marți, 30 iunie 2020

Lupta lui Martin Luther King Jr. pentru demnitatea umană și libertatea religioasă de Drd. Mihail Ciopașiu


Martin Luther King Jr. s-a născut în ziua de 15 ianuarie 1929 în Atlanta, Georgia, într-o familie baptistă și a decedat în ziua de 4 aprilie 1968, fiind asasinat. A fost un pastor baptist ca și tatăl său,  cunoscut ca luptător non violent pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare. La vârsta de 35 de ani a primit Premiul Nobel pentru Pace.

Mulțumesc fratelui  Drd. Mihail Ciopașiu pentru acest articol cu o bogată încărcătură istorică, despre un om care și-a pus viața  la dispoziția Domnului și a semenilor săi. A ajutat pe oamenii albi și negri să înțeleagă că toți oamenii sunt făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Vă doresc lecturare plăcută!


Lupta lui Martin Luther King Jr. pentru demnitatea umană și libertatea religioasă

 

Martin Luther King Junior's Fight for Human Dignity and Religious Freedom

 

[Articol publicat în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 7, Nr. 1 – Octombrie 2019]:


 

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=824812

 

Drd. Mihail Ciopașiu,

Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București.

Director Executiv, Fundația Providența (Proiectul Rut).

mihail.ciopasiu@gmail.com

 

Abstract:

Martin Luther King Junior is the leader of the first Afro American nonviolent demonstration started United States of America in 1955. A Baptist Minister with great oratorical skills and determined to fight against discrimination and the segregation of the Afro-Americans, King became soon the leader of the civil rights movement. Starting with the boycott to protest against the segregation in the busses, the civil rights movement expanded and inflamed a whole nation and changed the situation of the Afro-Americans as few would have ever imagined at the beginning of the movement.

Luther King promoted a nonviolent form of protestation that was more powerful than the guns, or the violence of the police who tried to stop several times the peaceful marches. From his own writings, and from the authors of his biographies, there are clear arguments that Luther King was motivated by his theology and his understanding of the Christian beliefs in his attempt for the social reforms and for religious freedom he dedicated all his life for. He promoted the human dignity that is rooted in the doctrine of Creation of men, who was created on God’s own image and identified the source of this nonviolent approach in the Sermon on the Mountain and in the love preached by Jesus Christ.

 

Key words: human dignity, religious freedom, love, nonviolence, image of God.

 

            Trăindu-şi copilăria în perioada Marii Crize, Martin Luther King Junior a fost izbit de prejudecățile rasiale şi de sărăcie. Deşi cei mai buni prieteni ai copilăriei erau albi, a existat un moment în care aceştia au început să evite întâlnirea cu King Junior. Mama sa a trebuit să îi explice reala problemă: “Ei sunt albi iar tu eşti negru. Ei nu vor să mai petreacă timp cu tine.”[1] Atunci tânărul King a înțeles de ce el trebuia să călătorească pe scaunele din spate ale autobuzului, să frecventeze numai biserici de negrii, să studieze într-o şcoală segregată. De asemenea încă din anii timpurii ai veţii a fost martorul sărăciei care domnea în familiile de negrii.[2]

            Situaţia negrilor în statele din Sudul Americii era una deosebit de grea datorită discriminării şi rasismului. Aceştia nu aveau voie să frecventeze şcolile, bisericile sau hotelurile albilor. Toaletele pentru negrii erau separate, iar în autobuze aceştia trebuiau să stea pe locurile din spate, aceasta în cazul în care vreun alb nu le cerea locul. Negrii erau discriminaţi pe piaţa de muncă, având salarii mai mici, fiind primii care erau concediați. De asemena ei nu aveau dreptul să voteze, deşi în multe state reprezentau mai mult de o treime din totalul populaţiei.[3]

            Având adânc înrădăcinate în amintire experienţele personale ale marginalizării şi ale rasismului, Martin Luther King Jr. a căutat să găsească o modalitate de a stopa acest rău al societăţii. Ca tânăr păstor, King a fost preocupat de modul în care negrii pot să lupte împotriva asupririi, dar să îi iubească în acelaşi timp pe asupritorii lor. Cum pot lupta împotriva unui sistem opresiv deşi obosiţi de segregare şi umilinţă. Fiind implicat încă de la început in protestele organizate ca reacție la situația de discriminare a negrilor, King a devenit liderul acestei mișcări sociale. Una din caracteristicile principale ale acesteia, era faptul că întreaga mișcare a protestelor se desfășurau fără violență. Vorbind despre metoda nonviolenţei, King afirma „dragostea trebuie să fie idealul nostru. Iubiţi-vă vrăşmaşii, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.[4]

            King a luptat pentru a păstra întreaga mişcare în parametrii nonviolenţei şi a iubirii. King a afirmat el însuși că principiile care au stat la baza acestor proteste au avut un fundament teologic, fiind inspirate din Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, aceste învățături au fost prezentate de însuși Domnul Isus Hristos în cadrul Predicii de pe Munte, argumentul teologic principal fiind dragostea, pe care King a văzut-o ca pe o armă creativă: „Predica de pe Munte a fost cea care i-a inspirat iniţial pe negrii din Montgomery să ia o atitudine. Isus Hristos a fost cel care i-a determinat pe negrii să proteze cu arma creativă a dragostei.”[5]

            Mișcarea începută de Martin Luther King Jr. nu a acceptat ideea de violență fizică. Mai mult decât atât, King a fost împotriva oricărei forme de violență, precum ar fi și cea spirituală. În opinia lui, “rezistența non-violentă nu numai că refuză să își împuște adversarul, dar refuză și să îl urască. La centrul conceptului de non-violență, stă principiul dragostei.”[6] King a descris foarte clar tipul de dragoste la care se referă, fundamentând-o în învățătura Noului Testament. El a descris această dragoste ca nefiind o stare emoțională sau afectivă precum ar fi eros sau philia care sunt prezente în Noul Testament, însă înseamnă dragoste romantică sau dragoste reciprocă: „cineva iubește pentru că este la rândul său iubit.[7] Ci dragostea care stă la baza protestului non-violent este dragostea prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu sub forma grecească a cuvântului dragoste și anume dragostea agape. King descrie această dragoste ca fiind dragostea centrată pe nevoile celorlalți, și care descoperă pe aproape „în fiecare om pe care îl întâlnește, nefăcând diferență între prieten sau dușman, ci fiind îndreptată înspre amândoi în același timp.”[8]

            King a văzut dragostea agape ca pe singura resursă prin care se poate crea, sau schimba în bine o comunitate. În opinia lui King, dragostea agape nu este o dragoste pasivă ci este una activă iar dragostea prezentată de Hristos în învățăturile sale, este o dragoste desăvârșită. Dragostea aceasta nu iubește pe cineva pentru că îi este drag sau pentru că modul acestora de a se purta ar fi agreabil. Orice om trebuie iubit, deoarece, mai presus de toate, acesta este iubit de însuși Dumnezeu.[9]

                 Un alt argument teologic ce a stat la baza mișcărilor sociale ale lui King și mai ales a fundamentat înțelegerea sa despre demnitatea umană, a fost doctrina creării omului după chipul și imaginea lui Dumnezeu. Autorul Rufus Borrow identifică atât percepția filosofică, cât și pe cea teologică a lui King în ceea ce privește natura omului:

 

Din punct de vedere filozofic, Martin Luther King considera că fiecare persoană este sacră și are o valoare infinită intrinsecă. Din punct de vedere teologic, el a considerat că oamenii posedă această valoare intrinsecă pentru că ei poartă în ființa lor imaginea lui Dumnezeu. Ei sunt prețioși și sacrii pentru că ei aparțin și Îi sunt prețioși lui Dumnezeu. Vorbind despre valoarea omului, King afirma: “Fiecare om este cineva deoarece el este copil al lui Dumnezeu. Omul este copil al lui Dumnezeu, creat după imaginea lui Dumnezeu și de aceea, ar trebui respectat întocmai”.[10]      

 

Această doctrină a fost prezentată deseori de către King în argumentațiile sale pentru o lume dreaptă, fără prejudecăți rasiale sau discriminare, o lume în care fiecare ființă umană este tratată cu respectul cuvenit unei creații a lui Dumnezeu. King l-a văzut pe Dumnezeul evreilor, al profeților și al Domnului Isus Hristos ca fiind sursa demnității umane întrucât Dumnezeu este cel care a dat viață omului iar acesta din urmă poartă întipărită în el imaginea lui Dumnezeu.[11]

                 Luther King a fost uimit să vadă cum însăși doctrina creării omului după chipul lui Dumnezeu a fost folosită pentru a susține discriminarea față de persoanele de culoare. Erau persoane albe care  susțineau inferioritatea negrilor prin argumentația: “Toți oamenii sunt făcuți după imaginea lui Dumnezeu; După cum știu toți, Dumnezeu nu este Negru; De aceea Negrul nu este om”[12] Reacția lui King la acest argument rasist și irațional a fost cât se poate de clară “toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu; toți oamenii sunt frați; toți oamenii sunt creați egali; fiecare om este moștenitorul unei valori care vine de la Dumnezeu; fiecare om are drepturi care nu derivă de la statul în trăiești ci drepturile sunt date de însuși Dumnezeu”.[13]

                 Deoarece se făceau diferențe foarte mari între drepturile albilor și cele ale negrilor, iar aceștia din urmă erau văzuți ca fiind oameni de categoria a doua, King a abordat și acest aspect al discriminării iar argumentul său teologic a fost de asemenea bazat pe doctrina  creării omului după imaginea lui Dumnezeu:

 

“Imaginea lui Dumnezeu este împărțită universal și în proporții egale către toți oamenii. Nu există o scală graduală a valorii. Fiecare ființă umană poartă ștampila Creatorului. Fiecare om trebuie respectat deoarece este iubit de Dumnezeu. Valoarea unui om nu stă în intelectul său, în originile sale rasiale sau în poziția sa socială. Valoarea umană este legată de Dumnezeu. De câte ori este recunoscut acest lucru, “albul” sau “negrul” sunt înlăturate și în locul lor apar cuvintele de “fiu” și “frate”. În schimb, atunci când un negru sun vreun alt membru al unui grup minoritar sunt tratați ca obiecte și nu ca persoane, imaginea lui Dumnezeu este abuzată în aceștia și în același timp ea este constant și proporțional pierdută și de cei care cauzează abuzul”[14]

 

Importanța doctrinei despre crearea omului, atât în discursul lui King, cât și ca factor determinant pentru întregul său demers social, este observată și de autorul Richard Willis în lucrarea sa Martin Luther King Jr. și Imaginea lui Dumnezeu. Willis susține faptul că Martin Luther King a fost ghidat și guvernat de înțelegerea sa biblică și teologică:  “Ideile teologice care sunt la baza creării omului după chipul lui Dumnezeu au direcționat marșurile sale ca și ritmul unor tobe într-un marș.”[15]

            O personalitate ce a avut o mare influenţă asupra lui King a fost Mahatma Gandhi, de la care a primit o viziune asupra modului în care se poate schimba o naţiune. Această perspectivă implica înainte de orice nonviolenţa. King îl vedea pe Gandhi ca pe “persoană din istorie care a ştiut să îsufleţească etica iubirii lui Isus mai presus de simpla interacţiune dintre indivizi”.[16]

            Deși învățăturile lui Gandhi au avut un rol foarte important în modalitatea prin care s-au desfășurat protestele organizate de King, autorul Rufus Burrow identifică momentul în care învățătura sau tehnicile de rezistență pasivă a lui Mahatma Gnadhi au fost însușite de către Luther King. Astfel, acesta susține că înțelegerea modelului gandhian apare la Luther King abia la două luni după ce fusese demarat boicotul autobuzelor în Montgomery. Burrow consideră că începuturile demersurilor lui King au avut la bază „etica dragostei prezentate în Predica de pe Munte” [17] de către Domnul Isus Hristos.

            Înțelegând eficiența sistemului de protest propus de Gandhi, King a cumpărat toate cărţile pe care le-a găsit despre Gandhi însușindu-și filosofia despre nonviolență a acestuia. El era sigur că această metodă era cea mai potrivită pentru a face faţă problemelor sociale. Şi-a dat seama că opoziţia violentă dădea naştere doar la mai multă violenţă şi duşmănie, în timp ce rezistenţa nonviolentă înlocuia răul cu iubirea. Conceptul folosit de Gandhi pentru a descrie nonviolenţa era satyagraha. În traducerea comună aceasta înseamnă rezistenţă pasivă ce era percepută ca o forţă a sufletului. King a denumit-o forţa adevărată sau forţa dragostei.[18] Gandi nu considera că non-violența era lipsită de sens şi nici că era o opţiune perdantă în faţa violenţei. Dimpotrivă, el considera că „este o armă capabilă să opună o rezistenţă puternică în faţa violenţei şi în final să biruie”.[19]

            Rădăcinile acestui model al lui Gandhi nu îşi au rădăcinile în hinduism, ci în creştinism. Gandhi a identificat în învățăturile lui Isus Hristos multe principii compatibile cu conceptul său satyagraha. În mod special, în Predica de pe Munte, care pentru Ghandi a însemnat “cea mai puternică expresie a ideilor, întrucât în Predica de pe Munte Hristos prezintă realitatea alternativă la conceptele lumești de putere și dominare”.[20]

            Aceeași perpectivă o îmbrățișază și autorul William Ramsay, care identifică importanța pe care Predica de pe Munte a avut-o pentru Ghandi, care redă cuvintele acestuia privitoare la sursa de inspirație a dragostei din învățătura Domnului Isus Hristos:

 

Noul Testament a fost cel ce mi-a aprins dorinţa de neprihănire şi de a vaolrifica Rezistenţa Pasivă. Când am citit în cadrul Predicii de pe Munte “să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău; ci oricui te loveşte peste obrazul cel drept întoarce-i şi pe celălalt” şi “iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri”, am fost copleşit. Rezistenţa pasivă este ca o sabie cu două tăişuri; ea îl binecuvintează pe cel ce o foloseşte şi de asemenea şi pe cel împotriva căruia este folosită, fără a vărsa un pic de sânge.[21]

 

Atât Martin Luther King Jr, cât și Gandhi au avut ca sursă de inspirație inițială pentru mișcările sociale pe care le-a întreprins, dragostea creștină prezentată de Domnul Isus Hristos Predica de Munte. Chiar dacă ulterior King s-a inspirat și din modelul propus de Gandhi, acesta din urmă avea la bază tot principiile creștine prezentate de Domnul Isus Hristos. King suţinea că dragostea prezentată de Hristos în învăţăturile sale, este o dragoste desăvârşită. Dragostea aceasta nu iubeşte pe cineva pentru că îi este drag sau pentru că modul acestora de a se purta ar fi agreabil. Orice om trebuie iubit, deoarece, mai presus de toate, acesta este iubit de Însuşi Dumnezeu.

                 Toate aceste argumente teologice l-au motivat și însuflețit pe King care a luat atitudine față de problemele sociale cu care se confrunta America în acea perioadă, precum: ură, discriminare, rasism, excludere sau nepăsare față de problemele sociale și promovând demnitatea umană bazată pe valorile creștine izvorâte din Sfânta Scriptură.

                 Revoluţia socială nonviolentă a început cu un eveniment aparent minor. Pe data de 1 Decembrie 1955, o femeie de culoare, Rosa Park[22] a fost arestată deoarece a stat în autobuz pe unul din locurile rezervate doar albilor, şi nu a vrut să se ridice la insistenţele acestora. Acest incident a declanşat boicotul negrilor din Montgomery în care aceştia au refuzat să mai folosească autobuzele timp de aproape un an. King a fost ales ca şi conducător al Asociaţiei de Dezvoltare Montgomery. În timpul boicotului King a predicat des împotriva violenţei “Iubiţi-vă vrăşmaşii, binecuvântaţi pe cei vă blastămă şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc. Şi nu mergeţi cu autobuzele!”[23] La unsprezece luni de la începerea boicotului, o curte federală a decis că segregarea din cadrul transportului comun din Montgomery era ne-constituţională.[24]

                 Considerând că această mişcare nonviolentă ca o încercare de redare a demnității umane a negrilor și mai ales că întregul demers îşi are radăcinile în învăţăturile creştine, King a considerat că este de datoria Bisericii să susţină această mişcare. El i-a avertizat pe liderii acestor biserici că se fac vinovaţi de neprezentarea Bisericii în lupta pentru justiţie socială pentru demnitate umană şi pentru dreptate.[25] În același timp Martin Luther King considera că acesta este un moment prielnic pentru biserică să se implice în societate, să aibă o voce profetică și în același timp să demonstreze că faptul că Biserica apără valorile creștine și libertatea religioasă de exprimare.

În lucrarea Gospel of Freedom, în care Jonathan Rieder redă scrisoarea lui King din închisoarea din Birmingham, el descrie dezămăgirea celor implicați în protestul non-violent  față de bisericile care au stat nepăsătoare față de mișcarea socială prin care King și cu ceilalți activiști protestau față de rasism și discriminare, prin vocea pastorului C.T. Vivian, care a evaluat bisericile din Sud:

 

„Creștinismul care este în Alabama nu este creștinismul Bibliei. Albii din Sud afirmă că recunosc Scriptura în duhul și litera ei, având în același timp tupeul să vorbească despre un Hristos al dragostei, și cu toate acestea, ei urăsc milioane de oameni doar pentru culoarea pielii lor. Predicatorii știau că membrii bisericilor lor nu sunt creștini însă au refuzat să condamne segregarea și nu au susținut mișcarea drepturilor civile care încerca să creeze o lume care să reflecte etica dragostei lui Hristos. ”[26]

 

În Decembrie 1964, King a primit premiul Nobel pentru pace[27], iar pe data de 6 August 1965, preşedintele Johnson a semnat Actul Drepturilor Civile[28]. Deşi semnarea acestui Act a reprezentat un mare câştig pentru demersul lui King, tot mai multe mişcări violente începuseră să apară. King a pus aceste acte de violenţă care nu reprezentau filosofia mişcării pe seama sărăciei survenite în urma războiului din Vietnam. Ca şi păstor Baptist, el s-a declarat împotriva acestui război şi a început să organizeze mitinguri împotriva războiului din Vietnam şi împotriva sărăciei. Mitingurile sărăciei erau o idee revoluţionară care nu ţinea cont de rasă, naţionalitate sau religie şi care avea să unească victimele nedreptăţii economice într-un marş spre Washington[29]. Înainte de a fi asasinat, Martin Luther a rostit un discurs în care prezenta viziunea pe care o avea asupra unei lumi mai drepte, fără inegalitate şi rasism în care demnitatea umană era recunoscută pentru fiecare persoană, indiferent de rasă sau etnie. A doua zi, pe data de 4 aprilie 1968, un cetăţean american de culoare albă, recidivist, pe nume James Earl Ray, l-a ucis pe Martin Luther King Jr. împuşcându-l.[30]

 

Concluzii

 

                 Deşi Martin Luther King nu a fost un profesor de teologie, ci pastor, organizator şi demonstrator, din discursurile sale se pot extrage anumite convingeri religioase care au dus la o reacție față de problemele sociale cu care se confrunta America în acele vremuri.[31]

            În primul rând, se poate identifica la Martin Luther King Jr. faptul că a crezut în dragoste. Vorbind despre dragoste, King o percepea ca pe o forţă pe care religia creştină a văzut-o ca şi un principiu unificator al vieţii. În opinia sa, dragostea este cheia care deschide uşile şi care conduce la realitatea ultimă. Dragostea trebuie să se manifeste între oameni deoarece Dumnezeu este dragoste. Unul dintre principiile cele mai des folosite de King în discursurile sale a fost cel al întoarcerii obrazului, principiu enunţat de Isus Hristos în cadrul Predicii de pe Munte.

            Un alt argument teologic foarte puternic ce l-a însuflețit pe Martin Luther King Jr. în lupta împotriva rasismului și a discriminării a fost doctrina creării omului. Așa cum susține autorul Richard Willis, King a formulat o teologie antropologică și și-a dezvoltat înțelegerea pe ceea ce înseamnă să fii o ființă umană creată după chipul lui Dumnezeu[32] În concepția sa, fundamentul pentru care oamenii trebuie respectați ca ființe umane, tratați cu demnitate și văzuți ca având o valoare intrinsecă, este faptul că au fost creați de Dumnezeu și au că fost creați după chipul Său[33]. Așadar, nu culoarea pielii, rasa, statutul social sau capacitatea financiară dau valoare unei persoane, ci ștampila[34] Creatorului pe care ființa umană o poartă în ea însăși.

            În același timp, Martin Luther King Jr. a fost unul dintre cei mai mari susţinători ai nonviolenţei ca şi metodă de protest împotriva prejudecăților, a nedreptății, a rasismului şi a violenţei. Principiul acesta l-a însuşit tot din cadrul Predici de pe Munte a lui Hristos şi de asemenea, din conceptul Gandhian al rezistenţei pasive, înțelegere pe care Gandhi a adoptat-o tot din interacțiunea sa cu Predica de pe Munte și cu învățăturile Domnului Isus Hristos. Vorbind despre nonviolenţă, King afirma:

 

Modalitatea nonviolentă nu schimbă imediat inima asupritorului. Ea are rezultate mai întâi asupra inimilor şi sufletelor celor ce o practică. Le dă o nouă stimă de sine; din ea izvorăsc noi resurse de putere şi curaj de care nu erau conştienţi. În ultimă instanţă, ea atinge şi pe oponent înduplecându-i conştiinţa, astfel că reconcilierea devine o realitate.[35]

 

Un alt lucru demn de remarcat, şi de o deosebită importanţă deosebită este faptul că Martin Luther King a crezut în responsabilitatea socială a bisericii. În repetate rânduri el a fost dezamăgit de atitudinea pe care au avut-o bisericile de albi care nu l-au susţinut în apelurile lui pentru dreptate şi justiţie. Deşi King a continuat să spere la suţinere din partea acestor biserici de albi, cei ce l-au susţinut în atingerea acestor rezultate au fost membrii bisericilor de negri.

                 Martin Luther King a militat pentru pentru o Biserică care să educe, care să arate adevăratele dorinţe ale negrilor, în care albii să fie centraţi pe o viaţă după voia lui Dumnezeu şi nu după obiceiuri, ca biserica să ia parte în reforma socială, să se de-segregheze, şi să se implice atât în justiţia economică, cât şi în cea socială, ca o formă de manifestare a libertății religioase. Este vrednic de remarcat faptul că Martin Luther a promovat o libertate religioasă bazată pe o implicare activă a Bisericii ca reprezentând o voce profetică ce trebuie să aibă la bază înțelegerea adevărurilor teologice izvorâte din Scriptură pe care trebuie să le aducă în discursul contemporan ca o soluție la problemele sociale ale discriminării rasiale, ale marginalizării etnice sau a urii.

                 Deși Martin Luther Ling nu este considerat a fi un mare teolog, ci mai mult un activist pentru drepturile unei minorități marginalizate, cea a negrilor din Statele Unite, cu toate acestea mesajul său a fost unul deosebit de puternic. El și-a fundamentat demersul întregii mișcări sociale pe mesajul Predicii de pe Munte al Domnului Isus Hristos, în care, deși marginalizat, exploatat, nedreptățit și chiar victimă a violenței, a răspuns cu nonviolență și mai mult decât atât, cu dragoste. De asemenea, King a crezut în responsabilitatea socială a bisericii care trebuie să lupte pentru dreptate, justiție socială. Se poate conclude, așa cum remarcă și autorul Richard Willis, că abordarea teologică a lui Martin Luther King Jr., “este de mare importanță întrucât în ea descoperim disciplina unuia care nu doar s-a gândit și a scris teologie, ci a trăit și a implementat teoria sa teologică în moduri în care puțini au reușit înaintea lui și niciunul nu a încercat după el.[36]

           

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

Burrow, Rufus Jr. Extremist for Love: Martin Luther King Jr., Man of Ideas and Nonviolent Social Action. Fortress Press. Minneapolis, 2014.

Carson, Clayborne, ed. The Autobiography of Martin Luther King, Jr. New York: Warner Books, 1998.

Hansen, Drew D. The Dream: Martin Luther King, Jr., and the Speech that Inspired a Nation. HarperCollins e-books, f.a.

Hill, Johnny Bernard. The Theology of Martin Luther King, Jr. and Desmond Mpilo Tutu. New York: Palgrave Macmillan, 2007.

King, Correta Scott. The words of Martin Luther King Jr. New York: New Market Press, 1996.

Luther King, Jr. Why We can’t Wait. Boston: Beacon Press, 1964.

Luther King, Jr., Martin. Stride Toward Freedom: The Montgomery Story. Boston: Beacon Press, 1958.

Luther King, Jr., Where do we go from here. Boston: Beacon Press, 2010.

Ramsay, William M. Four Modern Prophets. Atlanta: John Knox Press, 1986.

Rieder, Jonathan. Gospel of Freedom: Martin Luther King Jr.’s Letter from Birmingham Jail and the Struggle that Changed a Nation. New York: Bloomsbury, 2013.

Rieder, Jonathan. The word of the Lord is upon me : the righteous performance of Martin Luther King, Jr. Massachusetts: Harvard University Press, 2008.

Willis, Richard Wayne. Martin Luther King Jr. and the Image of God. New York: Oxford University Press, 2009.

Yancey, Philip. Cu sufletul rămas în viaţă. Cluj-Napoca: Aqua Forte, 2008.

 

 



[1] Clayborne Carson, ed., The Autobiography of Martin Luther King, Jr. (New York: Warner Books, 1998), 18.

[2] Luther King, Jr., Why We can’t Wait (Boston: Beacon Press, 1964), 17.

[3] Luther King, Jr., 15.

[4] Luther King, Jr., 51.

[5] Luther King, Jr., 89.

[6] Luther King, Jr., 92.

[7] Luther King, Jr., 92.

[8] Luther King, Jr., 93.

[9] Luther King, Jr., 95.

[10] Burrow, Extremist for Love: Martin Luther King Jr., Man of Ideas and Nonviolent Social Action, 263.

[11] Burrow, 292.

[12] Martin Luther King, Jr., Where do we go from here (Boston: Beacon Press, 2010), 77.

[13] Luther King, Jr., 89.

[14] Luther King, Jr., 102–3.

[15] Richard Wayne Willis, Martin Luther King Jr. and the Image of God (New York: Oxford University Press, 2009), 88.

[16] Rufus Jr. Burrow, Extremist for Love: Martin Luther King Jr., Man of Ideas and Nonviolent Social Action, Fortress Press (Minneapolis, 2014), 201.

[17] Burrow, 203.

[18] Jonathan Rieder, The Word of the Lord Is upon Me : The Righteous Performance of Martin Luther King, Jr. (Massachusetts: Harvard University Press, 2008), 258.

[19] Burrow, Extremist for Love: Martin Luther King Jr., Man of Ideas and Nonviolent Social Action.

[20] Johnny Bernard Hill, The Theology of Martin Luther King, Jr. and Desmond Mpilo Tutu (New York: Palgrave Macmillan, 2007), 134.

[21] William M. Ramsay, Four Modern Prophets (Atlanta: John Knox Press, 1986), 34–35.

[22] Drew D. Hansen, The Dream: Martin Luther King, Jr., and the Speech that Inspired a Nation (HarperCollins e-books, f.a.), 5.

[23] Carson, The Autobiography of Martin Luther King, Jr., 92.

[24] Luther King, Jr., Where do we go from here, 19.

[25] Ramsay, 41.

[26] Jonathan Rieder, Gospel of Freedom: Martin Luther King Jr.’s Letter from Birmingham Jail and the Struggle that Changed a Nation (New York: Bloomsbury, 2013), 40.

[27] Carson, The Autobiography of Martin Luther King, Jr., 360.

[28] Carson, 334.

[29] Luther King, Jr., Why We can’t Wait, 95.

[30] Rieder, The word of the Lord is upon me : the righteous performance of Martin Luther King, Jr., 57.

[31] Ramsay, Four Modern Prophets, 45.

[32] Willis, Martin Luther King Jr. and the Image of God, 87.

[33] Rieder, Gospel of Freedom: Martin Luther King Jr.’s Letter from Birmingham Jail and the Struggle that Changed a Nation, 39.

[34] Luther King, Jr., Where do we go from here, 103.

[35] King, The words of Martin Luther King Jr., 79.

[36] Willis, Martin Luther King Jr. and the Image of God, 88.


duminică, 28 iunie 2020

Moldovan Gheorghe 1884 - 1966 din Coronini și memoriul din 1922


Fratele Moldovan Gheorghe s-a născut în ziua de 17 mai 1884 în localitatea Coronini, județul Caraș-Severin. Părinții se numeau Ion și Floarea, născută Bojici.

În ziua de 10 ianuarie 1909 se căsătorește cu Bălean Lixandra, fiică de preot.

A fost convertit la adevărata credință, pe când era prizonier în Rusia, în anul 1916, și botezat în ziua de 12 decembrie 1916 în Rusia.

Fratele Moldovan Gheorghe, după întoarcerea din Război, pune casa la dispoziție pentru a predica Evanghelia Domnullui Isus. În anul 1919 s-au mai convertit încă doi oameni și așa a luat ființă Biserica Creștină Baptistă din Pescari (Coronini), o comună pe malul Dunării, la 7 km de Moldova Nouă. Acest lucru îi aduce mari necazuri după cu scrie.

Fratele Moldovan Gheorghe a fost un om temător de Dumnezeu, farmecul său a fost dat de o bunătate neprefăcută. Îndemna pe toți oamenii cu care stătea de vorbă să urmeze calea pocăinței și a fost gata pentru jertfă.

Mai jos, redau memoriul în întregime. Acest memoriu prezintă ce s-a întâmplat atunci când a mers la preot să îi dea trecerea de la  biserica Greco-ortodoxă, la cea baptistă și în termen de 15 zile dacă nu se răzgândea, preotul era obligat prin lege să-i dea această trecere. Lucrurile nu s-au petrecut după legea țării, ci după alte legi.

Memoriul este însoțit de o notă explicativă pentru fratele Constantin Adorean, președintele Cultului Baptist din România,

„Coronini la 9 decembrie 1922

Iubite frate Constantin

Vă rugăm în Numele Domnului a lua la cunoștință memoriu fratelui Gheorghe Moldovan din comuna Coronini la care am fost îndemnați a vi-l trimite ca să-l aveți în vedere ce fel de persecuțiune a suferit prin cruzimea domnului preot al comunei noastre. Fratele Ilie Craioveanu m-a îndemnat să fac memoriu și să-l trimit la dumneavoastră.”

 

          „Memoriu,

      cu persecuțiunea mea pentru credința în Hristos din partea preotului din comună.

Eu, Gheorghe Moldoveanu, fr. în Domnul din comuna Coronini în etate (vârstă) de 38 ani, am fost prizonier în Rusia unde am devenit în credința Noului Testament convertit. În anul 1919 întorcându-mă  din prinsoare  în comuna mea n-am putut ține în ascuns vestea de mântuirea din Domnul Cristos, ca să nu vorbesc oamenilor Evanghelia cunoscând lipsa cea mare sufletească a consătenilor mei.

Auzind Domnul Preot al comunei noastre, Pavel Bufanu a început cu multe motive rușinoase a disputa cu oamenii contra credinței. Eu după calea legală am mers ca să mulțumesc de păstoria (păstorirea) religioasă și Domnul Preot refuzându-mă s-a aprins asupră-mi în mod păgânesc ca hoții și blestema în mod rușinos strigând că mă scoate afară din comună ca să nu-i stric turma dânsului.

Timp de 14 zile tot asemenea am mers ca să-mi fac Expășirea (Ieșirea?) din biserica gr. ort. după calea legală prin două mărturii.

Domnul Preot, tot în asemenea mod nemaipomenit, cu jurăminte, (blesteme) m-a gonit afară, zicând că face Șteindruk [1] cu mine, în care m-au urmărit aducându-mi mari și grele suferințe prin armata Sârbă, pe care Domnul Preot i-a așteptat să vină din comuna vecină, Govrig (Covrig), pregătindu-le masa și băuturi. L-a informat pe comandantul Sârb să pună o astfel de persecuțiune mortală asupra-mi.


Motivându-mă că sunt Bolșevic din Rusia contra statului Sârb, zicându-mi anarhist – Nihilist. Într-o zi din luna Noiembrie 1919 mă cheamă la comandament pe la orele 8 seara, unde am aflat 5 ostași Sârbi care m-așteptau să vin cu poliția. Domnul comandant (Sublocotenentul) era încă la masa Domnului Preot. Pe la orele 8 și 30 a venit comandantul plin de băutură, unde au fost de față și primarul comunei și încă un număr de oameni. Și el întrebându-mă pentru ce conturb (deranjez) pe D-l Preot, neîngăduindu-mă să-i răspund nimic, a și dat ordin ostașilor și m-au pus pe scaun, ostașii m-au ținut de cap și comandantul a începu a mă lovi cu bâta pregătită pe sama mea (pentru mine), de la cap până la picioare, dându-mi atâtea lovituri încât până la 50 am putut număra; iar cele multe nenumărate, c-am amețit și n-am mai știut număra, încât și ostașii care m-au ținut s-au înspăimântat și m-au lăsat de cap rugându-se să mă lase. El (cmd) plin de beție a dat ordin să mă ridice sus, și atunci au început în față să-mi dea lovituri de sus până jos, până n-am mai putut sta pe picioare.

Pe când m-au lăsat mi-au dat ordin să nu mai conturb poporul. Două persoane m-au purtat (dus) la locuința mea. A doua zi am fost purtat cu trăsura la medicul din Moldova Nouă, unde am fost constatat (consultat) de apoticaru (farmacist) orașului, nefiind medicul în localitate. Apoi am primit ceva medicamente care mi-au ajutat puțin, căci și până astăzi simt patima (durerea) în corp de la loviturile multe. Eram negru (vânăt) și umflat  că nici haine nu ținiam (puneam, purtam) pe mine.

Astăzi mă bucur de mântuirea mea, între 44 bărbați și femei convertiți – Botezați în Cristos.

                           Gheorghe Moldoveanu.”

Surse:

Ilie Milutin

Ioan Bunaciu

Mihai Ciucă

Arhivă 



[1] Steindruck e gravură pe piatră... în sensul că dă cu el de pământ de o să se vadă doar urma din el, explicat de Mihai Ciucă.