joi, 3 noiembrie 2016

Gligor Cristea 1897-1988






 În 7 februarie 1897, în satul Cristeşti, comuna Dealul Geoagiului, judeţul Alba, se năştea Cristea Gligor, al optulea copil (din 10) al soţilor Cristea Chifor (1853-1918) şi Verona (1852-1922).
A auzit Evanghelia în 1915, dar numai  în 1919, după ce a venit de pe front a fost botezat.
În 1917-18 a satisfăcut stagiul militar în primul război mondial.






În 1922 s-a căsătorit cu Elena Onea din comuna Almaşul Mare, judeţul Alba. Căsnicia lor de 60 de ani a fost binecuvîntată cu 3 băieţi şi 3 fete: Daniel, Beniamin, Eugenia, Maria, Eftimie, Aurelia.
A fost unul dintre pionierii credinței baptiste în România, fiind pastor la Alba Iulia, în anii ’20, în Dobrogea în anii ’30-’40 şi în Petrila (Valea Jiului), în anii ’50-’80. 

În 1923 Gligor Cristea a fost ordinat ca pastor în Biserica Baptistă din Alba Iulia, pe care a păstorit-o pînă în 1929, după cum se menţionează în micromonografia Bisericii Baptiste din Alba Iulia (întocmită de Cornel Marcu și Ioan Crișan) în Istoria Bisericilor Baptiste din România (ed. Ioan Bunaciu).
Aici poți găsi mai multe date din biografia personală, editată de fr. Alin Cristea, nepotul fratelui.
Istoricul baptist Marius Silveșan a găsit în arhive o sentință din 1924 pentru plata unei amenzi – documentul face referire la ținerea unor adunări de rugăciune în casa personală, adunări la care au participat persoane de confesiune baptistă, dar și de alte confesiuni, fără ca persoana respectivă să fi avut autorizație pentru astfel de întruniri.

Aici poți găsi mai multe date despre persecuția baptiștilor în perioada interbelică. Studiu de caz – sentință de condamnare Gligor Cristea (1924) – Marius Silveșan.


Gligor Cristea a predicat în judeţele Constanţa, Ialomiţa, Durostor, Caliacra, în multe din localităţile respective oficiind botezuri nou testamentale. A fost prieten cu alţi pionieri ai credinţei baptiste din România, precum Ilie Mîrza (Deva), Artenie Zdrînc (Alba), Teofil Ciora (Lupeni). Iată-l alături de o figură interesantă, recunoscută de Ioan Bunaciu ca fiind Pavel Popa din Bălaia.
În 1950 Gligor Cristea s-a stabilit cu familia în Petrila şi a slujit timp de 32 de ani ca păstor. A fost un bun organizator şi un bun colaborator în lucrarea din Valea Jiului. A avut prestanţă şi a fost îndrăgit de fraţii în mijlocul cărora a slujit, avînd o comportare creştinească în sfat şi trăire.
Îi plăcea să citească. Mulţi îl vizitau pentru a sta de vorbă cu el. Până în ultimii ani de viaţă a avut obiceiul să îşi noteze meditaţii inspirate din Scriptură.
Imaginea cea mai larg răspîndită despre Gligor Cristea a fost cea a unui patriarh. Fie în comunitatea de credincioşi, fie în mijlocul necredincioşilor, a fost respectat şi considerat unul dintre oamenii care te motivează să spui: “Mai bine să trăiesc decît să mor!”
A străbătut deşertul comunist cu demnitate, dar nu a mai apucat să vadă căderea sistemului ateist.
A încetat din viaţă în 22 septembrie 1988, la vîrsta de 91 de ani. A avut fericirea să-şi vadă 21 de nepoţi şi 5 strănepoţi.
Aici poți găsi mai multe poze despre familia fr Gligor, copii și nepoți.



 

A plecat un model dintre noi




Episcopul Iustinian Chira Maramureșanul

Eram așa de mic, că mama Voichița mă ținea în brațe în fața altarului când predica părintele stareț Iustinian Chira. Era cam prin anul 1959. Am crescut cu predicile acestui om pe care     l-am iubit mult și de aceea scriu acest articol.
Starețul Iustinian Chira era un om al faptelor.
1950-1970 au fost ani grei pentru țară, pentru oamenii care îndurau multe lipsuri și nevoi, iar starețul Iustinian era supus unor mari presiuni comuniste, dar totuși nu a uitat de văduvele și orfanii, (printer care era și familia noastră) din satul Rohia și din puținul ce-l avea făcea parte și celor nevoiași. De mai mute ori a trimis vorbă la mama care era și ea o văduvă cu doi copii, să meargă înainte de sărbători să-I dea făină sau alte bunuri. Într-o iarnă, înainte de Crăcin am mers cu fratele meu cu o sanie și venind în jos de mai multe ori ne-am răsturnat cu sacul plin de făină prin zăpadă; credeam că vom primi bătai acasă, dar mama nu a observant că sacul era cam ud. În aceea vreme încălțarea noastră era opinca, iar dumnealui m-a chemat și mi-a dat o pereche de cizme frumoase din cauciuc. Era ceva uimitor pentru mine.
Într-o duminică am mers singur la mânăstire și starețul și alți călugări stăteau pe bancă în fața Bisericii și cînd m-a văzut m-a chemat, m-a luat în brațe intrebîndu-mă:
-          Cum te cheamă?
-           Vasile, i-am răspuns.
-          Al cui ești?  A lui Voichița.
-          Cine te-a tus așa de frumos? (eram tuns zero) Badea Valer.
Tot  mă intreba, mi-a  dat ceva și am plecat.

Starețul Iustinian Chira era un om prietenos cu toți oamenii.
În 1975 m-am mutat la Baia Mare, iar starețul nostru este avansat la rang de episcope, dar și atunci cînd venea la Rohia intreba pe mama, ce-ti fac copiii? Într-un an am plecat la Cluj și i-am făcut o vizită. A fost încîntat, m-a întrebat multe lucruri, avea cuvinte de laudă la adresa baptiștilor. Unchiul Pop Ioan (baptist) era cu ciurda de vaci pe la vârful Ursoiului și a trecut Preasfințitul Iustinian, a oprit mașina, s-a  dat jos și a dat mâna cu unchiul zicând: Ce faci frate Pop?
Era mare în funcție, dar  era om dintre oameni, de o mare simplitate. 

Starețul Iustinian Chira era un predicator pregătit.

Era un om deosebit, ce avea un farmec aparte. Vorbirea lui era dulce și pătrunzătoare și îți doreai să vorbești cu dânsul și să-l auzi vorbind pe simplitatea țăranului ce venea de departe să-i audă mesajul. Predicile erau pe înțelesul tuturor, dar tăioase pentru orice abatere de la normele creștinătății. Vorbea din Biblie, exemplele le lua și din viața unor mari predicatori precum Moody sau Spurgeon  și nu avea cuvinte de înjosire la adresa pocăiților.

 

Îți voi păstra cu dragoste memoria și caracterul deosebit în inima mea.






sâmbătă, 29 octombrie 2016

Petru Petrean 1898 - 1924




Prezint azi un mic crâmpei din viața unui baptist care la vârsta de 26 de ani a trebuit să lase treburile vieții  și să se prezinte degrabă înaintea  Bunului său Stăpân pe care l-a slujit cu dragoste și devotament în scurta lui viață pământească.
Acestea sunt caractere și vieți trăite de înaintașii  noștri, pe care noi cei de azi, tineri și bătrâni, trebuie să le urmăm așa cum suntem îndemnați de Sfânta Scriptură, ca cei ce vor veni după noi să găsească modele și în cei dinaintea noastră, dar și în noi, cei de azi.
7. Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!
(Evrei 13:7, VDCC)

S-a născut în anul 1898.
Iată ce scriu cei de la „Farul Mântuirei” în decembrie 1924 despre acest frate:
„În ziua de 12 Octombrie a. c. a încetat din viață fratele Petru Petran din comuna Furdea[1], în etate de 26 ani.
Ca un baptist înfocat, fratele Petru Petrean, pe lângă că a predicat Evanghelia, prin viața sa, a fost un frate care a lucrat mult pentru cauza împărăției lui Cristos. În ultimul timp a fost diriginte de cor, post pe care l-a ocupat până Domnul l-a chemat sus. 
Ieri a fost între noi și azi se află între cei fericiți, cari au luptat ca și el lupta cea bună, au păzit credința și de acum așteaptă la tronul dumnezeesc să primească cununa cea neveștejită.
Serviciul religios a fost îndeplinit de către frații Emilian Ardelean și T. Boloșinescu.”



[1] Poate este vorba de localitatea Fârdea unde este o Biserică baptistă. Poate mă ajută cineva.

joi, 27 octombrie 2016

Pavel Purdei




Se naște în anul 1871 în comuna Otlaca Arad. 
La  vârsta de 26 de ani, în 1897 a primit pe Domnul Isus în viața sa  deși s-a împotrivit cu dârzenie o vreme pentru că era primar și făcea parte din elita intelectuală a vremii.
În anul 1897 a fost botezat de către  Mihai Cornea care a botezat mai mulți candidați.
A avut un dar deosebit în a vorbi din cuvântul Domnului și de aceea a fost ales ca predicator, iar în anul 1905 a fost or­dinat ca lucrător cercu-al, şi i s-au dat 21 de bi­serici în care a lucrat şi ostenit.
În anul 1912 a fost închis de către autorități din cauză că mulți oameni îl urmau venind la credința cea adevărată descoperită de el în Sfânta Scriptura.
Era un om foarte harnic pe ogorul Evangheliei predica cu îndrăsneală alegâ  dintr-un loc în altul mergea și 40 de Km pe jos ca sa fie acolo unde Domnul î-l dorea să fie și sa facă față nevoilor celor 21 de biserici pe care le păstorea. Într-un singur an a botezat 85 de suflete.
Pe lângă ogorul Evangheliei avea și ogorul pe care trebuia să-l lucreze cu plugul și sapa, ca să aibă cele necesare pentru el și familia lui.
În  necrolog fr. Vasile Berbecar scrie: „În ziua de 12 August 1919 el a părăsit acest pământ, lăsând în urma sa un pământ bine lucrat. El a fost unul dintre acei luptători care a murit pe câmpul de onoare, iar noi cei ce l-am cunoscut îl avem în sfânta amintire.”
A trăit 48 de ani, dar a lucrat cu hărnicie și dăruire pentru Dumnezeu și extinderea Împărăției  Sale.

miercuri, 26 octombrie 2016

George Colcer



 

Din această toamna poporul baptist s-a îmbogățit cu încă un doctor în istorie.

  Îl felicit în Numele Domnului Isus și doresc ca să vină cu ceea ce a dobândit la completarea, ridicarea și aducerea tot mai mult la zi a istoriei acestui popor credincios care dorește să laude pe Domnul.
Cu ajutorul Bunului Creator fr. George dorește să publice teza de docorat, teză ce are elemente noi pentru istoria baptistă din România.  Vezi mai jos cuprinsul.
În data de 19.10.2016, la Institutul de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române din Cluj, George Colcer, a susținut public teza de doctorat cu titlul: