Je m'en fiche! de Emanuel D. Florescu

  

Azi am primit prin poștă cartea „Je m'en fiche!”, de Emanuel D. Florescu – Eseuri filozofice și aforisme comentate.

Dacă cartea este cu eseuri filozofice, autorul Emanuel D. Florescu este un filozof și ce dacă mai sunt filozofi? Filozofii au fost și vor fi, dar Emanuel D. Florescu este un filozof creștin, dar este din mediul evenghelic.

A scris o carte tot în domeniul filozofiei: „Elogiul Înțelepciunii Divine”, cred că titlul spune mult, adică Emanuel D. Florescu este un creștin evanghelic, dar practicant. Îmi place cum sună, pentru că scrie din inima lui trăitoare și iubitoare față de Dumnezeu.

Cartea „Je m'en fiche!” de eseuri filozofice, nu este așa de grea ca să nu înțelegi, ci autorul spune că un pic de curiozitate să ai, citești și vine plăcerea cunoașterii, zic eu.

Ce este greu, cumpără cartea de la autor, este ieftină, vezi AICI și vei deveni mai cuminte.

Salutăm pe autor, apariția cărții, dar și a altor cărți scoase de sub tipar și apariția altora în viitor. Felicitări Emanuel D. Florescu și Bunul Dumnezeu să îți dea tot mai multă înțelepciune!

România – Comoara ascunsă, de Constantin Adorian

Se împlinesc 100 de ani de când fratele Adorian Constantin, Președintele Uniunii Baptiste Române, trimite o scrisoare de suflet către frații noștri din America, frați care s-au mobilizat și sunt mobilizați și acum. A fost publicată în Statele Unite ale Americii în anul 1921 și a avut un impact deosebit de bun. Fratele Adorian încheie cu fraza: „În România, într-adevăr există o comoară ascunsă, neștiută. Fraților, ajutați-ne să o descoperim!”

   Mai jos, redau textul în întregime:

„Pastor Constantin Adorian, Președintele Uniunii Baptiste Române, București, România.Domnul Worthington Evans, consultant financiar a declarat  într-un interviu: ,,România este o comoară îngropată câțiva metri sub pământ”. Această paralelă este una foarte exactă și sugestivă din mai multe puncte de vedere. Acei care au vizitat această țară, care îi știu frumusețile naturale și resursele bogate, pot să confirme opinia exprimată mai sus.România, care are o bogată istorie, a fost ,,paznic” la porțile Orientului; a fost punctul de întâlnire al Europei. Astăzi, după o lungă luptă, după suferințe care nu păreau să se termine, este o țară măreață și mai frumoasă ca niciodată cu resurse din abundență. România contemporană nouă este pregătită pentru orice fel de proiecte sau inițiative.Luptând de partea celor mai civilizate națiuni ale lumii, a apărat ideea de libertate. A intrat în bătaia gloanțelor pentru a-și elibera frații, plătind cu prețul vieții. Drept răsplată teritoriile țării au fost extinse, România intrând în rândurile marilor popoare iar acum este membră a Ligii Națiunilor, urmând ca în viitorul apropiat să coopereze la consolidarea drepturilor omului.Locuitorii României sunt cu aproximație 18.000.000, dintre care peste 13.000.000 sunt de naționalitate română. Majoritatea dintre aceștia sunt de religie ortodoxă, 14.000 sunt baptiști de naționalitate română și 5.000 baptiști de alte naționalități.Oamenii sunt asupriți și sub influența tradițiilor, dar tânjesc în străfundurile sufletelor lor după libertate.Odată cu lărgirea teritorială a României, odată cu noile, uriașele schimbări ce au loc aici, și în alte  țări, inevitabil apar o multitudine de probleme. Una dintre aceasta este aceea a libertăți religioase, care azi  se constituie prin ,,lupta” dintre cei mulți (mai degrabă dintre preoți) și cei mai puțini, dintre cel puternic  și cel slab, dintre acei care ocupă locuri de onoare în funcții sus-puse și acei care urmează calea lui Cristos. Acest conflict a început în același timp cu mărirea teritoriului țării. În scurt timp câțiva oameni (preoți) ai Bisericii de Stat au gândit că acum este timpul potrivit să profite de  circumstanțe în folosul lor și să dea lovitura de grație micuței noastre comunități de credincioși. În același timp prevăzând ceea ce va urma, am avut inițiativa de a scrie tuturor bisericilor noastre Baptiste, fie mari, fie mai restrânse din întreaga țară, uniți de o putere foarte mare și anume aceea de a lupta în continuare în numele Cuvântului Domnului.Guvernul actual, influențat de către preoții Bisericii de Stat, au emis decrete drastice împotriva noastră, considerând mișcarea Baptistă un real pericol pentru stat. Fiind foarte surprinși de aceste măsuri, am căutat să primim un răspuns de la Guvern, prezentându-ne înaintea lui printr-o delegație. Ni s-a răspuns că petiția noastră va fi prezentată înaintea Parlamentului pentru a fi dezbătută iar după aceea ni se va oferi dreptul (libertatea) de a ne exercita credința și de a ne ruga. Pe de altă parte, aproape toate bisericile noastre au fost închise (fără un motiv întemeiat) și în continuare rămân închise. Ceea ce a hotărât guvernul în secret este acest lucru: Mișcarea noastră baptistă să fie distrusă și să dispară de tot – această manevră fiind făcută sub influența Bisericii majoritare. Totuși, trebuie luate în considerare  următoarele realități, fapte:1. După marele război, poporul tânjește după libertate, astfel că sunt mai deschiși  spre  Evanghelie.2. Teritoriile anexate au o mare nevoie de preoți, deoarece mulți dintre ei au ocupat funcții publice sau alte servicii (de aici putem vedea moralitatea acestor oameni).3. Sosirea în țară a delegaților și a membrilor de comisii, cum ar fi Dr. Brooks, Dr. Rushbrooke  și Rev. Igrișan, care vestesc legături frățești și vorbesc despre ajutorul din America și Anglia, care se anunță în viitor.4. Conferințele care au avut loc cu ocazia vizitelor Dr. Gambrell, Dr. Mullins și Socaciu, au stârnit intense reacții (oameni de pretutindeni s-au bucurat, în timp ce preoții au turbat).5. Participarea delegației baptiste române la Conferința din Londra.6. Publicarea activităților noastre în ,,Farul Mântuirii” și alte foi, precum și împărțirea pe cuprinsul țării a unei scrisori trimisă de frații noștri Baptiști de sud, de peste ocean.Aici vom spicui din cuvântările fraților care ne-au vizitat:În timp ce se afla la București, Dr. Brooks  a spus într-un discurs: ,,În această țară văd mari oameni ai lui Dumnezeu.”Dr. J. H. Rushbrooke, care l-a acompaniat pe Dr. Brooks spune următoarele: ,,Capitala Angliei o salută pe cea a Marii Românii, pentru că astăzi din nou s-au întărit alianțe importante pentru viitorul acestei țări”, menționând faptul că în fruntea poporului englez stă un Baptist, și acela este Domnul Lloyd George.Dr. Gambrell după ce a vizitat o serie de biserici Baptiste din România a spus: ,,Prevăd că unii dintre cei mai mari  Baptiști de pe Pământ  se vor naște în România.”Dr. Mullins a vorbit despre tinerii noștri  cu multă bucurie fiind mai mult decât mulțumit  de cum au evoluat; el este cel care i-a încurajat și la Șiria a încălzit inimile tineretului, ale fraților și ale tuturor ascultătorilor, cărora le-a arătat, le-a dovedit  ceea ce se întâmplă cu un om atunci când devine Baptist. Cuvintele dânsului și ale lui Dr. Gambrell au pătruns până și la inima pretorului (funcționar al statului) care a fost de față și la sfârșit tremurând i-a salutat și a dat mâna cu ei.Acum, ca și concluzie:  Am amintit mai sus că putem într-adevăr considera că nu există nici un loc pe Pământ, în întreaga lume, mai potrivit ca în România în care roadele lucrării să fie așa de bogate. Ce ne dorim de la frații noștri și ce pot ei să facă pentru noi?1. Ei ar trebui să încerce să facă cunoscute intelectualilor principiile noastre Baptiste, cărora credința noastră li se pare a fi ciudată și necunoscută.2. Ei ar trebui să ne trimită măcar un bărbat foarte bine instruit  cu influență.3. Ar fi bine dacă ne-ar putea ajuta cât mai repede la instituirea unui seminar teologic.4. Ar trebui să ne fie trimis una sau două femei misionare, care ar putea să lucreze cu femeile și tinerele fete. Un număr considerabil de tineri așteaptă cu nerăbdare momentul în care să poată primi o educație cu adevărat creștină.5. Ei ar putea să ne ajute cu tipărirea de cărți, reviste, foi și la răspândirea literaturii noastre.6. Credem că o îmbunătățire în ceea ce privește salariile lucrătorilor noștri ar fi mai mult decât binevenită.Avem toată convingerea că frații noștri de peste ocean vor revărsa peste noi șuvoaie ale prieteniei și a ajutorului lor, așa  că îi asigurăm că în viitorul apropiat cuvintele domnilor Brooks și Gambrell  vor deveni realitate.În România, într-adevăr există o comoară ascunsă, neștiută. Fraților, ajutați-ne să o descoperim!”

Dugulescu Petru 1945 – 2008 din Chelmac

Fratele Petrică Dugulescu s-a născut în anul 1945 în localitatea Chelmac, județul Arad, din părinți baptiști.

În anul 1965 simte chemarea lui Dumnezeu și se hotărește să-L urmeze.

În anul 1969 s-a căsătorit cu sora Mărioara și Domnul i-a binecuvântat cu 4 copii: Ligia, Cristina, Cristian și Eunice.

În anul 1974 termină studiile teologice la Seminarul Teologic Baptist din București  împreună cu încă 11 studenți.

În ziua de 4 august 1974 este ordinat ca pastor la Biserica Creștină Baptistă din Hațeg pe care o păstorește până în anul 1985.

În anul 1985 fratele Petrică Dugulescu este ales ca pastor la Biserica Creștină Baptistă nr. 1 (Betel) din Timișoara. Autoritățile i-au pus tot felul de piedici, dar biserica nu a cedat și în ziua de 1 martie 1986 a avut loc serbarea de instalare a fratelui.

În perioada 1986 – 1989 construiește un nou locaș de închinare, care în ziua de 10 decembrie 1989 este inaugurat. Biserica a crescut mult în perioada cât a  fost pastor fratele Petrică, ajungând la 800 de credincioși.

A luat parte la evenimentele care au dus la căderea comunismului din decembrie 1989 din Timișoara.

În anul 1990 fratele Petrică Dugulescu a fondat asociația de caritate „Isus Speranța României” care se ocupa de copiii străzi.

Poetul Ioan Alexandru l-a convins să candideze ca deputat și așa ajunge deputat de Timiș în parlamentul României între anii 1992 – 2000 având două mandate.

În anul 1992 a înființat Casa „Frații lui Onisim” care avea grijă de copiii orfani.

În ziua de 2 ianuarie 2003 a început seria de studii Biblice „Creștini sau ucenici?” studii inspirate din cartea Faptele Apostolilor.

A fost o persoană carismatică, făcându-se remarcat indiferent ce făcea, fie că predica, scria poezii sau în viața de zi cu zi. A scris multe poezii, dintre care  unele au fost publicate în timpul comunismului în revista Îndrumătorul Creștin Baptist. Fratele Petrică le-a adunat pe toate acestea în mai multe volume precum: „Călătorii Enigmatici”, „Sunetul anilor” și altele. A fost un spirit energic căutând în permanență să facă cât mai multe pentru semenii lui și în numele lui Dumnezeu călăuzit fiind de Duhul Sfânt.

În ziua de 3 ianuarie 2008 Domnul își cheamă acasă slujitorul Său harnic de pe ogorul Evangheliei.

Surse

Ioan Bunaciu

Îndrumătorul Creștin Baptist

O istorie a Adunărilor Creştine după Evanghelie din România, de Bogdan Emanuel Răduț

Prezi

nt cu plăcere cartea:

„O istorie a Adunărilor Creştine după Evanghelie din România de Bogdan Emanuel Răduț”

De la începuturile europene la Marea Unire (1817-1918), Editura Sitech, Craiova, 134 pagini (format academic).

Este un tânăr plin de zel, care prețuiește patrimoniul creștin și-l promovează, interesat de istorie, dar nu numai, a scris multe cărți pentru tineri, dar și comentarii.

A scris cărți pe teme istorice și împreună cu istoricul dr. Marius Silveșan.

Planul fratelui este următorul: „Cu ajutorul Domnului îmi doresc să fie un proiect care va continua cu alte volume.”

Eu, ca un bătrân, îi doresc succes deplin să scrie pentru slava Domnului și Gloria Sfântului său Nume.

Felicitări fiule și Domnul să îți dea putere și să te ocrotească!

Martin Issler 1853 – 1939, din Cataloi

Fratele Martin Issler s-a născut în ziua 28 octombrie 1853 în localitatea Lichtantal, Basarabia, fiind fiul lui Konrad Issler și Luise Mallach. A fost un bun cizmar, iar apoi s-a axat pe agricultură.

În ziua de 24 februarie 1991  Fratele Martin Issler se căsătorește în Cataloi, județul Tulcea, cu sora Anna Liebig, născută în ziua de 28 februarie 1872, aceasta fiind a doua soție. Prima soție, Elisabeth Wagner, a murit în ziua de 20 octombrie 1890, la Cataloi.

Familia germană Issler din Cataloi, se încuscrește cu familia rusă Grenaderov de la Tulcea prin Leon Grenaderov, care se căsătorește cu Ana Issler. Această încuscrire prinde și familia Sezonovilor.

În ziua de 21 mai 1876 este botezat de Ludwig Liebig. Având pe inimă lucrarea Domnului,   face un pas mai departe și acceptă să fie ordinat în ziua de 24 septembrie 1884 ca păstor baptist la Biserica Creștină Baptistă de limba germană din Cataloi.

În anul 1899 acceptă să slujească ca păstor la două biserici de lângă Odessa, unde a stat până în anul 1909, când s-a întors în localitatea Cataloi. Aici lucrează cu credincioșie până în anul 1929, când iese la pensie.

În anul 1939 fratele  Martin Issler este chemat acasă la Domnul ca să fie pentru totdeauna în veșnicia eternă cu Dumnezeu și cu sfinții săi.

Surse:

Larisa Grenaderov, nepoata  fratelui Martin Issler

Mihai Ciucă

Moraru Gavrilă 1898 – 1964, din Cermei

Fratele Moraru Gavrilă s-a născut în ziua de 28 februarie 1898 în localitatea Cermei, județul Arad. Părinții se numeau Găvrilă și Maria, de naționalitate română.

În anul 1920 este încorporat de Centrul de recrutare Cluj, la Compania 6 sanitară, rămânând la vatră cu gradul de sergent.

 În anul 1922 aude Evanghelia, într-o seară de evanghelizare din cartierul Mănăștur din Cluj și ia decizia să fie botezat  în orașul Cluj, fiind botezat de către fratele păstor Pop Karol.

În ziua de 11 august 1928 se căsătorește cu sora Ana, născută Cornea, care era la Școala de Fete din București. Căsătoria religioasă este ținută la Biserica Creștină  Baptistă din Cluj Mănăștur, de către frații păstori: Ioan Dan şi Vasile Toderaș.  Domnul le dă patru copii: Elvira născută în 1929 în localitatea Cermei, Bloudiva (așa am înțeles) 1930 la Timișoara, Gheorghe 1932 la Șiria și Augustin 1935 la Cluj.

În anul 1928 termină 4 ani la Seminarul Teologic Baptist din București, promoția a III- a.

În anul 1928 fratele Moraru Gavrilă este ordinat de către frații: Ioan Popa președintele Uniunii Baptiste și Avram Oală, păstorul din Gurba, pentru Biserica Creștină Baptistă din Cermei, înființată în anul 1900.

A lucrat în cercul de biserici Cermei 1927-1930, Pâncota - Mişca 1930-1933, Șiria 1932-1934. Fiindcă biserica nu-i putea asigura salar, fratele muncea cu ziua la frații mai înstăriți din biserică.

În anul 1934 s-a mutata la Cluj, dar aici nu a lucrat ca păstor, ci a fost activ la școala biblică, unde avea un dar deosebit de la Domnul pentru a preda și era o mare plăcere să-l asculți. Aici, la Cluj, face o școală de laboranți și  lucrează la Institutul Pasteur, unde contribuie la dezvoltarea Institutului prin mai multe invenții.

Fratele a avut şi o implicare activă în cadrul Uniunii Tineretului Baptist, fiind vicepreședinte şi în cadrul Comunității Baptiste de Cluj, fiind secretar.

După o viață în care a fost foarte activ pe ogorul Evangheliei, la vârsta de 66 de ani, în anul 1964 este chemat acasă de Stăpânul său pe care l-a slujit cu mare credincioșie.

A fost un bun organizator şi conducea cu o deosebită măiestrie ora biblică. Fratele Moraru Gavrilă a fost un om de înaltă ținută morală și spirituală, un exemplu de credințiă pentru cei din jur.

Surse:

Lidia Căpușan

Stoica Daniel

Arhive

Glasul Tineretului Baptist

1927 pe când erau studenți

Faina Teodor 1898 – 1979, din Marca

Fratele Faina Teodor s-a născut în ziua de 24 mai 1898 în localitatea Marca, județul Sălaj. Părinții se numeau Petru și Ileană Pușcaș, de confesiune greco-catolică, de etnie română.

Face patru clase primare în localitatea de natală, unde învață să citească, să scrie. Fratele avea un scris caligrafic de excepție.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu de care se îndrăgostește și în anul 1914 pune în aplicare cerința Domnului și este botezat.

În ziua de 7 aprilie 1922 se căsătorește în localitatea Cehei, județul Sălaj, cu sora Ana, născută Pop, în ziua de 15 octombrie 1899 și Domnul îi binecuvântează cu 6 copii: 3 băieți și 3 fete.

În anul 1920 este recrutat de cercul Satu Mare și rămâne la vatră cu gradul de sergent.

În anul 1930 este ordinat ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă din Cehei, județul Sălaj, biserică înființată în anul 1914.

Fratele a mers să evanghelizeze localitățile din jur și a contribuit la înființarea Bisericii Creștine Baptiste din Șimleu Silvaniei.

În ziua de 23 octombrie 1979 fratele Faina Teodor este chemat acasă la Dumnezeul pe care l-a slujit cu credincioșie.

Surse:

Faina Tiberiu

Arhive

100 de ani de la primul Calendar pentru citirea Bibliei

Dumnezeu a dat poruncă pentru a citi, studia și învăța Cuvântul Sfinteleor Scripturi, pentru că el este viața fiecărui om. Baptiștii dintotdeauna au aplicat această poruncă, făcând din Cuvântul Domnului ținta cercetării lor stăruitoare. Au creat materiale pentru ca Biblia să se citească ordonat și ușor de memorat.

Primul Congres statutar al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România, a format în cadrul Comitetului Uniunii mai multe comitete, printre care „Comitetul  Literar”, compus din frații: Constantin Adorean, Vasile Berbecar, Vicaș Mihai, Radu Tașcă și Oală Avram.

Calendarul pentru citirea Bibliei cu Lecțiunile  Școalei Duminecale pentru anul 1920, cu referatul „cetit” la Congres, de către Vasile Berbecar, cel care se va ocupa în mod special de calendarele de școală duminecală, vede lumina tiparului imediat după Congres.

Prin buna străduință a fraților: Daniel Stoica și Alexandru Terlea, acest calendar se poate citi și studia pe blogul: „PublicațiiBaptiste – Istorie baptistă scrisă – România”. Pe acest blog se pot citi reviste vechi baptiste, cărți despre istoria baptistă, vechi și noi, dar și alte publicații.

Literatura Baptistă de limă română își are începutul în 1895 cu apariția primei cărți de cântări comune: „Cântările Sionului”, despre care am scris AICI, iar dacă vrei mai mult, vezi AICI, cartea: „Literatura Baptistă”.

Citire plăcută, cu mulțumire către Dumnezeu pentru bogăția Cuvântului Său și comorile ce ni le-a lăsat de-a lungul anilor.

„27. a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.” (Romani 16:27, VDCC)

Primul congres statutar al baptiștilor din România din 1920 și Comitetul ales

Despre anul 1919 am scris AICI, necazurile și frământările au continuat și în iarna 1919/1920. Dacă la începutul iernii, adică 1 decembrie 1919 nu s-a reușit votarea formării Uniunii și unirea tuturor baptiștilor români din teritoriile României Mari, liderii baptiștilor, Constantin Adorian, Vasile Berbecar, oameni ai credinței, devotați, au lucrat în timpul iernii pentru a putea obține desfășurarea unui nou congres. Această aprobare a venit în luna ianuarie și frații s-au grăbit să țină noul congres în zilele de 13 – 15 Februarie 1920. Frații noștri au venit în gloate la primul Congres al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România și au slăvit pe Domnul pentru purtarea de grijă și izbânda dată.

Comitetul ales în urma Congresului 13-15 februarie de la Buteni:

Constantin Adorian – președinte

Gheorghe Florian – vicepreședinte

Tudor Sida – casier

Vasile Berbecar – secretar

Comitetul literar:

Adorian, Berbecar, Vicaș, Tașcă și Oală.

Comitetul financiar

Sida, Tașcă, Ignea, Florian, Farcaș, Vicaș, Țirban, Muntean și Adorian.

Comitetul de Domenii

Adorian, Varșandan, Țirban Muntean.  

Comitetul Disciplinar:

Ignea, Florian, Țirban, Sida, Berbecar, Varșandan, Vicaș, Todinca și Adorian.

Comitetul de ajutorare:

Radu, Pascu, Vicaș, Țirban și Berbecar.

Cenzori:

Teodor Brânda și Adam Sezonov.

Ma jos redau articolul scris în revista „Farul Mântuirii” din anul 1920 „ „Congresul nostru de Vasile Berbecar„

                     ,,Cât de frumos și cât de plăcut este, când frații locuiesc în unire!”

                                                                                                               Psalm 133, 1

Aceste cuvinte mărețe s-au adeverit în zilele de 13 – 15 Februarie 1920, când frații noștri au venit în gloate la primul Congres al Uniunii comunităților Baptiste Române din România. Ce mulți frați au venit din toate părțile! Din Regat, Dobrogea, Moldova, Basarabia, Transilvania, Banat, Crișana și părțile ungurene. O priveliște măreață! Nu aflu cuvinte pentru a descrie bucuria tuturor aici adunați.

Cât de frumos și cât de plăcut este, când frații locuiesc în unire! ,,Lucruri mari a făcut Domnul cu noi, eram veseli!” Ce onoare pentru Buteni a avea un așa număr impozant de frați adunați la un congres de organizare general. Propriu- zis aici s-au pus stâlpii uniunii noastre.

Deja marți au început a veni musafiri și miercuri au început a veni membrii Comitetului provizoriu al Uniunii noastre. Joi a început Comitetul activitatea sa consfătuitoare, ca să aibă ce aduce vineri și sâmbătă înaintea delegaților, reprezentanți a celor 600 de adunări din România mare.

Joi seara au sosit mulți cu trenul și vineri dimineață încă a adus trenul mulți delegați. Vineri dimineață la ora 10 s-a deschis Congresul de către fr. T. Sida, premergătorul comunității Buteni, care cu cuvinte calde a salutat pe toți delegații sosiți. O primire frumoasă și prietenoasă a așteptat pe frați în casa cea frumos decorată de către tinerimea comunității.

După deschidere s-a ales președintele Congresului, care fu cu unanimitate denumit fr. Sida. Apoi au urmat referatele fraților și anume: fr. I. Popa despre ,,Puterea unirii și folosul centralizării”; G. Nicoară ,,Organizarea noastră”; R. Tașcă ,,Lipsa lucrătorilor”; V. Berbecar ,,Starea cea tristă a comunităților noastre și îndreptarea ei; I. Țirban ,,Prosperarea misiunii”; G. Nicoară ,,Economia financiară și casieria centrală”; T. Sida ,,Starea actuală a casieriei centrale”; R. Tașcă ,,Școala de misiune și folosul ei”; V. Berbecar ,,Școala duminicală”; C. Adorian  ,,Societatea tineretului”; M. Vicaș ,,Literatura noastră”; V. Berbecar ,,Cultivarea cântului”; A. Oala ,,Femeia ca sprijin al misiunii”; G. Varșandan ,,Văduvele, orfanii, săracii și bătrânii noștri”; R. Tașcă ,,Dobrogea și Cristos”; N. Petrescu ,,Moldova și noi”; C. Adorian ,,Lupta noastră”; M. Muntean ,,Localurile de adunare ca stil, acustică, confort și arhitectură”; G. Florian ,,Unificarea cultului divin”. Mai toate aceste referate au fost petrecute de câte o discuție binecuvântată de Dumnezeu.

De exemplu, Organizarea a pretins mult timp, dar s-a și discutat foarte detaliat. Apoi lipsa lucrătorilor a adus multă lumină la cei ce nu o cunoșteau. Starea actuală a casieriei centrale a rezultat aceea că fiind ea goală s-a ridicat o colectă de peste 12.000 coroane. Școala de misiune a rezultat aceea că s-a adus acea hotărâre frumoasă pentru lucrătorii noștri, ca din ziua de 1 mai să se înceapă un curs biblic, care va dura 6 săptămâni.

Locul nu s-a hotărât. Probabil va fi în Buteni sau alt loc. Școala Duminicală a rezultat aceea, că frații îngrijindu-se viitorul copiilor, au ales pe fr. V. Berbecar ca supraintendentul școlilor duminicale. Are deci de lucru cu învățătorii școlilor, la care are a le da în conferințe sfaturi și îndrumări practice în acest lucru. Va ținea în evidență tot ce se ține de această ramură și se va îngriji de literatura potrivită pentru copii și învățători.

La literatura noastră încă s-a ținut o mai lungă discuție și s-a dovedit că frații noștri nu stau indiferenți față de aceasta. Pentru acest lucru s-a arătat un interes cald și s-au deschis cu inimile și mâinile pentru un fond literar, ceea ce a rezultat o sumă frumoasă.

Însă nu numai aici s-a dat, ci cei ce au dat aici sunt îndatorați a face o colectă grabnică prin adunările lor și apoi a-și aminti în fiecare an de acest fond. Cultivarea cântului a adus o însuflețire mare între frați și un dor după învățătură. S-a hotărât deci a fi un curs de învățământ pentru tineri, din care să iasă dirigenții (dirijorii) de cor cu voce și instrumente.

Ca profesor la acest curs fu denumit fratele V. Laioș, dirigentul corului din Șiria, la care și fr. Berbecar îi va sta întru ajutor. Acest curs are a se începe cât mai curând. Referatul ,,Dobrogea și Cristos” a adus puțină discuție care a fost încununată de același succes, că fr. R. Tască are să meargă să lucreze acolo pe trei luni. În afară de aceasta s-au mai oferit și alți frați voluntari pentru Domnul și cauza lui în Dobrogea. Apoi ,,Moldova și noi ”a avut încă un bun efect spre frați și cu ajutorul lui Dumnezeu nu voim să uităm de acele locuri fără de Evanghelie.

Evanghelizarea Banatului ne-a adus date îmbucurătoare și a noastră rugă tot are să sune : ,,Mare este secerișul, însă lucrători puțini; Doamne trimite lucrători!” A urmat apoi alegerea noului comitet dirigent al Uniunii noastre.

Acest comitet este reprezentat din toate părțile țării unite. Din Regat, Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Transilvania, Banat, Crișana și partea ungurească. Acest comitet constituindu-se  și-a ales ca președinte pe fr. Constantin Adorian, vice-președinte G. Florian, secretar general V. Berbecar, casier T. Sida și s-a împărțit în resorturi, ca de misiune, de domenii, de cultură etc.

În fiecare seară, începând cu miercuri seara am avut evanghelizare la care au vorbit mai mulți frați și a cântat corul vocal și instrumental din Buteni. Sâmbătă seară însă a sosit corul fraților din Șiria și cel din Agrij. Aceste coruri ne-au bucurat mult prin cântările frumoase ale Evangheliei. Duminică toată ziua a sunat clopotul Evangheliei, care a chemat pe păcătoși la pocăință, nu clopot de aramă rece, ci acela al predicatorilor Evangheliei dătătoare de viață și a cântăreților, care sună mai frumos și mai dulce, ca orice clopote. Casa a fost peste măsură plină de ascultători.

Am avut în zilele de mai înainte bucurie, dar ziua din urmă o putem cu tot dreptul numi o zi a bucuriei nespusă în varietatea programului, unde s-a vestit cuvântul Mântuitorului de tânăr și bătrân, de cântăreți și muzicanți, în predică și cântare, în declamații, în monolog, dialog, ba și trialog. În fiecare seară a fost ora 9 trecute pe când ne despărțeam, însă Duminică seara, fiind cea din urmă, au sunat multe cântări de rămas bun și abia la ora 11 s-au închis ușile bisericii noastre.

Mulți ani au să treacă, dar bucuria avută la primul Congres al Uniunii Baptiștilor români își va ținea pomenirea la cei ce au luat parte la el.

Acum însă fraților, care ați luat parte la acest Congres și v-ați încărcat ca albina cu mierea cea dulce și luminătoare a cuvântului dumnezeesc, nu vă obosiți a vesti cuvântul Mântuitorului cu mai mare căldură și dragoste unei lumi păcătoasă și înstrăinată de Dumnezeu. Spuneți la toți ce mare iubire ne-a arătat Părintele, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu. Faceți-vă datoria față de o lume ce zace în răutate! Nu uitați b unele impresii aici dobândite, ci le spuneți și altora, ca la congresul viitor – peste 3 ani – care va fi probabil în Curtici ținut, să se scoale mai mulți frați, pentru a merge la locul de bucurie. Iar voi, cântăreți și muzicanți întăriți mâinile voastre și nu slăbiți în lucrul cel sfânt, binecuvântarea bogată  va încununa osteneala voastră!

Binecuvântat fie Dumnezeu pentru cele ce ne-a dat. Amin!

Familia Țunea, din Bozovici

Țunea Ioan

Fratele Țunea Ioan  s-a născut în 16 martie 1903 în comuna Spotul Vechi, județul Caraș- Severin. A făcut școala primară în localitatea natală.

Devenit tânăr, a căutat să își câștige o pâine și a ales orașul Reșița, unde aude Cuvântul Domnului și la vârsta de 20 de ani primește pe Domnul Isus în viața lui și este botezat în anul 1923 de către fatele Drăgilă Dumitru.

În anul 1926 se mută în localitatea Bozovici, unde se căsătorește cu sora Crașovan Ana și Domnul le-a dăruit doi copii: Nelu și Chimu (Ioachim Țunea).

Fartele Ioan Țunea,  în lucrarea Domnului, a fost un om de nădejde și a lucrat peste 50 de ani.

A administrat Orfelinatul de la Prelipeț timp de mai bine de 20 de ani.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, cănd Cultul Baptist din România a fost scos în afara legii, fratele Ioan Țunea a adunat material pentru zidirea Casei de Rugăciune din Bozovici.

În ziua de de 20 iulie 1974 fratele Ioan Țunea este chemat acasă la Domnul.

Serviciul de înmormântare a fost oficiat de fratele păstor Românu Nicolae, ajutat de frații: Goga Dănilă, Românu Eftimie și Ciortuz Pavel.

Țunea Ioachim

Fratele Țunea Ioachim s-a născut la 10 mai 1929 în localitatea Bozovici,   județul                 Caraș-Severin, fiind fiul lui Ioan și Ana Țunea.

Absolvă școala generală din localitatea natală, apoi merge la liceu, pe care îl termină și merge la Institutul de Fizică și Matematică, dar în urma unui accident se retrage, făcând numai 2 ani.

Urmează sfaturile părnților și pășește pe calea credinței prin bodez, în ziua de 4 august 1946.

În anul 1949 se căsătorește cu sora Sofica Priscă din localitatea Dalboșești, județul Caraș-Severin. Domnul le dă doi copii: Ionel și Florin.

În primăvara anului 1951 a fost angajat evanghelist pe cercul Bisericilor Creștine Baptiste din Valea Almajului, județul Caraș-Severin.

Între anii 1951 – 1953, promovează trei ani la Seminarul Teologic Baptist din București și în anul 1959 promovează anul 4.

În ziua de 31 octombrie 1954 a fost ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Golgota” din București, până în anul 1991 când solicită pensionarea.

Din anul 1960 este numit Director al Casei de Pensii a Cultului.

Între anii 1960 – 1977 este ales Secretar General al Uniunii.

Între anii 1984 – 1988 este redactor-șef la revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”.

Între anii 1977 – 1991 este profesor la Seminarul Teologic Baptist din București.

În anul 1994 pleacă la cei doi fii ai săi în Canada.

A scris 3 cărți care au fost tipărite în anul 1982, 1988 și 1990.

În ziua de 17 iulie 2014 fratele Ioachim Țunea trece la cele veșnice, având vârsta de 85 de ani.

Surse:

Ilie Pop

Marius Silveșan

Românu Nicolae

Silviu Jurjeu

Îndrumătorul Creștin Baptist