04. Dumnezeu nu poate fi oprit de un context, în exercitarea voii Sale

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?  (Geneza 18:14, VDCC)

Balthasar Hubmaier este omul prin care Dumnezeu demonstrează că nu este limitat de un context, o împrejurare, ca să își ducă la îndeplinire planul Său de predicare a Evangheliei. Nu se poate spune despre o lucrare ce o face Dumnezeu: „numai atâta s-a putut”. Dumnezeu despică apele mării să treacă poporul Său, dă mană 40 de ani să sature un popor. Evanghelia se răspândea cu putere, deși iudeii și mai marii lor căutau să-i oprească și omorau pe unii din ei.

Un articol despre Balthasar Hubmaier am găsit într-o revistă a baptiștilor americani: „Baptist and Reflector”, din anul 1927.

„Un Baptist autentic[1]
Discernământul spiritual este esențial pentru cunoașterea și desfășurarea voinței lui Dumnezeu. Dacă refuzăm să facem ceea ce știm, viziunea însăși devine obscură sau ștearsă. Un exemplu istoric pentru a ilustra și a impune problema: Martin Luther, Ulrich Zwingli și Balthasar Hubmaier erau contemporani, născuți în decurs de trei sau patru ani unul de altul, - 1483, 1484 și, respectiv, 1480. Ei erau oameni buni, cu o capacitate superioară de învățare, înzestraţi cu o minte strălucitoare, ultimul fiind numit  pe deplin egal cu ceilalți în aceste privințe. Hubmaier, care este probabil mai puțin cunoscut cititorului în general, și-a îndeplinit clar poziția baptistă, așa cum este prezentată în Noul Testament - credința și pocăința, botezul, viața spirituală, responsabilitatea individuală, libertatea conștiinței, separarea dintre biserică și stat, Noul Testament  fiind văzut ca singura autoritate în treburile religioase. Au existat momente când se părea că Zwingli și Luther erau pregătiți să meargă la fel de departe ca Hubmaier, momente de o clară viziune spirituală, dar au ezitat. Se temeau să se despartă de dependența de puterea magistratului și a soldaților săi în momente de tulburare. Se temeau să se angajeze în adunarea bisericii voluntare a Noului Testament și a democrației spirituale. Astfel, Luther și Zwingli au prosperat prin prietenia lor politică, în timp ce Hubmaier a fost luat de către puterile politice și ars pe rug.
Adesea, am scuza greșelile și excesele grave ale lui Luther, spunând că acestea se datorează "spiritului vremurilor". Dar Hubmaier avea exact aceleași "vremuri" și același "spirit" cu care trebuia să se lupte. De ce el se dovedeşte superior mediului în care trăia și ei au eşuat să facă acest lucru, el învăţând să interpreteze corect semnele timpului său. El stătea în fața întregului adevăr descoperit lui și, deși el a rămas un pic în torturile îngrozitoare pe care le-a provocat, şi-a revenit și a murit dând glorie lui Dumnezeu.
Este de datoria noastră să înțelegem ziua noastră, timpurile noastre cu îndatoririle lor, dificultățile și încurajările lor. Unii ne-ar îndemna să nu mergem prea repede sau prea departe; nu pentru a scăpa de spiritul veacului nostru. Dar Duhul lui Dumnezeu este mai puternic decât spiritul veacului, iar datoria noastră este să interpretăm în mod corect timpul și să urmăm Cuvântul lui Hristos până la sfârșit. Să nu fim  profeţi ai vremurilor, ci profeți ai mesajului neclintit al Evangheliei. Putem obține curaj din cuvintele eroice și impresionante ale lui Hubmaier, rostite acum 400 de ani: "Adevărul divin este nemuritor; deși  temporar poate fi arestat, bătut, încoronat cu spini,  răstignit și îngropat, fără nici-o îndoială, a treia zi se va înălţa victorios, va domni și va triumfa în vecii vecilor." Lumea încă mai are nevoie de învățătură în ce priveşte lucrurile care mereu au fost susţinute, crezute de către Baptişti.”

 „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”
(Apocalipsa 4:11, VDCC)

---

[1] Baptist and Reflector, November 3, 1927, Pag 8.