Bâtea Ilie 1918 – 1984

Fratele Constantin Nicolae,  a publicat în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist” din anul 1984 următoarele informații despre fr. Ilie Bâtea.

Viaţa de peregrin şi slujitor al Evangheliei a fratelui Ilie Bâtea, păstorul bisericilor din Anina, Ciudanoviţa, Secăşeni şi Vrăniuţ, judeţul Caraş Severin, apune la vârsta de 66 ani.

După o frumoasă şi binecuvântată lucrare pe ogorul Evangheliei ca păstor al turmei lui Hristos, care i-a fost încredinţată să o păstorească, Dumnezeu a chemat acasă pe robul Său în  dimineaţa de 18 martie 1984.

Fratele Ilie Bâtea s-a născut la data de 18 august 1918 în comuna Cărbunari, jud. Caraş Severin, într-o familie modestă, dar cu frică de Dumnezeu. Pă­rinţii fratelui, Ilie și Floarea,  s-au numărat printre pionierii lucrării lui Dumnezeu din Cărbunari, unde au fondat o bise­rică baptistă.

A absolvit școala primară din localitate.

La 17 ani 1935 a primit botezul nou-testamentar, fiind botezat de pastorul Iosif Ghiocel, în comuna Socolari. Prin acest act tânărul de atunci mărturisea o credinţă nestrămutată, urmare a mântuirii pe care o primise în dar prin jertfa Mântuitorului şi Domnului său, Isus Hristos.

În anul 1940 este încorporat în armată, primește gradul de sergent și apoi pleacă pe front până la sfârșitul războiului.

În 1946 se căsă­toreşte cu sora Tutuianu Magdalena din Moldova Nouă. Căminul lor a fost binecuvântat de Domnul şi cu doi copii, Nelu născut în 1946  şi Marioara născută în 1949.

Încă din tinereţe simte chemarea din partea Dom­nului de a merge la Seminar pentru a se pregăti pentru lucrarea măreaţă de propovăduitor al Evan­gheliei.

În anul 1947 începe cursurile de la Seminar şi în anul 1950 le încheie.

În 1950 este ordinat ca păstor, comisia fiind compusă din fr. Goga Dunca și fr. Iosif Ghiocel, în Biserica Creştină Baptistă din Oraviţa, pen­tru cercul pastoral din Grădinari. În acest sector lucrează până în 1957 când este transferat în cercul Anina, unde a funcţionat ca păstor până în anul 1983. Pe lângă cercurile de mai sus unde a activat ca păs­tor între anii 1961—1963, mai girează şi bisericile din Reşiţa şi Dognecea.

Fratele Ilie Bâtea a slujit ca pastor 33 de ani, în paralel a deţinut şi calitatea de membru în Comi­tetul de conducere al Comunităţii Timişoara.

Cu toate că fratele a fost pensionat în anul 1983, nu s-a despărţit de lucrare, activând în continuare până când a fost chemat acasă la Domnul.

Suntem încredinţaţi că Dumnezeu va răsplăti sluj­ba destoinică a fratelui nostru şi că îl va întâmpina asemenea stăpânului robului cel harnic : „Bine rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lu­cruri, te voi pune peste multe lucruri, intră în bucuria stăpânului tău“ (Matei 25:21).

Fratele Ilie Bâtea a fost încercat în timpul vieţii sale pământești în multe feluri ; a avut precum Pavel „ţepuş“ în trupul de carne, neputincios în multe privinţe, dar harul lui Dumnezeu a fost şi pentru acest frate ca al apostolului Pavel îndeajuns şi Dumnezeu l-a aju­tat să-şi ducă la bun sfârșit alergarea.

Serviciul de înmormântare a fost oficiat la data de 20 martie şi a fost condus de fr. Ioan Trif, pre­şedintele Comunităţii de Timişoara, împreună cu următorii fraţi păstori : Dumitru Turcin, Nicolae Raţă, Contantin Nicolae ,Iacob Vuc, Anfilofie Liubimirescu, Ioan Rîncu, Gheorghe Schinteie, Mihai Mihuţ, Ianăş Vrăncuţa, Vasile Gherman, Dănilă Ciortuz, Ioan Vrăncuţa, Duşan Cocar şi Gheorghe Andriţoiu.

 Corul Bisericii din Anina a împodobit serviciul de înmormântare cu cântări potrivite acestei ocazii, de mângâiere şi îmbărbătare.

Cicirean Gheorghe 1895-1984

Pastorul  Ioan Coldea, scrie în revista   „Îndrumătorul Creștin Baptist” din anul 1984 despre  Fr. Cicirean Gheorghe.

Fr. Cicirean Gheorghe s-a născut la 6 decembrie 1895 în localitatea Cuvin, jud. Arad.

Aici fratele face școala primară de 6 ani.

În anul 1913 s-a întors la Dumnezeu prin cântarea „Isus vă cheamă, auziţi...“ cântată de fraţii misionari Radu Taşcă şi Crăciun Simion. A fost bo­tezat la 19 august 1913 de către fr. pionier al Evan­gheliei, Kornea Mihai.

În anul 1918 s-a căsătorit cu sora Orădan Elisabeta. Au avut cinci copii, 12 nepoţi şi 14 stră­nepoţi.

A  lucrat în Biserica din Cuvin, jud. Arad, din 1913 până în anul 1930. Aici a donat materialul adunat pentru construirea casei proprii în vederea construirii casei de rugăciune.

În anul 1930 s-a mutat la Arad, unde cu un grup de fraţi au fondat Biserica „Speranţa“, al cărui mem­bru a fost până în anul 1974.

A  fost ordinat diacon principal în anul 1939, fiind în comitetul bisericii ani de-a rândul.

În anul 1947 când s-a constituit Biserica „Betel“ din Arad, fr. Cicirean a fost printre membrii fon­datori. Aici a lucrat până la sfârșitul vieţii sale pământene.

Fr. Cicirean Gheorghe a fost un credincios sin­cer, un colaborator cinstit, optimist, calm, fiind un bun sfetnic şi părinte pentru toţi.

Fr. a lucrat și în C.F.R. mai mulți ani de zile.

In ziua de 23 martie 1984 a fost chemat acasă, iar sufletul său a ajuns la Mântuitorul său, pe care l-a iubit aşa de mult.

Pe lângă membrii Bisericii locale, la serviciul de înmormântare au luat parte mulţi fraţi şi surori din bisericile din Arad şi din comunitate ,unde fratele a lucrat şi a fost cunoscut.

În jurul catafalcului a fost familia îndoliată, iar Cuvântul Domnului a fost propovăduit de următorii fraţi :

Din partea Comunităţii Arad, fratele păstor Mi­hai Chiu şi fr. Vasile Jula ; din partea Bisericii „Speranţa", unde fratele a fost membru timp de 44 ani, fr. Igna Ionaş, iar fr. Ion Ostafi, diacon ales a rostit rugăciunea de invocare.

Din partea Bisericii locale, fr. păstor loan Col­dea, iar fr. Ştefan Redeş, diaconul ales al Bisericii, a rostit rugăciunea de încheiere.

Serviciul de înmormântare a fost împodobit de fan­fara Bisericii locale, unită cu cea din Biserica „Spe­ranţa" şi „Aradul Nou“, precum şi de corul bărbătesc reunit din alte biserici.

La serviciul divin care s-a ţinut la cimitir, au vorbit fraţii Resedea Petru şi Morar Teodor.

Surse de informare:

Îndrumătorul Creștin Baptist.

Fișa pastorală.

Fratele păstor Jurcoi Emanuel din Covăsânț.

 

Botez 1957

Te iubesc, minunat popor român

Înmormântarea Majestății Sale Regele Mihai I, mi-a definit atitudinea mea față de poporul din care fac parte și eu și au fost moșii și strămoșii mei.

Majestatea Sa Regele Mihai I a plecat ducând cu dânsul un model mai rar întâlnit, dar poporul  a rămas cu sufletul strâns de durere. Nu fi trist, popor mirific, că ce a pătimit Regele ai suferit și tu, caracterul dânsului, este caracterul tău. Regele Mihai a avut deasupra dânsului pe Regele Regilor, Isus Hristos Domnul și pe mâna Lui ne lasă.

În primul rând ești un popor minunat.

Prin frumusețea ta lăuntrică, locuită de un caracter frumos simplu și iubitor ai dovedit că nu poți fi îngenunchiat. Unii ne-au făcut proști, dar nu suntem, am tăcut, am trecut cu vederea, am fost jigniți, dar nu am ripostat și din această cauză alții ne-au crezut cu adevărat proști.

În al doilea rând ești un popor de bun simț.

Majestatea Sa Regele Mihai I a spus răspicat acest lucru printr-un exemplu pe care l-a trăit atunci când niște neaveniți i-au impus să părăsească țara. Fața acelui soldat care deși era cu spatele, s-a întors cu lacrimi spre Majestatea Sa, i-a dat putere să îndure exilul dur și dureros.

Atunci când oamenii fără bun simț au impus prin forță un regim care nu ne caracteriza pentru că era un sistem mincinos, fără respect și fără omenie, noi am tăcut, dar asta nu înseamnă că l-am acceptat. Lucrul acesta se vede dintr-o poveste care circula în perioada comunistă, când regimul a vrut să stingă din noi credința în Dumnezeu. Activiștii partidului adunau oameni ca să li se spună că știința a dovedit că nu este Dumnezeu. După ce își țineau discursul mincinos a întrebat pe un om, ce zici? Omul s-a ridicat în picioare și a spus: „ce să spun, eu zic doar „Hristos a înviat” și toți oamenii adunați au răspuns în cor: „Adevărat a înviat”.  Era dovada că sentimentul creștin nu ni l-au putut lua sau frânge.

În al treilea rând ești un popor demn.

Am tăcut în fața tăvălugului comunist. Nu te puteai împotrivi în fața violenței și răutății lor. Dumnezeu a trimis această orânduire cu un scop. Am găsit rezolvare la multele restricții impuse de sistem. Au vrut să ne frângă și să vorbim ca ei, să facem ce fac ei, dar ne-au nesocotit și s-au înșelat. Au vrut să recunoșteam că este bine să stăm în frig, noi am găsit o soluție să ne încălzim. Au vrut să recunoaștem că este bine să stăm în întuneric și am găsit o soluție pentru asta, ne-am cumpărat lampă și copiii noștri au învățat precum am învățat și noi la lumina lămpii. Au vrut să recunoaștem că este bine să mâncăm la rație și am mâncat făcând însă rost și de provizii. Au vrut să mergem până acolo ca să ne pierdem demnitatea, dar nu s-a putut. Când au crezut că ne-au învins, am dovedit că nu ne este frică de ei și am ieșit  în stradă zicând: „Există Dumnezeu, Există Dumnezeu”.

Dumnezeu a fost cu noi și vrea să fie cu noi, doar ca noi să ne întoarcem cu fața perfect spre El. Regele nostru pământesc a plecat în lumea lui Dumnezeu, noi am rămas, dar modelul cel mai perfect este în Domnul Isus Hristos, care este Rege peste toți regii.

În aceste zile când ne pregătim să întâmpinăm nașterea Domnului Isus, trebuie să știm că Isus Domnul domnește pe pământ și sus în cer. Suntem noi gata să-i dăm stăpânirea și peste inimile noastre?

Dumnezeu l-a trimis pe Majestatea Sa, Regele Regilor pentru că ne iubește. A suferit mai crunt ca noi, deși a avut o origine mai înaltă, avea un caracter mult superior în dragoste, El și-a îndeplinit cu cinste lucrarea și și-a dus crucea până la capăt.

„Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura”.
(Isaia 53:7, VDCC)

   Te iubesc, minunat popor român!

Dumnezeu să vegheze asupra ta și tu să îi dai locul de cinste în inima ta.

Istoricul Marius Silveșan, despre relația dintre monarhie și baptiștii din România

 

Istoricul dr. Marius Silveșan a adus câteva lămuriri la comentariul postat de mine:  „Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I”.

La comentariul dumnealui am comentat și eu.

Ca sa fie un întreg, toate informațiile aduse le-am postat pentru cei interesați.

Istorie Baptistă: Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I

De Marius Silvesan pe 15/12/2017

Rate This

Vasile Bel prezintă în cadrul articolului Baptiștii și Majestatea Sa Regele Mihai I
câteva extrase din Revista Farul Mântuirii care a prezentat informații despre monarhia românească.

Aspectele menționate sunt interesante și bine a fi cunoscute, fără însă a uita faptul că în acest timp baptiștii erau persecutați de autorități și li se interziceau drepturi și libertăți prevăzute în Constituția din 1923.
Spre deosebire de confesiunile religioase istorice, baptiștii au fost persecutați atât în perioada interbelică și a celui de-al doilea Război Mondial, cât și în cea comunistă.
Însă, în aceste zile de doliu național datorate morții regelui Mihai I pot menționa că în timpul regalității baptiștii au primit recunoașterea statutului de cult religios. Prima dată în luna februarie 1940 în timpul regelui Carol al II -lea, iar a doua oară în septembrie 1944 prin decretul semnat de regele Mihai I, care tocmai își reluase atribuțiile de rege, de conducător al statului, după 23 august 1944.
Despre aceste aspecte discut în cadrul unui articol ce tratează istoria baptiștilor din România de la dictatura regală a lui Carol al II -lea la regimul de democrație populară a Dr. Petru Groza, articol care va apărea în cadrul unui volum colectiv în luna ianuarie 2018. În cadrul articolului menționat tratez cu precădere aspecte legate de persecuția acestei comunități religioase.

1. Bel Vasile 
   În articol am punctat doar câteva interacțiuni, să zic așa, baptiști – rege. Trebuie spus că nu de la regi venea persecuția, ci de la preoții care ațâțau pe jandarmi împotriva baptiștilor. Mai era și câte un ministru de culte, preot, sau se trăgea din neam de preoți și aceștia luptau împotriva baptiștilor.
   Regele Carol al II-lea a declarat: „Regele nu vă este dușman”.
   Revista „Farul Mântuirei”, Anul VII No 1 și 2 Ianuarie 1927, scrie că Alteța Sa Regală Prințul Nicolae a fost primit de Biserica Baptistă din Detroit în luna noiembrie 1926. La această vizită era planificată să fie și Majestatea Sa Regina Maria, dar s-a îmbolnăvit și nu a putut participa. Un grup de tineri au intonat Imnul Regal. Frații i-au dat o Biblie, frumos lucrată cu o filă de aur curat, pe care era gravată harta României Mari.
   Să nu uitam că în anul 1990 Majestatea Sa Regele Mihai I a vizitat în America biserici baptiste și fr. Alexa Popovici l-a primit cu cinste.
   Regele era al tuturor și scopul regelui era să-și adune oamenii.
   

   Apreciază
   1. Marius Silvesan 

      Interesantă declarația regelui Carol al II -lea., însă cu toate acestea în timpul guvernării lui baptiștii au fost în continuare persecutați. În ceea ce-i privește pe cei din Basarabia, documentele evidențiază faptul că au fost destul de persecutați.
      Spre deosebire de Carol I și Ferdinand, la Carol II nu mai putem spune „Regele domnește, dar nu guvernează”. Prin urmare, nu cred că regii erau străini și neputincioși în problema politicii religioase din România.
      Un alt aspect pe care vreau să-l evidențiez prin comentariul meu este acela că monarhia era o soluție politică mult mai potrivită pentru România, decât republica. Din punct de vedere al competentei și al deschiderii internaționale, precum și al probității morale nu avem termen de comparație între conducătorii comuniști și regele Mihai I.
      

      Apreciază
2. Bel Vasile 

   Este corect ce spuneți.