Alexa Popovici 1915-1997, din Harrisburg, S.U.A.

Dumnezeu a ridicat un om în poporul baptist, înzestrat cu daruri și pe care El l-a folosit în scrierea Istoriei Baptiștilor din România. După anul 1989 nu este carte de istorie baptistă în care să nu fie citat acest om, numit Alexa Popovici. Acest frate care a scris multă literatură și în vremea comunistă ne-o trimitea în România, a avut săptămînal un program la Radio și o predică de 15 minute, dar pe care nu o puteam rata. Avea un dar aparte de a vorbi, de a predica, era inepuizabil, vorbea dulce, cu glas de doreai să-l tot auzi.

Articolul meu este doar de a prezenta câteva date biografice, să le avem la îndemână pe net și nu de a prezenta pe larg viața acestui frate, care ne-a lăsat o bună moștenire literară.

Despre fratele Alexa Popvici a scris și istoricul dr. Marius Silveșan în teza dumnealui de doctorat, „Bisericile Creștine Baptiste din România - între persecuție, acomodare și rezistență”.

 S-a născut la data de 4 iulie 1915, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania, din părinții Sima și Zana, de naționalitate română,  de loc din localitatea Firiteaz, jud. Timiș, România. Fr. Alexa a avut cetățenie română și americană, cetățenie ce l-a ajutat în perioada comunistă.

Fr.  Alexa Popovici s-a întors în România, împreună cu părinţii, în primăvara anului 1921, pe când avea 6 ani. A crescut în comuna Firiteaz, judeţul Timiş, a studiat la şcoala elementară din co­mună, apoi la liceele Gheorghe Şincai din Bucureşti şi Moise Nicoară din Arad. A absolvit Institutul Teologic Or­todox din Bucureşti, Seminarul Teologic Bap­tist din Bucureşti şi Institutul Teologic Pro­testant din Cluj. Titlul de doctor în teologie l-a obţinut de la Universitatea Creştină din Indianapolis, statul Indiana.

În data de 20 iulie 1927 este botezat de fr. Pastor Atanasie Pascu, în Timișoara.

În anul 1937 trimite la revista baptistă de la Arad, primul articol numit „De pe ogorul Dobrogei”, de aici se vede pasiunea sa istorică.

În anul 1937 este încorporat ca militar la „Marină” și este lăsat la vatră cu gradul de sergent.

Din anul 1939, după eliberarea din armată, fratele Alexa Popovici publică în revista „Farul Creștin”, începând din numărul 28 al revistei respective, luna iulie, predici pe diferite teme. Prima se numea „Spinii Fericirii”, a doua predică se numea „Tabloul Dragostei Divine”, Ioan 3:16. De aici fratele Alexa Popovici pornește în forță și cu mult curaj pe ogorul Evangheliei.

La data de 16 iunie 1940 este ordinat în Biserica Creștin Baptistă din Arad-Pârneava, de către frații: Ilie Mârza, Nicu Oncu, Ioan Truța, Munteanu M., Ioan Moț și Cornel Pascu, dar a lucrat ca pastor și în Biserica Baptistă „Betel”, din Arad. De la această dată scrie și publică în revistă și „Lecțiunile Tineretului”.

În anul 1940 s-a căsătorit cu Daria Sezonov din Brăila şi au fost binecuvântaţi cu trei copii: Valentin, Veronica-Monica şi Laurian.

Începând cu nr. 46 al revistei „Farul Creștin”, 16 noiembrie 1940, publică articole despre istoria baptistă. Articolul era scris pe prima pagină și se numea „Sunt sau nu baptiștii o sectă”.

Tot în acest an, 1940, începând cu nr. 24 al revistei „Farul Creștin”, fr. Alexa devine redactor al revistei.

În anul 1941 fratele Alexa Popovici este desconcentrat prin mila Domnului și poate să-și continuie activitatea de slujire a bisericilor.

În ziua de 24 decembrie 1944 este ales președinte al Comunității Creștine Baptiste Arad, iar secretar fr. Gheorghe Lulușa și deține această slujbă până în anul 1951.

În anul 1946, la începerea cursurilor Seminarului Teologic Baptist, fr. Alexa Popovici va preda Omiletica și Istoria bisericească, pe parcursul anilor va preda și alte materii.

În anul 1948 revista „Faarul Creștin” este interzisă și și-a încetat apariția, iar fr. Alexa Popovici publică în noua revistă a cultului „Îndrumătorul Creștin Baptist”.

În anul 1945 – 1951 este ales  vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România.

Din anul 1949, luna martie, fratele publică în serial „Când au apărut Baptiștii?”

La al doilea Congres Trienal al Cultului Creștin Baptist din R. P. R., ținut la București la 28-29 iulie 1951, fratele Alexa Popovici este ales ca președinte de zi al Congresului și tot la acest Congres este ales  Director Adjunct al Seminarului Teologic Baptist din București. Din anul 1954 – 1965 este director al seminarului.

În anul 1965 este demis de Comitetul Uniunii Baptiste, sub motivația că ar fi trimis o circulară la unii păstori, fără să anunțe conducerea Uniunii.

Ultimul mesaj în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”, este în nr. 11-12 noiembrie – decembrie 1963 și se numește „Betleemul”. În acest articol vorbește despre Betleem și Domnul Isus.

În anul 1967 pleacă definitive în America și în anul 1970 se stabilește la Chicago, unde păstorește Biserica Creștin Baptistă din oraș.

În anul 1997, la vârsta de 82 de ani, Domnul își cheamă slujitorul acasă. Șederea fratelui pe acest pământ a fost de 82 de ani, din care 46 de ani în România și 36 în America, lucrând tot pentru frații baptiști români din America și România.

Resurse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Marius Silveșan

Arhivă

Farul Creștin

Indrumătorul Creștin Baptist.

Jean Staneschi 1900 – 1980, din București

Fratele Jean Staneschi s-a născut în 18 septembrie 1900, în cartierul „Apele minerale” din București, părinții se numeau Ioan și Ecaterina, de naționalitate română.

Copilul, apoi tânărul Jean, a absolvit școală după școală până la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale și a terminat cu doctoratul susținut la Viena în științe economice.

În anul 1916, recunoscând că este păcătos s-a întors la Domnul, primind botezul noutestamental, făcând pate din Biserica Creștin Baptistă din București. A fost botezat împreună cu mama sa de către fr. Benjamin Schlipf.

În anul 1919, imediat după Marea Unire din 1918, fr. Constantin Adorean îl trimite în Ardeal să viziteze bisericile baptiste și s-a întâlnit cu mai mulți păstori, printre care și Radu Tașcă.

În anul 1920 fr. Jean Staneschi pleacă la Brăila, la invitația familiei Sezonov și aici începe cariera sa muzicală. La Brăila, la cererea Uniunii, alcătuiește prima carte de cântări.

În anul 1923 traduce cartea scrisă de marele predicator R. A. Torrey, numită „Cum să câștigăm suflete pentru Mântuitorul”.

Având înzestrări muzicale deosebite, este ajutat alcătuiască cărți de cântări pe note, dintre care cea mai cunoscută este cartea: „Cântările Triumfului”, apărută în anul 1924 și retipărită cu noi cântări în 1926, 1933 și 1946. A scris în 1926 cartea de cântări „Harfa Copiilor”, unele cântări erau traduse.

În 1 octombrie 1925 se căsătorește cu sora Olga, născută Dimitrova, o tânără din Constanța și Domnul le dă doi copii: Jeaneta născută 1927 și Dimitrie 1938.

În 11 octombrie 1926 este ordinat că păstor și activează în București, Constanța și Brăila.

Între anii 1932 – 1937 a fost Secretar General al Uniunii Baptiste din România.

În anul 1934 a scris biografia lui  Spurgeon,  sub denumirea de „Prințul predicatorilor”, după ce a tradus mai multe din lucrările marelui predicator baptist C. H. Spurgeon.

Între anii 1948 – 1957 a fost păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Golgota”, din București.

A fost un om care a lucrat mult în Cultul Baptist din România. A scris cărți, a tradus, a publicat articole la revistele baptiste din aceea perioadă, a fost profesor și director la Seminarul Teologic Baptist din București, a înființat coruri, a instruit  tineri în domeniul muzical, a lăsat o bogată moștenire patrimoniului literar baptist din România. La Seminar a predat printre altele: „Introducerea Evangheliei” și „Ermeneutica”. A lucrat în domeniul muzicii alături de frații: Ioan Chișmorie și Basll Sebastian. A lăsat în urmă peste 40000 de pagini, de gânduri exegetice și omiletice asupra cărților Bibliei.

În dimineața zilei de 9 decembrie 1980 a încetat din viață după o grea suferință. A fost depus la Casa de Rugăciune a Bisericii Baptiste din cartierul Ferentari București, unde a avut loc priveghiul și  slujba de înmormântare. A participat conducerea Uniunii, Seminarului, frați păstori din țară.

Surse:

Ioan Bunaciu

Mihai Ciucă

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Îndrumătorul Creștin Baptist

Truța Ioan 1900 – 1973, din Curtici

S-a născut în 12 aprilie 1900 în localitatea  Curtici, jud. Arad, din familie de credincioși baptiști, de naționalitate română.

A absolvit 4 clase primare și cursurile Seminarului Teologic Baptist din București.

 A de­pus mărturia credinţei personale prin botez, la vârsta de 16 ani, în ziua de 16 octombrie 1916,  mărturie păstrată cu dem­nitate până la ultima suflare a vieţii sale, de 73 de ani. A fost botezat de fr. Gh. Vărşendan.

În ziua de 25 aprilie 1927, a doua zi de Paște, tineretul baptist din Curtici a făcut o serbare în două părți. A doua parte a fost condusă de tânărul frate, elev al Seminarului Teologic Baptist din București.

În ziua de 4 iunie 1928 se căsătorește în localitatea Pecica cu sora Livia și Domnul i-a binecuvântat cu 4 copii: Ionel născut în 1930, Lidia 1932, Viorel 1934 și Estera 1939.

Simțind chemarea sfântă de a vesti Evanghe­lia lui Isus Hristos, a împărtăşit aceasta Bi­sericii din care făcea parte, iar Biserica după ce s-a rugat Domnului, l-a trimis la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, pentru a fi cât mai bine pregătit pentru această măreaţă sluj­bă. A urmat cursurile Seminarului Teologic între anii 1926—1928, după care a fost ordi­nat ca pastor al Bisericii Arad-Șega, de către frații: Mihai Munteanu, Ioan Moţ și Berbecar Vasile, conform învățăturii Noului Testament, slujind această Biserică timp de 15 ani.

Fratele TRUTA IOAN s-a bucurat de pres­tigiu în lucrarea Domnului, pe care a slujit-o ca păstor între anii 1928—1960 în mai multe localităţi din Comunitatea Timişoara, cât şi în diferite însărcinări în slujirea Comunităţii bisericești fără întrerupere, timp de 45 de ani. A condus în calitate de preşedinte, fosta co­munitate de Arad-Pârneava și Școala Dumini­cală, a administrat literatura Comunităţii în acea vreme.

Pe toiagul său de păstor se putea citi blândețe, îngăduinţă cu cei slabi, bunătate, credincioşie şi multă răbdare. A făcut cu multă bucurie lucrarea pe care zice poetul că „în­gerii cu drag ar face“, iar în această lucrare s-a caracterizat prin prietenie, amabilitate cu toţi, dovadă fiind oamenii care au venit să-l sa­lute la despărţire. Avea un suflet mare şi fin,  era de principiul său să nu jignească pe ni­meni şi de acest principiu s-a ţinut toată via­ţa. Întrunea în mod fericit cele două calități: râvna pentru lucrarea Evangheliei şi pricepe­rea. Era larg și tolerant cu credincioșii din alte culte, dar neclintit în convingerile sale. Imita, parcă, pe marele Apostol Pavel în slujire şi renunţare, nefolosindu-se de drepturile sale.

A fost modest şi harnic, răbdător şi resemnat în purtarea sa zilnică.

In ziua de 29 septembrie 1973 a încetat din viață fratele Truța Ioan, dându-și sufletul în mâna Creatorului său.

Serviciul de înmormântare a fost condus de fr. Cocean Marcel, pastorul Bisericii Baptiste din Arad-Sega, unde fr. Truţa Ioan a fost mem­bru, în fața unei mari mulțimi de credincioși, prieteni, rude și cunoscuți. Au luat cuvântul frații: Mârza Ilie, Mircu Cocariu, Mara Cornel, Marcu Nichifor, Stanca Ioan și fr. Găvăgină Irimia, vicepreședinte al Uniunii. La serviciul ce a avut loc la cimitir au luat cuvântul frații : Românu Nicolae, Chiu Mihai, Bâcu Ioan.

Serviciul funebru a fost împodobit de cântări melodioase.

Surse:

Cocean Marțian

Daniel Stoica

Găvăgină  Irimia

Glasul Tineretului Baptist

Îndrumătorul Creștin Baptist