Dumnezeu a ridicat un om în poporul baptist, înzestrat cu
daruri și pe care El l-a folosit în scrierea Istoriei Baptiștilor din România. După
anul 1989 nu este carte de istorie baptistă în care să nu fie citat acest om,
numit Alexa Popovici. Acest frate care a scris multă literatură și în vremea
comunistă ne-o trimitea în România, a avut săptămînal un program la Radio și o
predică de 15 minute, dar pe care nu o puteam rata. Avea un dar aparte de a
vorbi, de a predica, era inepuizabil, vorbea dulce, cu glas de doreai să-l tot
auzi.
Articolul meu este doar de a prezenta câteva date biografice,
să le avem la îndemână pe net și nu de a prezenta pe larg viața acestui frate,
care ne-a lăsat o bună moștenire literară.
Despre fratele Alexa Popvici a scris și istoricul dr. Marius
Silveșan în teza dumnealui de doctorat, „Bisericile Creștine Baptiste din România
- între persecuție, acomodare și rezistență”.
S-a născut la data de
4 iulie 1915, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania, din părinții Sima și Zana, de
naționalitate română, de loc din
localitatea Firiteaz, jud. Timiș, România. Fr. Alexa a avut cetățenie română și
americană, cetățenie ce l-a ajutat în perioada comunistă.
Fr. Alexa Popovici
s-a întors în România, împreună cu părinţii, în primăvara anului 1921, pe când
avea 6 ani. A crescut în comuna Firiteaz, judeţul Timiş, a studiat la şcoala
elementară din comună, apoi la liceele Gheorghe Şincai din Bucureşti şi Moise
Nicoară din Arad. A absolvit Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti,
Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi Institutul Teologic Protestant
din Cluj. Titlul de doctor în teologie l-a obţinut de la Universitatea Creştină
din Indianapolis, statul Indiana.
În data de 20 iulie 1927 este botezat de fr. Pastor Atanasie
Pascu, în Timișoara.
În anul 1937 trimite la revista baptistă de la Arad, primul
articol numit „De pe ogorul Dobrogei”, de aici se vede pasiunea sa istorică.
În anul 1937 este încorporat ca militar la „Marină” și este
lăsat la vatră cu gradul de sergent.
Din anul 1939, după eliberarea din armată, fratele Alexa
Popovici publică în revista „Farul Creștin”, începând din numărul 28 al
revistei respective, luna iulie, predici pe diferite teme. Prima se numea
„Spinii Fericirii”, a doua predică se numea „Tabloul Dragostei Divine”, Ioan
3:16. De aici fratele Alexa Popovici pornește în forță și cu mult curaj pe
ogorul Evangheliei.
La data de 16 iunie 1940 este ordinat în Biserica Creștin
Baptistă din Arad-Pârneava, de către frații: Ilie Mârza, Nicu Oncu, Ioan Truța,
Munteanu M., Ioan Moț și Cornel Pascu, dar a lucrat ca pastor și în Biserica
Baptistă „Betel”, din Arad. De la această dată scrie și publică în revistă și
„Lecțiunile Tineretului”.
În anul 1940 s-a căsătorit cu Daria Sezonov din Brăila şi au
fost binecuvântaţi cu trei copii: Valentin, Veronica-Monica şi Laurian.
Începând cu nr. 46 al revistei „Farul Creștin”, 16 noiembrie
1940, publică articole despre istoria baptistă. Articolul era scris pe prima
pagină și se numea „Sunt sau nu baptiștii o sectă”.
Tot în acest an, 1940, începând cu nr. 24 al revistei „Farul
Creștin”, fr. Alexa devine redactor al revistei.
În anul 1941 fratele Alexa Popovici este desconcentrat prin
mila Domnului și poate să-și continuie activitatea de slujire a bisericilor.
În ziua de 24 decembrie 1944 este ales președinte al
Comunității Creștine Baptiste Arad, iar secretar fr. Gheorghe Lulușa și deține
această slujbă până în anul 1951.
În anul 1946, la începerea cursurilor Seminarului Teologic
Baptist, fr. Alexa Popovici va preda Omiletica și Istoria bisericească, pe
parcursul anilor va preda și alte materii.
În anul 1948 revista „Faarul Creștin” este interzisă și și-a
încetat apariția, iar fr. Alexa Popovici publică în noua revistă a cultului
„Îndrumătorul Creștin Baptist”.
În anul 1945 – 1951 este ales vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste
din România.
Din anul 1949, luna martie, fratele publică în serial „Când
au apărut Baptiștii?”
La al doilea Congres Trienal al Cultului Creștin Baptist din
R. P. R., ținut la București la 28-29 iulie 1951, fratele Alexa Popovici este
ales ca președinte de zi al Congresului și tot la acest Congres este ales Director Adjunct al Seminarului Teologic
Baptist din București. Din anul 1954 – 1965 este director al seminarului.
În anul 1965 este demis de Comitetul Uniunii Baptiste, sub
motivația că ar fi trimis o circulară la unii păstori, fără să anunțe
conducerea Uniunii.
Ultimul mesaj în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”,
este în nr. 11-12 noiembrie – decembrie 1963 și se numește „Betleemul”. În
acest articol vorbește despre Betleem și Domnul Isus.
În anul 1967 pleacă definitive în America și în anul 1970 se
stabilește la Chicago, unde păstorește Biserica Creștin Baptistă din oraș.
În anul 1997, la vârsta de 82 de ani, Domnul își cheamă slujitorul
acasă. Șederea fratelui pe acest pământ a fost de 82 de ani, din care 46 de ani
în România și 36 în America, lucrând tot pentru frații baptiști români din
America și România.
Resurse:
Alexa Popovici
Ioan Bunaciu
Marius Silveșan
Arhivă
Farul
Creștin
Indrumătorul
Creștin Baptist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu