04. Dumnezeu nu poate fi oprit de un context, în exercitarea voii Sale

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?  (Geneza 18:14, VDCC)

Balthasar Hubmaier este omul prin care Dumnezeu demonstrează că nu este limitat de un context, o împrejurare, ca să își ducă la îndeplinire planul Său de predicare a Evangheliei. Nu se poate spune despre o lucrare ce o face Dumnezeu: „numai atâta s-a putut”. Dumnezeu despică apele mării să treacă poporul Său, dă mană 40 de ani să sature un popor. Evanghelia se răspândea cu putere, deși iudeii și mai marii lor căutau să-i oprească și omorau pe unii din ei.

Un articol despre Balthasar Hubmaier am găsit într-o revistă a baptiștilor americani: „Baptist and Reflector”, din anul 1927.

„Un Baptist autentic[1]
Discernământul spiritual este esențial pentru cunoașterea și desfășurarea voinței lui Dumnezeu. Dacă refuzăm să facem ceea ce știm, viziunea însăși devine obscură sau ștearsă. Un exemplu istoric pentru a ilustra și a impune problema: Martin Luther, Ulrich Zwingli și Balthasar Hubmaier erau contemporani, născuți în decurs de trei sau patru ani unul de altul, - 1483, 1484 și, respectiv, 1480. Ei erau oameni buni, cu o capacitate superioară de învățare, înzestraţi cu o minte strălucitoare, ultimul fiind numit  pe deplin egal cu ceilalți în aceste privințe. Hubmaier, care este probabil mai puțin cunoscut cititorului în general, și-a îndeplinit clar poziția baptistă, așa cum este prezentată în Noul Testament - credința și pocăința, botezul, viața spirituală, responsabilitatea individuală, libertatea conștiinței, separarea dintre biserică și stat, Noul Testament  fiind văzut ca singura autoritate în treburile religioase. Au existat momente când se părea că Zwingli și Luther erau pregătiți să meargă la fel de departe ca Hubmaier, momente de o clară viziune spirituală, dar au ezitat. Se temeau să se despartă de dependența de puterea magistratului și a soldaților săi în momente de tulburare. Se temeau să se angajeze în adunarea bisericii voluntare a Noului Testament și a democrației spirituale. Astfel, Luther și Zwingli au prosperat prin prietenia lor politică, în timp ce Hubmaier a fost luat de către puterile politice și ars pe rug.
Adesea, am scuza greșelile și excesele grave ale lui Luther, spunând că acestea se datorează "spiritului vremurilor". Dar Hubmaier avea exact aceleași "vremuri" și același "spirit" cu care trebuia să se lupte. De ce el se dovedeşte superior mediului în care trăia și ei au eşuat să facă acest lucru, el învăţând să interpreteze corect semnele timpului său. El stătea în fața întregului adevăr descoperit lui și, deși el a rămas un pic în torturile îngrozitoare pe care le-a provocat, şi-a revenit și a murit dând glorie lui Dumnezeu.
Este de datoria noastră să înțelegem ziua noastră, timpurile noastre cu îndatoririle lor, dificultățile și încurajările lor. Unii ne-ar îndemna să nu mergem prea repede sau prea departe; nu pentru a scăpa de spiritul veacului nostru. Dar Duhul lui Dumnezeu este mai puternic decât spiritul veacului, iar datoria noastră este să interpretăm în mod corect timpul și să urmăm Cuvântul lui Hristos până la sfârșit. Să nu fim  profeţi ai vremurilor, ci profeți ai mesajului neclintit al Evangheliei. Putem obține curaj din cuvintele eroice și impresionante ale lui Hubmaier, rostite acum 400 de ani: "Adevărul divin este nemuritor; deși  temporar poate fi arestat, bătut, încoronat cu spini,  răstignit și îngropat, fără nici-o îndoială, a treia zi se va înălţa victorios, va domni și va triumfa în vecii vecilor." Lumea încă mai are nevoie de învățătură în ce priveşte lucrurile care mereu au fost susţinute, crezute de către Baptişti.”

 „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”
(Apocalipsa 4:11, VDCC)

---

[1] Baptist and Reflector, November 3, 1927, Pag 8.

03 Ioan R. Socaciu, despre Dr Balthasar Hubmaier - 1928

Aici vezi primul articol

Astăzi postez ce a scris fr. Ioan R. Socaciu în anul 1928 despre  Dr Balthasar Hubmaier. Poate să fie prima prezentare în limba română despre Dr Balthasar Hubmaier.  Mesajul  fr. Socaciu nu diferă mult de mesajul baptiștilor americani din sud.

Dacă știți de un document în limba română,  mai vechi, în care se vorbește de Dr. Balthasar Hubmaier, vă rog frumos să ne comunicați.

Mai jos redau întreg articolul:

 „Patru sute de ani de la martirajul lui Dr Balthasar Hubmaier[1]”

„Iu luna aceasta (martie) se împlinesc 400 de ani de la ar­derea pe rug de către papistaşi a cucernicului credin­cios noutestamental Dr, Balthasar Hubmaier.

Acest om cu frica lui Dumnezeu, era conducătorul baptiştilor,  credincioşilor noutestamentali  în vremea reformaţiei şi baptiştii din toată lumea au serbat în 11 Martie, a. c. (1928), aniversarea de 400 ani de la martirajul unui om al lui Dumnezeu, care şi-a dat viaţa pentru adevărul  Evangheliei. Papa, care a ursit moartea pentru mii de credincioşi în şirul veacurilor, a numit pe Luther, Zwingli, Calvin şi Hubmaier ca ,,patru capi şi conducători ai ereticilor”. Dar singur acesta din urmă a primit cununa de martir.

Balthasar Hubmaier s’a născut în anul 1484 din părinţi de rând, la Friedberg, Germania. Fiind un copil cu o rară capacitate de învăţat carte, a muncit din greu şi şi-a câştigat o cultură superioară.

La 1511 a graduat la Universitatea din  Friedberg cu „aegreul” de maistru în arte, iar în 1512 a luat titlul de Doctor în Teologie.

În  anii 1512-16, Hubmaier era mem­bru în Facultatea de la Universitatea de Ingolstadt, de­venind la 1515 rectorul universităţii. In următorul an fusese chemat ca predicator la Catedrala din Regensburg, unde şi-a făcut un renume prin predicile sale frumoase.

La izbucnirca reformaţiei, Hubmaier a ajutat foarte mult mişcările evanghelice,  el  însuşi fiind pă­truns  de mulţi ani de adevărul Evangheliei. Dar ca un savant treaz şi vecinic cu Noul Testament în mâini, Hubmaier n’a căutat ce zic oamenii, ci ce zice Christos. El s’a ţinut grapă de Evanghelie. La 1523 a plecat in Elveţia, la Zurich. Acolo fu ales păstor evanghelic şi trimes la biserica din Waldshut.

La 1524 a luat în căsătorie pe o credincioasă cu numele  Elizabeta Huglein, o femeie nobilă şi binecrescută. Cu ea a dus crucea zi cu zi pentru Christos şi-au urmat amândoi Domnului cu mare evlavie, botezându-se precum  spune Noul Testament, în ziua de Paşti din anul 1525. Astfel Hubmaier a devenit conducătorul de seamă al credincioşilor noutestamentali, numiţi de  lume anabaptişti, rebotezători, pentrucă botezau numai pe cei ce credeau în  Domnul Isus Christos. El a pre­dicat Evanghelia cu mare putere şi de aceea fu mai persecutat decât oricare alt credincios din zilele lui. A predicat Cuvântul în Moravia, unde oamenii se întor­ceau la Christos cu miile. Vlădicii din Austria se supăraseră foc când văzură înaintarea Evangheliei si jurară să omoare pe Hubmaier cu ori ce preţ, fiindcă astfel vor pierde poporul!  Aşa, la cererea lui papa din Roma şi cea a episcopilor din Austria, Ferdinand I, al Austriei, a căutat viaţa lui Hubmaier, care fu prins împreună cu soţia sa şi ambii aruncaţi în temniţă la Vienă. După un timp de tortură grozavă, cu bătăi şi schingiuiri, în vreme ce preotul îi silea să lase credinţa noutestamentală şi să primească pe cea papistaşă, împăratul văzând că nici o grozăvie nu-i poate face romano-catolici, împreună cu mai marii preoţilor, au osândit pe Balthasar Hubmaier în ziua de 3 Martie 1523, la ardere pe rug.

În  ziua de 10 Martie 1528, credinciosul Dr. Bahthasar Hubmaier, predicator al Evangheliei şi condu­cător baptist, după ce fu înjurat de prigonitorii săi, a fost dus în mod batjocoritor pe străzile Vienei, la locul de execuţiune. Dar el în loc să-i blesteme, s’a rugat pentru ei. Pe când călăii îl legau la rug să-l ardă de viu, ucenicul Domnului cânta cântarea „Indu­rat Sfătuitor, Duhul Sfânt mângăitor”,        iar       soţia    lui        îl îmbărbăta ca să stea tare în Domnul. In prezenţa so­ţiei sale, martirul creştin Hubmaier, fu ars pe rug. La trei zile mai în urmă, soţia lui, la porunca mai marilor zilei, fu luată de călăi, au dus-o la Dunăre, i-au le­gat pietre de gât şi apoi au aruncat-o în apă.

De ce au fost ambii aşa mişeleşte omorâţi? De ce şi pentru ce au trebuit să moară aceşti credincioşi ai lui Isus? Ei au murit pentru idealul Sfânt al unei biserici spirituale, compusă numai din credincioşi bo­tezaţi întru mărturisirea credinței lor în Domnul Chris­tos, pentru neprihănita învăţătură a Noului Testament, pentru directa legătură a credinciosului cu Dumnezeu, fără nici o mijlocire omenească, pentru li­bertatea absolută a sufletului şi pentru idealul sepa­rării bisericii de stat.

Martirii Balthasar şi Elizabeta Hubmaier, au murit protestând contra corupţiei şi tiraniei bisericii papale, contra sacramnentalismului şi sacerdotalismului şi în deosebi protestând contra uzului forței publice şi siluirii în materie de credinţă şi religie, în care individului liber i se iau toate libertăţile date de  Dumnezeu.

Ei n’au murit în zadar. Deşi credincioşii din jurul lor fură rând pe rând împrăştiaţi şi omorâţi prin temniţele Austriei sau aruncaţi de vii în foc şi al­ţii înecaţi în apă, cei mai de seamă oameni au rămas influenţaţi de învăţătura şi idealurile lor evanghelice şi în toate ţările civilizate, învăţătura lor despre li­bertatea absolută a sufletului şi separarea bisericii de stat a devenit mândria civilizaţiei şi principiul de guvernare al bărbaţilor de stat. Chiar Austria intole­rantă  şi bigotă, a devenit un stat civilizat, iar Habsburgii, tirani, au sfârşit în ruşine vecinică. Cea mai de scamă ţară din toată lumea are astăzi scrise în constituţia ei învăţătura, pentru care Balthasar Hub­maier fu ars pe rug.

Astfel cuvintele nobile ale martirului Hubmaier s’au împlinit: „Adevărul dumnezeiesc este nemuritor  şi deşi în prezent poate fi întemniţat, biciuit, încunu­nat cu cunună de spini, răstignit şi apoi îngropat, după toate acestea, acest adevăr va învia a treia zi În­vingător si va împărăţi cu biruinţă pe veci de veci.”       I. R. SOCACIU.

---

[1] Farul Mântuiri, Anul IX – No. 6. Martie 1928. Pag. 4.

02 Primele luări de poziție la prima prezentare a lui Balthasar Hubmaier

Despre Balthasar Hubmaier am auzit de la fr. păstor Simion Rusu, care mi-a vorbit în termeni foarte elogioși și așa mi-a rămas la inimă acest om al lui Dumnezeu. De aceea am postat aici primul articol cu promisiunea ca în acest an să vin cu mai multe articole. Pregătesc al doilea articol, dar aș dori să prezint și unele luări de poziție la primul articol.

Primul a fost fr. Nelu Aliman, despre care am scris aici.

Iată conversația de pe „Facebook”:

Nelu Aliman: Scrieti si cine l-a martirizat pe eroul nostru. Mulți habar nu au că elogiază pe criminali!

Bel Vasile: Inițial, am vrut să evit acest lucru, pentru că au participat la suferința și sfârșitul lui Balthasar Hubmaier și unii care îi erau aproape la un timp. Fiindcă s-a cerut în mod concret în numele adevărului, vom prezenta.

Nelu Aliman: Ori ne puneți istoria pe masă, ori o repetam!

Bel Vasile: Istoria este pusă pe masă. O știm, o simțim, simțim când suntem manipulați, uneori ne place, alteori înghițim în sec, pentru că suntem neputincioși.

Aici intervine și fr. Ciprian Simuț.

Ciprian Simut: Istoria o repetam si daca ne-o injectăm direct în creier.

Bel Vasile: Firea umană este aceeași de pe vremea lui Adam. Ura orbește și facem aceleași lucruri fără să ne pese de consecințe. Nu ne pasă de istorie sau alte lucruri, ci doar să ne satisfacem orgoliul.

Fr. dr. Marius Silveșan, pe blogul dumnealui, postează următorul mesaj:

Istorie Baptistă: Balthasar Hubmaier 1481 – 1528

De Marius Silvesan pe 04/01/2018

Dacă în 2017 am celebrat 500 de ani de Reformă Protestantă, anul acesta, 2018, se împlinesc 490 de ani de la moartea ca martir prin ardere pe rug în 1528 al lui Balthasar Hubmaier. Acesta a fost teolog anabaptist german, care a trăit intre 1481-1528 fiind educat la Universitatea din Freiburg unde a urmat studii de licența și master, iar ulterior la Ingolstad a urmat studii doctorale sub conducerea lui John Eck.

Viața sa este una complexă. Astfel, în anul 1519 acesta a fost implicat în persecuția evreilor din Regensburg.

În plan religios acesta a fost catolic, iar ulterior și-a însușit concepții teologice anabaptiste, fapt care a condus la persecuții, iar apoi la moartea sa prin ardere pe rug în Viena.

Ca o curiozitate istorică menționez și faptul că Balthasar Hubmaier a fugit la Zurich pentru scăpa de armata austriacă și a cautat refugiu la Zwingli care a dat ordin să fie arestat, ulterior fiind torturat. Aflat sub tortură acesta a retractat unele afirmații teologice fapt pentru care a fost eliberat. Trei ani mai târziu acesta era din nou pe drumuri pentru propria protecție, dar va fi arestat de autoritățile austriace, iar apoi executat.

Soția lui Balthasar Hubmaier a fost înecată în Dunăre la scurt timp după executarea soțului.

Din punct de vedere al doctrinei acesta susține botezul credinței, al persoanelor care pot să-și mărturisească credința.

Beniamin Cruceru consideră că Hubmaier a fost unul dintre cei mai erudiți anabaptiști din secolul al XVI-lea, „cel mai competent susținător al poziției anabaptiste cu privire la botez”

Acesta este contextul în care Vasile Bel propune anul acesta ca unul în care să evocăm personalitatea lui Balthasar Hubmaier.

Vezi mai multe detalii aici:

https://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2018/01/01-balthasar-hubmaier-1481-1528.html?m=1

Pentru informații suplimentare vezi și

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Balthasar_Hubmaier

William Estep, Istoria anabaptiștilor

Petru Popovici, Lumini peste veacuri, vol. I

Marius Mărginean,„Colonizarea anabaptiștilor la Vințu de Jos”

Iar comentariul meu a fost acesta:

„Mesajul meu față de Dr. Balthasar Hubmaier nu este să îl leg de Reformă, despre care s-a vorbit poate cam prea mult. Accentul nu s-a pus cam unde aș fi dorit eu, ci unde dictează filozofia unor minți, poate nu întotdeauna luminate de sus.
Vreau doar să îl aduc la lumină pe Dr. Balthasar Hubmaier pentru curajul său, pentru învățătura sa transmisă cu forță, în puținii ani trăiți după convertire. Să-L vedem pe Dumnezeu care lucrează o lucrare până la capăt cu oameni total predați Lui.
Important este nu Dr. Balthasar Hubmaier, ci Dumnezeul lui Balthasar Hubmaier, care a fost credincios până la capăt.”