miercuri, 30 martie 2016

Cine sunt?



    După mamă, sunt Vasile,  numele unui  teolog de la mănăstire pe care ea l-a cunoscut  și care cânta foarte frumos, iar după tată, Bel. 
    După părerea mea, sunt cel mai bun om de pe pământ, dar Biblia zice că eu sunt cel mai păcătos și dau dreptate Bibliei. Eu  cred că totuși nu sunt așa de rău, că eu văd viața mai corect decât alții, dar Biblia spune că eu am o bârnă în ochi și aproapele meu are un pai, ceea ce cred că este adevărat. 
    Nu vă spun câți ani am, căci sunt mulți, spun doar că m-am născut în 1956, în localitatea Rohia. Acesta este satul copilăriei mele, poate nici nu ai auzit, este un sat între dealuri, aparținând județului Someș, mai înainte, acum Maramureș. 
    În anul 1976 Domnul m-a chemat și am zis "DA, este  lucrul cel mai bun pe care trebuie să-l fac" și Domnul mi-a ajutat de atunci și până azi, slăvit să-I fie numele!
    M-a botezat fratele Rusu Simion, în Biserica Baptistă din Baia Mare, sunt un baptist convins, dar știu și cred că nu baptiștii dau mântuirea, ci Dumnezeu prin pocăință și credință, dar baptiștii ajută oamenii să se apropie de Dumnezeu, care îi cheamă prin Cuvântul Său.
    Sunt baptist fără altă etichetă calvină sau arminiană, pentru că nu cred în ele și sunt convins că nici un om nu poate cuprinde înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu și mi se pare că trebuie sa fim numiți „ai Domnului”, 
Isaia 54:13  "Toţi fiii tăi vor fi ucenici* ai Domnului, şi mare* va fi propăşirea fiilor tăi". Deci ai Domnului și Domnul să ne ajute așa să fim.
1 Corinteni 2:7  "Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci".
1 Corinteni 2:13  "Şi vorbim* despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti".
     Iubesc istoria poporului Baptist pentru că este legată numai de Biblie și este un popor ce oferă învățătura Bibliei și caută să facă voia Domnului.
    Dacăvreiștii mai multe, întreabă și eu îți voi răspunde.
    Mulțumesc frumos pentru că ai citit și mă rog ca Domnul să te binecuvânteze!
Nu eram eu aici, sunt doar părinții și fratele meu.

Cel mai mic sunt eu.
Tot cel mai mic. Cam căscat poate?



      




marți, 29 martie 2016

Prima carte baptistă 110 ani

   


Evanghelia şi Focul,  Gheorghe Slăv
Exact la 50 de ani de existență baptiștii mai fac un pas important în consolidarea credinței lor și apare de sub lumina tiparului prima carte de învățătură baptistă scrisă de un baptist român. Această carte mai are incă o importantă notă simbolică: in acest an implinește vârsta de 110 ani. Cartea, proprietatea fr. Ioan Dan, este acum in biblioteca Comunității Creștine Baptiste de Cluj și o carte se găsește la biblioteca Institulului Teologic Baptist București.
În 50 de ani,  la început a fost Cuvântul Scripturi, care a nascut un popor, poporul a început să laude pe Dumnezeu și a tipărit prima carte de cântări, a inceput să se organizeze și au tipărit prima revistă și pentru a consolida credința a tipărit prima carte. De atunci și pâna azi, 160 de ani acest popor continuă să se dezvolte și să fie mulțumitor lui Dumnezeu.
Primele cărţi de literatură pentru baptiştii români, au fost acelea tipărite de Gheorghe Slăv. Om plin de zel sfânt, bun cunoscător al Bibliei, cu îndemînare la scris, Gheorghe Slăv a scris cartea „Evanghelia şi Focul” pe care o publică în anul 1906. Cartea a fost tipărită la Arad, în tipografia lui L. Rethy, în acelaşi format ca revistele, 24/16 cm. Materialul cuprins în cele 80 de pagini e împărţit în 17 capitole sau subiecte diferite. Are un conţinut al crezului baptist susţinut de texte biblice, în unele locuri prea mare, expus în mod polemic.[1]
Pentru ca este prima carte scrisă de un baptist român redăm in continuare Precuvântarea în intregime.

                                                       Precuvîntare.[2]
                                                                 De vor tăcea acestea, petrile vor striga. Ev.Luca. 19,40.
Ca fost dascăl în sânul neamului meu român, carele însumi preleg (propun) sau că învăţ ceea ce în şcoala (elementară) se aude: a nu-ţi face ţie chip cioplit sau vreo asămănare, nici a citi cărţi eretice; pentru asta, între valurile furioase a timpului de astăzi (când evanghelia se vesteşte: ev. Mat. 24,14), redau această carte spre îndelăturarea a orice alte cărţi eretice (greşite), şi care vor fi aflându-se spre dauna şi vătămarea religiunei adevărat creştine. Fap. Apos. 19,19.
Înainte însă, însumi amintindu-mi, că: Dumnezeu întotdeauna mai înainte de a face ceva şi pe acest pământ, taina-şi descoperă, precum şi zice, că: „Da, Iehova Domnul nimica nu face, fără să descopere taina sa servilor săi, profeţilor.” Amos 3,7. Isa. 60,22. Ev. Luc. 1,20. Apoc. Sf. Ioan. 10,7. Isaia 46,10.
Iar aceasta, pentru că s-a zis: Cele ascunse sunt pentru Iehova, Domnul; iar cele descoperite sunt pentru noi şi pentru fiii noştri şi etern a se împlini la timp.V. Moisi. 29,29; 31,13; 32,35. şi astăzi ca în trecut. Ev. Mat. 26,54; 2,5. ev. Ioan. 5,47, Iacob. 5,4. măcar de şi mulţi nu ţin cele scrise: II. Cronice. 34, 21. din cauza împietririi de inimă: Efes. 4,18. Ebr. 3,15. Salm. 17,10. ev. Marc. 3,5. Rom. 11,7. Fap. 19,9. Zacharia. 7,12. Dumnezeu şi aceasta preschimbă (inima*[3]). Ezechiel. 11,19-20. I.Ioan. 3,20. pentru  a se împlini cuvântul: „Zic vouă, de vor tăcea acestea, petrile vor striga.” Ezechiel.. 36, 26-27. II. Petr. 1,21. ev. Luc. 3,8.
Şi e de ştiut, bărbaţii sfinţi (apostolii cei credincioşi cătră popor) acestea au şi tăcut: Ebr. 11, 36-40. ev. Luc. 11. 49-51. Dar astăzi, numai cei care cred strigă: II. Corin. 4,13. Pentru că tot cel ce poate crede: ev. Marc. 9,23. peatra vie este spre zidirea bisericii sfinte a lui Christos. Ev. Mat. 16,18. I. Petr. 2,5; 9, 10. Efes. 2,22. Zacharia. 6,15 după cum însumi, iată, spre exemplu v-o spun : Aproape patru (4) ani, din 1901-1905, lipsit eram din catedra (scaunul de dascăl, numai şi numai pentru adevărul evangheliei pe carele a-l tăcea nu puteam. Ev. Ioan. 7,38-39.
Da, cu adevăr, nu puteam tăcea (cuvântul), şi totuşi ce să vezi!? Întâmplarea şi ea şi-a avut locul; Vezi ce poate omul!
Spre finea anului sus numit. (1905), hotărându-mă întru părerile mele omeneşti, m-am reîntors iarăşi la post (scaunul) de dascăl, mărturisind (verbal şi în scris) înaintea autorităţilor bisericeşti şcolare gt. ort. rom., că: de aci înainte nu voi mai fi combătând din sfânta scriptură (evangelie).
Cu totul deci eram să tac cuvântul lui Dumnezeu, fără a-mi aminti de cele zise: Cine poate opri cuvântul? Iovu. 4,2. II. Tim. 2,9, sau ca să-şi îndrepte de sine-şi paşii săi? Ieremia. 10, 2. Salm. 37,23-24.
Dar, iată şi aceasta numai spre amăgire-mi era, căci trebuia a fi părtaş întâmplărei profetului de odinioară carele încă a zis: „Nu voiu mai aminti de Dumnezeu”, nici nu voiu mai vorbi de numele lui; dară cuvântul său era în inima mea ca un foc aprins, închis în oasele mele; Ostenitu-m-am purtându-le şi nu mai pot, Doamne, amăgitu-m-ai şi m-am amăgit; Tu ai fost mai tare decât mine şi ai biruit. Ieremia. 20, 7.9.
Spre a înţelege acum de aci, şi puţina abatere a profetului numai înrăutăţirea omenimei de pe timpul de atunci să o fi cauzat când pentru adevăr să maltratau (chinuiau): Ieremia. 26,8. întocmai precum aproape să vede acelaşi timp, când pentru adevărul evangeliei deja mulţi se defaimă. Ev. Mat. 5,10. Luc. 13, 34-35.
Şi vom trebui să ştim, aceasta altcum nici nu se poate: ev. Ioan. 7,7.; 15,18.20. pentru că cei îmbrăcaţi de Duh sfânt precum şi Zacharia, fiul lui Iehoiada, preotul; chiar ucişi cu petri de vor fi, ei strigă: „Pentru ce călcaţi ordinele lui Dumnezeu”, căci nu veţi prospera. II. Cronice. 247, 20-21.
Cu adevăr, aşa strigă unii ca acestea, şi încă fără a să sfii de împotrivitorii lumei: Filipeni. 1,28. ev. Ioan. 15, 18-21. Epis.I. Ioan. 4,4; ştiind, desbinarea din trecut: ev. Ioan. 7,12.43. Fapte. 13,10; 14,4 aceasta e şi până astăzi (spre îndeplinirea scripturei): Apocalips. 11,18. Aflându-se încă de aceeaşi, care şi până astăzi adevărurile dintr-u aceasta carte le vor zice de rele: Rom. 3,8. Înţeles, cei fireşti: I. Corin. 2,14. până se vor convinge înşişi: I. Corin. 3,19. că: Dumnezeu prin toţi împotrivitorii săi, numai puterea mărirei şi-arată: II. Moisi. 9,16-17. Prov. Lui Sol. 16,4. Salm. 59,8. aşa, că unii ca acestea precum şi Faraon (de odinioară) II. Moisi. 10. Rom. 9,17. Apost. Iuda. 19. v. Titu. 1,16. I. Samuil. 2,25. să pot cunoaşte, nici măcar frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor nu vor să aibă. Rom. 2,5.8; 3,18. Salm. 14,1; 54,3; 37, 12-13; 35-36.
Şi vom şti, şi până astăzi toţi care aparţin acestora (împotrivitori fiind), şi acestea numai păgâni şi nelegiuiţi vor fi, despre care profetul spunea deja: „Nelegiuitul pândeşte pe cel drept, şi caută a-l omorî.” Salm. 37,14.32. Gala. 4,29.
Noi însă cei care credem Efes. 1,12. Isaia. 9, 9-10. Salm. 31, 23. ev. Ioan. 6,64. vom trebui să ştim, de astfel de împotrivitori nu se cuvine a ne sfii. Ezechiel. 2,6-7. Filipeni. 1,28. I. Thesa. 2,16. chiar de ne-ar ucide. Salm. 34,22. ev. Luca. 12, 4-9. Ioan. 16.33. Rom. 8,36. I. Petr. 3,14. Fap. 23,3. nu nouă, lui Dumnezeu să opun (împotrivindu-se: I. Samuil. 8,7. Lu. 10,16) şi ca despre atari cetim: împotrivitorii lui Dumenezeu se vor sfărâma în bucăţi; din ceriu va tuna asupra lor: I. Samuil. 2,10. Isaia. 3,11; 29,20; 1,24. Salm. 1, 4-6; 7, 16; 9,5; 10, 16; 37, 10; 46, 8. II. Petr. 2,6. Salm. 21, 8-9; 59,5; 68,21; 78, 65-66; 91.8. ev. Mat. 13,30. 41-42. Luc. 19,27. Zefania. 3,11.
După cum voi să ştiu însumi, căci redând această carte plină de adevăruri sfinte, şi eu, numai de cătră unii ca aceşti împotrivitori pot a fi persecutaţi: I. Thesa. 2, 15-16, au că doar şi alungat sau gonit (din nou) din actedra (scaunul de dascăl); dar nu mă ocup de aceasta: Fap. 20,24. precum nici de sfinţii apostoli: Fap. 4,1; 17, 5; 5, 41; 4, 19; 13, 41. I. Petr. 2,19. Ştiind , s-a zis: Dumnezeu născoceşte mijloace, ca cel gonit să nu rămână gonit de la dânsul: II. Samuil. 14,14. Ieremia. 1,8. Salm. 37,39-40. ev. Marc. 8,34-35. I. Ioan. 2,23. ev. Mat. 10,22-23. 26. Luc. 12,51-53.
De aici, spre a înţelege: numai purtând adevărata cruce (suferind), aşa putem urma Mântuitorului pentru a nu-i fi  neamici crucii lui: Filipeni. 1,29; 3, 9-11. 17-19. I. Petr. 2,21. II. Tim. 1,8. ev. Mat. 10,37-39. II. Corin. 1,7. Ebr. 12,3. Precum şi eu, carele chiar alungat sau gonit fiind de neamul meu sufăr, întru toate pentru dânsul. Colos. 1,24. Ezechiel. 33,1-4. ştiind că este scris: numai aşa-l pot iubi. Epis. I. Ioan. 3,16. I. Thesa. 2, 14. Rom. 11,14.
Şi iubirea, aceasta este numai, iubirea de neam (Rom. 11,14.) care mă îndeamnă a rămânea în sânul său ( de vor fi însă ne cerând semn. Ev. Mat. 16,14. Marc. 8,12. ev. Ioan. 10,41. I. Corin. 1, 22. Prov. lui Sol. 30,12) căci eu pe toţi am de a iubi: ev. Mat. 12, 50. Ebr. 2,11. Salm. 82,4. Prov. lui Sol. 24, 11-12, spind adevărul. Sămânţa ce-i va servi, socoti-se –vor drept neam Domnului. Salm. 22,30, 24,6; 14,5. Epis. I. Ioan. 3,9.
Iar de vor fi neluând aminte la acestea, atunci şi eu ce voi să pot alta? Decât a grăi cu profetul: Doamne, au nu voi urî pe cei ce te urăsc!? Şi să nu mă dezgust de cei ce să scoală asupra-ţi. Salm. 139,21, 89, 50-51. Zefania. 3,6. Apocalips. 11,18. Fap. 5,29.
Cu adevăr, într-acesta şi caz şi eu numai asta o aş mai putea grăi; când ştiu, chemarea mea nu e alta: Fap. Ap. 26,17-18. Iar de nu voi fi primit, şi atunci adevărul Mântuitorului rămâne: „într-ale sale au venit, şi ai săi nu l-au primit.” Ev. Ioan. 1,11, Salm. 109, 4-5.
Fericit este însă cel ce citeşte şi cei ce aud cuvintele acestei profeţii, şi păzesc cele scrise într-însa; Căci timpul este aproape. Apocalips. Sf. Ioan. 1,3. Ebr. 10,37.
Dat, Aciaţa, comitatul Arad (Ungaria), la anul 1906, de la Isus Christos.
                 Prin: Georgiu Slăvu, dascăl român diplomat.









     [1]Alexa Popovici,  Istoria baptiştilor din România, Ed. Făclia, Oradea, 2007, pag. 209.
[2] Evang          helia şi Focul, Precuvântare, Tipografia ziarului „America”, 5705, Detroit Ave., Cleveland, Ohio; editată de Georgiu Slăvu,
                            1906, Aciuţa, comitatul Arad, pp. 3-6.
                        [3] *) Ascultaţi-mă pe mine voi cei tari de inimă, care sunteţi depărtaţi...
                  Isaia. 46, 12; 48,17.




duminică, 27 martie 2016

Adevărul - prima revistă baptistă


Baptiștii s-au născut prin citirea Bibliei, s-au dezvoltat citind și cântând pentru slava Domnului care a binecuvântat poporul român cu scrierile sfinte care sunt cuvintele lui Dumnezeu. Din 1856 de la primul baptist pe teritoriul românesc, numărul lor a crescut rapid, deși în vechiul regat biserica Ortodoxă, iar in Ardeal biserica Catolică  prigoneau cu mare violență credincioșii baptiști.
Totuși ei se organizează și în 1895 au tipărit prima carte de cântări numită Cântările Sionului, iar peste 5 ani apare și prima revistă baptistă scrisă in limba română. Ea va contribui la o mai bună unitate, informare intre baptiști dar și o bună ieșire in lume.
Istoricul baptist Ion Ungureanu scrie următoarele: „Mihai Brumar, de meserie pantofar, a fost un bărbat înzestrat de Dumnezeu cu calități spirituale. El a reușit să-și creeze un mic fond, din modesta lui ocupațiune, cumpărându-și câteva litere de tipar cu ajutorul cărora a putut să tipărească în limba română o modestă foae religioasă.”[1]
Alexa Popovici ne spune: Revista Adevărul apare la 1 ianuarie 1900, lunar, ca foaie religioasă redactată de Gheorghe Șimonca, student la Facultatea de Drept. Acesta era ajutat de către Gheorghe Crișan, iar  revista apărea la Editura Comunității Bisericești Baptiste din Curtici.[2]
Cele două informații se leagă între ele prin pozele de mai jos care sunt de la Comunitatea Baptistă Arad.

La aceasta revistă i se schimbă numele în: „Solul Păcii”.

Această revistă se numea  Adevărul, dar i s-a schimbat numele în Solul Păcii. Publicația a fost redactată de Vasile Berbecar şi era tipărită la Budapesta. A apărut din 1908 până în anul 1919, cînd a fost transformată în Supliment al revistei Farul Mântuirii. Sub această formă a apărut până în anul 1925.”[3]
„În Budapesta se tipărea in limba română „Solul Păcii”.[4]









[1] Ion Ugureanu Istoria Creștinilor, ediția IV , Editura „Farul Mântuirii”, București 1930, Pag. 246.
[2] Alexa POPOVICI, Istoria Baptiștilor din Romania 1856-1989, Oradea: Editura Făclia , 2007, p. 206.
[3] Ibidem.
[4] Ion Ugureanu Istoria Creștinilor, ediția IV , Editura „Farul Mântuirii”, București 1930, Pag. 245.

vineri, 25 martie 2016

Cântările Sionului, 121 ani de la apariție

Cartea s-a născut în 1895 și a murit în 1941, dar trăieste și azi, mai sunt multe exemplare prin biblotecile fraților.
 În 1929 baptiștii au sărbătorit semicentenarul „Bisericilor Baptiste Române” iar în revista Farul Mântuirii a fost prezentată o scurtă istorie a inființării baptiștilor și activităților desfășurate, printre care și un articol semnat de V. Berbecar. Redăm un fragment din acest articol care a fost numit:  „Să cânţi cincizeci de ani!”

„Să cânţi cincizeci de ani! Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui! Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui. Făliţi-vă cu numele Lui cel sfânt. Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! (Ps.104, 1-3) Trecutul frumos al bisericii noastre, cine l-ar putea oare tăgădui? Că ea a crescut ca sămânţa de muştar, semănată fiind în ţarina inimilor oamenilor şi a adus o roadă îmbucurătoare, că această plantă de muştar a a vut să îndure furtuni grele, atacuri duşmăneşti, de care nici până azi nu e cruţată, încă nu o poate nimeni tăgădui. Dar că aceasta are şi o frumoasă istorie în ce priveşte cântul ei bisericesc, este tot aşa de adevărat. Cincizeci de ani! Este o zi de jubileu! Dacă alţii pentru lucruri mai mici, mai pământeşti, pot să jubileze şi să se bucure, atunci mai mult cântarea ce sună de cincizeci de ani, are dreptul la aceasta; căci cântul în sine înseamnă a se bucura. În timp de cincizeci de ani s-au învăţat, s-au cântat şi s-au uitat multe cântări. Aceste cântări au avut fiecare câte o istorie memorabilă. Unele au fost scrise de simpli autori români, altele câte o tălmăcire din limba germană, din cea maghiară şi din engleză. Tot aşa şi muzica lor. La început, aproape 20 de ani, nimeni nu s-a gândit să facă o carte de cântări tipărită, ci care cum putea îşi făcea propria sa colecţie de cântări, în carnetul său de buzunar. Dacă cineva mergea undeva pe la fraţi, sau prieteni, i se cerea numaidecât câte o cântare nouă. Şi minunat, acei învăţători ambulanţi, fără de nici cea mai mică cunoştinţă de note muzicale, ba şi unii cu prea puţină carte, fiecare învăţa pe ascultătorii săi după calapodul său. De acolo era, şi pe alocurea este şi până azi, că credincioşii din două comune învecinate nu cântă la fel aceeaşi melodie. Această stare cu cântările scrise a durat până pe la anul 1895, când fraţii noştri români, au hotărât editarea primelor cărţi de cântări, cu titlul „Cântările Sionului”, redactată de Gheorghe Șimonca, conţinând 200 de cântări. Aceasta a fost o mare bucurie pentru fraţii noştri care avură acum în mână cartea dorită şi mult aşteptată, cu toate cântările până atunci îmbogăţită cu altele ce nu le aveau până aci. Nu mai aveau să cânte din carnetele lor cu o traducere stâlcită, ci din cărţile tipărite într-un limbaj transilvănean. Poporul baptist ajunsese până atunci să numere peste o mie de suflete. În anul 1903, s-a editat o nouă carte de cântări de G. Slăvu, fost învăţător confesional în Aciuţa. Aceasta a avut 343 de cânări. Epuizându-se şi aceasta, în anul 1907 s-a hotărât editarea unui volum de cântări mai mare, mai bogat care fu terminat în vara anului 1907 şi cuprindea 400 cântări. Acesta a fost lucrat de V. Brumar şi V. Berbecar. Tot acest volum fu încă o dată editat în anul 1912 precum şi în 1917. În total aceste ediţii au avut 16.000 exemplare. În timpul războiului, neputând fraţii noştri emigraţi în America a primi de la noi cărţile necesare de cântări, au editat aceeaşi carte, cu un adaus de aproape două sute de cântări, către cele pe care le aveau. Iar după ce ne-am unit cu Patria mamă, nemaiavând cărţi, am stat din nou la răspântie de a tipări o carte şi în anul 1922 la Bucureşti, cartea s-a tipărit în 5.000 exemplare, cartea „Cântările Sionului”revizuită, care s-a epuizat însă în scurtă vreme. După aceea fu tipărită o ediţie tot în 500 exemplare în Germania. În anul 1926 această carte tipărită din nou, din care mai avem şi noi un stoc însemnat. Aşa s-a dezvoltat cântul comunităţii bisericilor noastre, în timp de 50 de ani. Deci este bun motiv de a jubila şi sta în loc, aşezând piatră de zidire, cum a făcut Samuel şi să mulţumim Domnului pentru îndurarea Sa.”


Cea mai veche carte găsita este cea din 1907 tipărita la Oradea Mare și se găseste în biblioteca fratelui Petre Bozian, secretar al Comunității Arad și păstor la Biserica baptistă „Învierea” Arad. A doua ca vechime ce am găsit-o s-a tipărit în America de către frații români și este din 1919. Se află la fr. Sima Handra, pastor pensionar din Arad, are 90 de ani. O altă ediție descoperită provine din Câmpulung Moldovenesc și s-a tiparit la Oradea în 1931. După cum scrie în prefața cărții este tipărită după cea din 1926. Am decoperit o carte de cântări ce provine de la un fr. baptist Morar Andrei din satul Răzoare, din zona orașului Târgu Lăpuș, Maramureș, cartea a dat-o nepotului său Constantin Bel, membru în Biserica baptistă din Tg. Lăpuș. După publicitatea din revistele baptiste se pare că a fost tipărită în anul 1938 și are 665 de cântări. Cartea de cântari tipărită in anul 1941 la Oradea este ultima ediție sub denumirea „Cântările Sionului”, ea apare in acest an la Arad sub denumirea „Cântările Evangheliei”. Această carte (Sionul 1941) se găsește intr-un mare număr: la biserica baptistă Chiuiești, in localitatea Rohia la familia Cosma Nicolae și Pop Sultănica, în biblioteca personală și provine de la fr. păstor Rusu Simion. Numele cărții a trăit 46 de ani din cauza antisionistismului instaurat la București, dar unele cântări de laudă pentru Domnul trăiesc și azi prin cartea Cântările Evangheliei. Dacă cineva dintre cititori cunoaște despre existența altor cărți, va rog sa-mi scrieti. Vă multumesc.