luni, 8 ianuarie 2018

03 Ioan R. Socaciu, despre Dr Balthasar Hubmaier - 1928




Aici vezi primul articol
Astăzi postez ce a scris fr. Ioan R. Socaciu în anul 1928 despre  Dr Balthasar Hubmaier. Poate să fie prima prezentare în limba română despre Dr Balthasar Hubmaier.  Mesajul  fr. Socaciu nu diferă mult de mesajul baptiștilor americani din sud.
Dacă știți de un document în limba română,  mai vechi, în care se vorbește de Dr. Balthasar Hubmaier, vă rog frumos să ne comunicați.
Mai jos redau întreg articolul:
 „Patru sute de ani de la martirajul lui Dr Balthasar Hubmaier[1]
„Iu luna aceasta (martie) se împlinesc 400 de ani de la ar­derea pe rug de către papistaşi a cucernicului credin­cios noutestamental Dr, Balthasar Hubmaier.
Acest om cu frica lui Dumnezeu, era conducătorul baptiştilor,  credincioşilor noutestamentali  în vremea reformaţiei şi baptiştii din toată lumea au serbat în 11 Martie, a. c. (1928), aniversarea de 400 ani de la martirajul unui om al lui Dumnezeu, care şi-a dat viaţa pentru adevărul  Evangheliei. Papa, care a ursit moartea pentru mii de credincioşi în şirul veacurilor, a numit pe Luther, Zwingli, Calvin şi Hubmaier ca ,,patru capi şi conducători ai ereticilor”. Dar singur acesta din urmă a primit cununa de martir.
Balthasar Hubmaier s’a născut în anul 1484 din părinţi de rând, la Friedberg, Germania. Fiind un copil cu o rară capacitate de învăţat carte, a muncit din greu şi şi-a câştigat o cultură superioară.
La 1511 a graduat la Universitatea din  Friedberg cu „aegreul” de maistru în arte, iar în 1512 a luat titlul de Doctor în Teologie.
În  anii 1512-16, Hubmaier era mem­bru în Facultatea de la Universitatea de Ingolstadt, de­venind la 1515 rectorul universităţii. In următorul an fusese chemat ca predicator la Catedrala din Regensburg, unde şi-a făcut un renume prin predicile sale frumoase.
La izbucnirca reformaţiei, Hubmaier a ajutat foarte mult mişcările evanghelice,  el  însuşi fiind pă­truns  de mulţi ani de adevărul Evangheliei. Dar ca un savant treaz şi vecinic cu Noul Testament în mâini, Hubmaier n’a căutat ce zic oamenii, ci ce zice Christos. El s’a ţinut grapă de Evanghelie. La 1523 a plecat in Elveţia, la Zurich. Acolo fu ales păstor evanghelic şi trimes la biserica din Waldshut.
La 1524 a luat în căsătorie pe o credincioasă cu numele  Elizabeta Huglein, o femeie nobilă şi binecrescută. Cu ea a dus crucea zi cu zi pentru Christos şi-au urmat amândoi Domnului cu mare evlavie, botezându-se precum  spune Noul Testament, în ziua de Paşti din anul 1525. Astfel Hubmaier a devenit conducătorul de seamă al credincioşilor noutestamentali, numiţi de  lume anabaptişti, rebotezători, pentrucă botezau numai pe cei ce credeau în  Domnul Isus Christos. El a pre­dicat Evanghelia cu mare putere şi de aceea fu mai persecutat decât oricare alt credincios din zilele lui. A predicat Cuvântul în Moravia, unde oamenii se întor­ceau la Christos cu miile. Vlădicii din Austria se supăraseră foc când văzură înaintarea Evangheliei si jurară să omoare pe Hubmaier cu ori ce preţ, fiindcă astfel vor pierde poporul!  Aşa, la cererea lui papa din Roma şi cea a episcopilor din Austria, Ferdinand I, al Austriei, a căutat viaţa lui Hubmaier, care fu prins împreună cu soţia sa şi ambii aruncaţi în temniţă la Vienă. După un timp de tortură grozavă, cu bătăi şi schingiuiri, în vreme ce preotul îi silea să lase credinţa noutestamentală şi să primească pe cea papistaşă, împăratul văzând nici o grozăvie nu-i poate face romano-catolici, împreună cu mai marii preoţilor, au osândit pe Balthasar Hubmaier în ziua de 3 Martie 1523, la ardere pe rug.
În  ziua de 10 Martie 1528, credinciosul Dr. Bahthasar Hubmaier, predicator al Evangheliei şi condu­cător baptist, după ce fu înjurat de prigonitorii săi, a fost dus în mod batjocoritor pe străzile Vienei, la locul de execuţiune. Dar el în loc să-i blesteme, s’a rugat pentru ei. Pe când călăii îl legau la rug să-l ardă de viu, ucenicul Domnului cânta cântarea „Indu­rat Sfătuitor, Duhul Sfânt mângăitor”,        iar       soţia    lui        îl îmbărbăta ca să stea tare în Domnul. In prezenţa so­ţiei sale, martirul creştin Hubmaier, fu ars pe rug. La trei zile mai în urmă, soţia lui, la porunca mai marilor zilei, fu luată de călăi, au dus-o la Dunăre, i-au le­gat pietre de gât şi apoi au aruncat-o în apă.
De ce au fost ambii aşa mişeleşte omorâţi? De ce şi pentru ce au trebuit să moară aceşti credincioşi ai lui Isus? Ei au murit pentru idealul Sfânt al unei biserici spirituale, compusă numai din credincioşi bo­tezaţi întru mărturisirea credinței lor în Domnul Chris­tos, pentru neprihănita învăţătură a Noului Testament, pentru directa legătură a credinciosului cu Dumnezeu, fără nici o mijlocire omenească, pentru li­bertatea absolută a sufletului şi pentru idealul sepa­rării bisericii de stat.
Martirii Balthasar şi Elizabeta Hubmaier, au murit protestând contra corupţiei şi tiraniei bisericii papale, contra sacramnentalismului şi sacerdotalismului şi în deosebi protestând contra uzului forței publice şi siluirii în materie de credinţă şi religie, în care individului liber i se iau toate libertăţile date de  Dumnezeu.
Ei n’au murit în zadar. Deşi credincioşii din jurul lor fură rând pe rând împrăştiaţi şi omorâţi prin temniţele Austriei sau aruncaţi de vii în foc şi al­ţii înecaţi în apă, cei mai de seamă oameni au rămas influenţaţi de învăţătura şi idealurile lor evanghelice şi în toate ţările civilizate, învăţătura lor despre li­bertatea absolută a sufletului şi separarea bisericii de stat a devenit mândria civilizaţiei şi principiul de guvernare al bărbaţilor de stat. Chiar Austria intole­rantă  şi bigotă, a devenit un stat civilizat, iar Habsburgii, tirani, au sfârşit în ruşine vecinică. Cea mai de scamă ţară din toată lumea are astăzi scrise în constituţia ei învăţătura, pentru care Balthasar Hub­maier fu ars pe rug.
Astfel cuvintele nobile ale martirului Hubmaier s’au împlinit: „Adevărul dumnezeiesc este nemuritor  şi deşi în prezent poate fi întemniţat, biciuit, încunu­nat cu cunună de spini, răstignit şi apoi îngropat, după toate acestea, acest adevăr va învia a treia zi În­vingător si va împărăţi cu biruinţă pe veci de veci.”       I. R. SOCACIU.






[1] Farul Mântuiri, Anul IX – No. 6. Martie 1928. Pag. 4.

duminică, 7 ianuarie 2018

02 Primele luări de poziție la prima prezentare a lui Balthasar Hubmaier




Despre Balthasar Hubmaier am auzit de la fr. păstor Simion Rusu, care mi-a vorbit în termeni foarte elogioși și așa mi-a rămas la inimă acest om al lui Dumnezeu. De aceea am postat aici primul articol cu promisiunea ca în acest an să vin cu mai multe articole. Pregătesc al doilea articol, dar aș dori să prezint și unele luări de poziție la primul articol.
Primul a fost fr. Nelu Aliman, despre care am scris aici.
Iată conversația de pe „Facebook”:
Nelu Aliman: Scrieti si cine l-a martirizat pe eroul nostru. Mulți habar nu au că elogiază pe criminali!
Bel Vasile: Inițial, am vrut să evit acest lucru, pentru că au participat la suferința și sfârșitul lui Balthasar Hubmaier și unii care îi erau aproape la un timp. Fiindcă s-a cerut în mod concret în numele adevărului, vom prezenta.
Nelu Aliman: Ori ne puneți istoria pe masă, ori o repetam!
Bel Vasile: Istoria este pusă pe masă. O știm, o simțim, simțim când suntem manipulați, uneori ne place, alteori înghițim în sec, pentru că suntem neputincioși.
Aici intervine și fr. Ciprian Simuț.
Ciprian Simut: Istoria o repetam si daca ne-o injectăm direct în creier.
Bel Vasile: Firea umană este aceeași de pe vremea lui Adam. Ura orbește și facem aceleași lucruri fără să ne pese de consecințe. Nu ne pasă de istorie sau alte lucruri, ci doar să ne satisfacem orgoliul.

Fr. dr. Marius Silveșan, pe blogul dumnealui, postează următorul mesaj:

De Marius Silvesan pe 04/01/2018

Dacă în 2017 am celebrat 500 de ani de Reformă Protestantă, anul acesta, 2018, se împlinesc 490 de ani de la moartea ca martir prin ardere pe rug în 1528 al lui Balthasar Hubmaier. Acesta a fost teolog anabaptist german, care a trăit intre 1481-1528 fiind educat la Universitatea din Freiburg unde a urmat studii de licența și master, iar ulterior la Ingolstad a urmat studii doctorale sub conducerea lui John Eck.
Viața sa este una complexă. Astfel, în anul 1519 acesta a fost implicat în persecuția evreilor din Regensburg.
În plan religios acesta a fost catolic, iar ulterior și-a însușit concepții teologice anabaptiste, fapt care a condus la persecuții, iar apoi la moartea sa prin ardere pe rug în Viena.
Ca o curiozitate istorică menționez și faptul că Balthasar Hubmaier a fugit la Zurich pentru scăpa de armata austriacă și a cautat refugiu la Zwingli care a dat ordin să fie arestat, ulterior fiind torturat. Aflat sub tortură acesta a retractat unele afirmații teologice fapt pentru care a fost eliberat. Trei ani mai târziu acesta era din nou pe drumuri pentru propria protecție, dar va fi arestat de autoritățile austriace, iar apoi executat.
Soția lui Balthasar Hubmaier a fost înecată în Dunăre la scurt timp după executarea soțului.
Din punct de vedere al doctrinei acesta susține botezul credinței, al persoanelor care pot să-și mărturisească credința.
Beniamin Cruceru consideră că Hubmaier a fost unul dintre cei mai erudiți anabaptiști din secolul al XVI-lea, „cel mai competent susținător al poziției anabaptiste cu privire la botez”
Acesta este contextul în care Vasile Bel propune anul acesta ca unul în care să evocăm personalitatea lui Balthasar Hubmaier.
Vezi mai multe detalii aici:
Pentru informații suplimentare vezi și
William Estep, Istoria anabaptiștilor
Petru Popovici, Lumini peste veacuri, vol. I
Iar comentariul meu a fost acesta:
Mesajul meu față de Dr. Balthasar Hubmaier nu este să îl leg de Reformă, despre care s-a vorbit poate cam prea mult. Accentul nu s-a pus cam unde aș fi dorit eu, ci unde dictează filozofia unor minți, poate nu întotdeauna luminate de sus.
Vreau doar să îl aduc la lumină pe Dr. Balthasar Hubmaier pentru curajul său, pentru învățătura sa transmisă cu forță, în puținii ani trăiți după convertire. Să-L vedem pe Dumnezeu care lucrează o lucrare până la capăt cu oameni total predați Lui.
Important este nu Dr. Balthasar Hubmaier, ci Dumnezeul lui Balthasar Hubmaier, care a fost credincios până la capăt.”

miercuri, 3 ianuarie 2018

01. Balthasar Hubmaier 1481 – 1528




Anul acesta, prin îndurarea bunului Dumnezeu, se împlinesc 490 de ani de la moartea pe rug a lui  Balthasar  Hubmaier, iar peste 10 ani, adică în 2028 vor fi 500 de ani. Neștiind viitorul sau dacă voi mai trăi încă 10 ani, (îmi doresc de la Domnul) am hotărât ca în acest an să postez mai multe articole despre Dr. Balthasar  Hubmaier.
A trăit 48 de ani, de la naștere la moarte. În anul 1525 își mărturisește credința în Domnul Isus Cristos și este botezat și mai are 3 ani la dispoziție să răspândească adevărata, dar și completa credință. În anul botezului începe să scrie și prima lucrare este: „Despre botezul creștin al celor credincioși”. A scris 18 lucrări  în scurta lui viață.   
Dr. Balthasar  scrie o broșură împotriva arderii pe rug și nu trece mult și se vede în fața rugului, dar nu cedează să rămână credincios Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu.
În anul 1928, revista „Farul Mântuirii”, la pagina 4 scria cu litere mari: „Patru sute de ani de la Martirajul lui Dr. Balthasar  Hubmaier .”
În anul 1978 revista: „Îndrumătorul Creștin Baptist” ne informează că un număr de 76 de păstori baptiști din România au participat la „Congresul Baptist Jubiliar” din Viena, 21-27 septembrie 1978 dedicat Dr. Balthasar  Hubmaier .
În limba română avem puține resurse despre acest om al lui Dumnezeu care a sfidat orice autoritate pământeană și a susținut adevărul biblic până la capăt.
O lucrare unde apare Dr. Balthasar  Hubmaier,  pe care o menționez acum, este: „Dicționarul Evanghelic de Teologie”,  Editor general Walter A. Elwell, editat de Editura Cartea Creștină, Oradea, 2012, Pag. 564.
Vom reveni cu ajutorul Domnului și prin îndurarea Lui.


joi, 28 decembrie 2017

Victor Bucaciuc 1919 -1969, din Ipotești




Vă prezint un frate păstor care a sfârșit viața aceasta în prima zi de Crăciun, dictând cântare și cântând spre slava Domnului. Un alt amănunt este că pe lângă salariul ce-l primea de la Biserică, alt venit avea din munca în agricultură.
Fratele Victor Bucaciuc  s-a născut în localitatea Ipotești, jud. Suceava, în anul 1919.
În Ipotești a absolvit cursurile școlii primare de 7 ani.
 De foarte tânăr este atras de Cuvântul Domnului și vrea să îl urmeze toată viața dumnealui, așa că în anul 1932  este botezat la vârsta de 13 ani.
Este încorporat în armată la „Vânători” și participă în cel de-al Doilea Război Mondial, luând parte la campania din U.R.S.S. din 1941.
În anul 1942, luna noiembrie, se căsătorește cu sora Maria și Domnul i-a binecuvântat cu doi copii: Dumitru, născut  în 1943 și Elisaveta, născută în 1947.
Fiind atras de dragostea lui Dumnezeu și de râvna de a predica Evanghelia, se hotărăște să se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, pe care îl absolvă în anul 1956.
Este ordinat ca păstor al Bisericii Baptiste din Ipotești, dar lucrează și în alte Biserici Baptiste din zonă.
A fost ales ca președinte al Comunității Baptiste Suceava, apoi ales ca vicepreședinte al Comunității Baptiste de București.
A fost un vrednic și blând slujitor al Domnului.
A plecat la Domnul în 25 Decembrie 1969, la doar 50 de ani. In timp ce cânta primul verset din cântarea pe care a dictat-o spre slava Domnului pentru începerea serviciului divin, i s-a făcut rău, căzând pe scaun, şi anunţată salvarea. A sosit degrabă, însă în drum spre spitalul din Siret, firul vieţii celui ce a fost Victor Bucaciuc, s-a terminat.
Serviciul de înmormântare a fost oficiat de că­tre fraţii păstori Bodnariuc Victor, Hapenciuc Orest, Ordeanu Ioan şi Trif Ioan, iar din partea Comunităţii Bucureşti, au vorbit fraţii Şandru Ioan, preşedinte şi Bolea Ioan, secretar.
Au mai adresat cuvinte de mângâiere şi îmbărbătare fraţii Chibici Samuil,  Plavrisciuc Ioan şi Lazurca Vasile.


Surse:
Îndrumătorul Creștin Baptist.
Fișa pastorală.