaginea de eroi, nici cea de colaboratori nu este cea adecvată. Corect este să spunem că unii au suferit și au fost persecutați pentru credință, în timp ce unii au colaborat cu regimul comunist. Corect este să spunem că unii au colaborat, dar apoi realizând greșeala pe care au făcut-o au refuzat să mai colaboreze și au fost și ei persecutați. Corect este să spunem că pe unii Dumnezeu i-a folosit chiar din poziția de colaboratori ai Securității pentru a sprijini lucrarea baptistă din țara noastră. Dar mai important decât diagnosticul este tratamentul. După ce aflăm adevărul, ce facem cu el? Îl folosim doar pentru a condamna și pentru a-i arunca în închisoare pe torționari? Sau scopul nostru ar trebui să fie să scoatem la lumină adevărul având ca țintă și dorință, reconcilierea?!

Am vrea să ne devoalați puțin din cuprinsul cărții ca să așteptăm cu nerăbdare apariția ei.

Ca să poată fi mai bine înțeles cuprinsul lucrării, trebuie să fac o precizare importantă, și anume: este vorba despre o lucrare susținută într-un mediu academic laic. Prima oară când i-am spus profesorului meu coordonator că îmi doresc să scriu o lucrare despre baptiști, tot cuprinsul s-a conturat ca o curiozitate mai degrabă față de un cult creștin recunoscut din România, dar destul de puțin cunoscut. Aici trebuie neapărat să vă povestesc o întâmplare chiar din ziua susținerii disertației. La un moment dat, unul dintre profesorii din comisia de organizare mi-a adresat următoarea întrebare:

-Domnule Cimpoae, în subcapitolul despre principiile baptiștilor ați scris despre faptul că baptiștii cred că mântuirea se obține prin credință, nu prin fapte. Mărturisesc că pentru mine ca ortodox este dificil ca să înțeleg ce anume înseamnă lucrul acesta. Puteți să ne explicați? Răspunsul meu a fost: Pentru baptiști, faptele nu sunt o condiție pentru mântuire, ci o consecință a mântuirii. Noi nu facem fapte bune pentru ca să fim mântuiți, ci pentru că am fost mântuiți.

Am simțit că răspunsul meu a deschis calea spre o altă înțelegere a rolului pe care credința îl are în actul mântuirii și locul pe care îl au faptele bune în viața credinciosului.

Prin urmare, primul capitol este o incursiune în istoria baptistismului în context internațional: origine, evoluție, principii. Apoi am scris despre începuturile și evoluția mișcării baptiste din România. Perioada istorică pe care m-am axat în cercetarea pe care am făcut-o a fost perioada regimului comunist. Atunci când avem în vedere perioada comunistă ne referim la perioada cuprinsă între anii 1948-1989, o perioadă de patru zeci de ani pe care Biserica Baptistă din România i-a traversat într-o anumită măsură, așa cum odinioară poporul Israel a traversat deșertul în drumul spre țara Canaan.

Subiectele cele mai importante pe care le-am abordat în cadrul acestui capitol au fost: eșecul controlului comunist, represiunea antireligioasă și persecuția baptiștilor, disidența religioasă, fenomenul colaborării liderilor baptiști cu sistemul comunist și atitudinea Bisericii Ortodoxe față de Cultul Baptist.  

De asemenea, am un capitol important aș spune eu despre personalități baptiste în perioada comunistă. Zece minibiografii despre lideri baptiști care au avut o contribuție majoră în ceea ce privește lupta anticomunistă și evoluția mișcării baptiste din România. Sunt trist că cea mai mare parte dintre acești „10 MARI BAPTIȘTI” nu sunt apreciați la adevărata lor valoare și cei mai mulți dintre ei sunt acum văzuți acum ca niște persoane controversate. Acesta a fost și motivul pentru care am vrut eu să le aduc un omagiu tuturor pentru contribuția pe care au avut-o în răspândirea credinței baptiste.

De fapt, lucrarea chiar se încheie cu o chemare la reconciliere. De la adevăr la reconciliere este drumul ideatic pe care l-am urmărit ca un fir roșu în această lucrare care îmi doresc în viitorul apropiat să fie completată și tipărită.

Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vorbi despre LUMINI ȘI UMBRE. Sper ca în acest demers să fiu de folos tuturor celor care caută să înțeleagă nu doar istoria, ci mult mai important: rolul lui Dumnezeu în istorie! 

George Colcer

 

Din această toamna poporul baptist s-a îmbogățit cu încă un doctor în istorie.

  Îl felicit în Numele Domnului Isus și doresc ca să vină cu ceea ce a dobândit la completarea, ridicarea și aducerea tot mai mult la zi a istoriei acestui popor credincios care dorește să laude pe Domnul.

Cu ajutorul Bunului Creator fr. George dorește să publice teza de docorat, teză ce are elemente noi pentru istoria baptistă din România.  Vezi mai jos cuprinsul.

În data de 19.10.2016, la Institutul de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române din Cluj, George Colcer, a susținut public teza de doctorat cu titlul: